Deși nu a fost cea mai bună lună a mea, Februarie a venit la pachet cu o serie de bucurii care mi-au îndulcit zilele fix cât trebuia ca să nu o iau razna. Micile-mari motive pentru care te trezești dimineața chiar dacă ești conștient că te așteaptă o zi grea sau poate prea plină sunt cele care fac diferența și, până la urmă, viața este despre a ne concentra pe ce ne place și ne bucură sufletul, așa că încerc, zi de zi, pe cât posibil, să urmez rețeta.
Cărti:
Nord-Vest – Zadie Smith
Aș încadra Nord-Vest la categoria lecturi altfel. Scriitura autoarei, ușor bizară, mi-a plăcut mult, dar cel mai mult m-a atras faptul că Zadie Smith sondează universul interior al personajelor sale. Povestea trezește semne de întrebare și emoții diverse, te captivează, te strânge cumva între pagini. Nord-Vest nu a fost genul de lectură planificată, nu a fost o carte pe care mi-am dorit-o, nu am pândit-o și nu am căutat-o, dar mi-a picat în mână pe neașteptate, direct de la Moș Crăciun, și mi-a luat ochii prin coperta care mi-a trezit un stol de nostalgii, întocmai ca rândurile care se ascund în spatele ei.
Filme:
Little women
Mărturisesc că am așteptat cu nerăbdare apariția filmului regizat de Greta Gerwig chiar dacă nu am ajuns încă să citesc romanul care stă la baza scenariului. Mi-am dorit să văd filmul pentru că sunt complet îndrăgostită de ecranizări, mai ales când au la baza povești clasice, mi-am dorit să îl văd și pentru că tot ce înseamnă film de epocă m-a fascinat de când mă știu, prin costume, decoruri, peisaje, ș.a.m.d. Mi-am dorit totodată să îl văd pentru că autoarea Micuțelor doamne, Louisei May Alcott, a fost o tipă pe cinste, din câte am auzit, pe ici, pe colo, și pentru că Saoirse Ronan, cea care o interpretează pe Jo March (alter ego al autoarei) e o actriță care nu m-a dezamăgit niciodată până acum. La toate aceste motive se mai adaugă și trailerul care sclipește de viață și care efectiv mi-a luat ochii.
Am ajuns la film într-o sâmbată, pe la jumătatea lunii, la vreo săptămână de când intrase în cinematograf și am avut plăcerea să îl văd alături de prietena mea cea mai bună într-o sală goală, unde ne-am relaxat și ne-am simțit ca acasă, libere să râdeam, să comentăm și să ne petrecem două ore asistând la aventurile Micuțelor doamne fără să deranjăm și fără să fim deranjate.
Seriale:
Prietena mea genială: Sezonul 2
Așteptam sezonul 2 încă din toamnă și m-am simțit cu adevărat dezamăgită când am observat că genialele întârzie. E greu de spus dacă noul sezon îmi place mai mult decât primul, dar urmărește cartea la fel de bine, iar regia e absolut divină, reușind să aducă pe sticlă suflul ăla psihanalitic pe care îl simți în penița Elenei Ferrante.
Evenimente:
Concert The Motans
Am mers să-i văd pe The Motans la început de lună în concertul de deschidere al Turneului Aniversar care a avut loc în micul meu Pitești. Mi-au plăcut mult Motanii, au avut un super vibe și au sunat tare bine live. Am plecat încărcată pozitiv de la concertul lor și m-au convins că sunt o trupă de ascultat oricând se prezintă ocazia.
Achizitii:
Fustă Diferit și Cercei H&M
Mi-am luat fusta la începutul lunii, când încă erau reduceri, dintr-un magazin căruia nu îi dădusem niciodată importanță și care s-a dovedit mai mult decât pe gustul meu. Diferit Stil e un brand românesc tare simpatic pe care vreau neapărat să îl recomand. Cei de la Diferit lucrează cu materiale de calitate și fac genul ăla mai special de hainuțe. Ca model, fusta mea nu vine cu nimic nou, fiind ceea ce se cheamă fustă plisată, dar are o culoare absolut răpitoare și la atingere e plăcută ca o mângâiere, iar în combinație cu cercei ăștia maxi de la H&M e exact ce trebuie.
Sticletele – Donna Tartt
Am spus la sfârșit de an, după ce am văzut ecranizarea romanului scris de Donna Tartt că e musai să citesc cartea, așa că am profitat de reducerea de pe Libris – cărțile de la Litera au avut un super preț în februarie – și m-am grăbit să o comand alături de O viață măruntă, altă carte pusă pe lista de lecturi de anul acesta. Mărturisesc că nu am început să citesc Sticletele și nici nu mă grăbesc să o fac, întrucât numărul de pagini mă cam sperie puțin, dar mi-am planificat să o savurez în concediu când timpul îmi va aparține în totalitate.
O viață măruntă – Hanya Yanagihara
O viață măruntă, deși aproximativ la fel de lungă ca Sticletele și cu un scris extrem de mărunt, m-a făcut totuși să arunc un ochi și poate că aș fi devorat-o dacă scrisul nu m-ar fi incomodat atât de tare. Am rămas agățată cu lectura undeva pe la pagina 50, dar achiziția mă bucură mult și nu aștept altceva decât zile în care să mă simt mai puțin obosită și în care ochii să nu mă mai supere pentru a putea să-i dau înainte cu lectura.
Muzică:
Kerosene Dreams de la X Ambassadors
În februarie am ascultat obsesiv melodia asta în drum spre muncă, mi-a dat o stare anume, n-aș putea să o definesc, dar a fost exact ce trebuia, când trebuia.
Surprize:
Supranatural – Editura Act și Politon
Supranatural e surpriza aia extrem de plăcută pentru care te simțit recunoscător, întrucât vine fix când ești cu moralul la pământ. Îi mulțumesc editurii Act și Politon pentru că m-a răsfățat iarna asta, nu cu un titlu, ci cu patru la fel de reușite, dar mai ales îi mulțumesc pentru cartea asta care merge mână în mână cu ideile mele despre ce înseamnă să trăiești și să simți viața.
Reîntâlnirea cu un prieten drag și Înțelepciunea psihopaților
Să îți savurezi cafeaua pe terasă alături de un prieten drag pe care nu l-ai mai văzut de aproape un an, într-o zi de duminică, suficient de îndrăzneață ca să sfideze anotimpul, înseamnă mai mult decât bucurie pură, iar când prietenul aduce în traistă și un cadou ca Înțelepciunea psihopaților, o carte la care pofteai de ceva vreme, chiar simți că nu poți să ceri mai mult de la viață. * happy happy! joy joy! *
Cam atât din tolba mea cu bucurii.
Pe voi ce v-a bucurat în februarie?
XOXO
Lasă un răspuns