S-a făcut și se tot face vâlva în online în jurul ideii că este imposibil să citești o carte pe zi și x cărți pe lună, așa că m-am gândit să zic și eu una alta despre subiect, venind să reunesc în articolul de față lecturi care chiar se pot parcurge într-o zi.

So… vă mărturisesc că, deși consider mai importantă calitatea decât cantitatea cărților citite și nu sunt tocmai un cititor rapid, nu mi se pare deloc complicat să termini o carte într-o zi. Cred, însă, că nu toți suntem făcuți pentru a da gata zi de zi câte un roman sau cine știe ce lectură motivațională. Cred că oamenii mai au și alte activități, că mai au și alte pasiuni și că e recomandabil să nu uite să socializeze. Cred totodată că e necesar să dăm timp anumitor idei să se așeze și că există cărți care nu ne dau voie să trecem imediat la alte cărți.

Dar să ne întoarcem la ce ne interesează, căci articolul de față nu este despre cărțile care se rumegă greu, ci despre cărțile scurte, cu ritm alert și spor la dat pagina, 10 cărți pe care eu le-am dat gata în doar o zi, o seară ori numai în câteva ore – și sper că n-ați uitat: NU sunt deloc un cititor rapid.

Fiica ascunsă – Elena Ferrante

Leda, o profesoară de literatură engleză, divorțată de ani buni, rămâne singură după ce fetele sale pleacă în Canada, la tatăl lor. Convinsă că va fi copleșită de singurătate, Leda se lovește inițial de o libertate la care nu îndrăznise să spere. Însă această libertate se va transforma, încet-încet, într-o tulburătoare introspecție, provocată de întâlnirea cu o familie gălăgioasă într-un sătuc din sudul Italiei, loc în care Leda merge să-și facă vacanța.

Am început lista cu Fiica ascunsă pentru că pe Ferrante eu am citit-o întotdeauna pe nerăsuflate. Cartea are numai 140 de pagini și un ritm alert așa că e imposibil să n-o dai gata în câteva ore.

Elixirul dragostei – Eric-Emmanuel Schmitt

Elixirul dragostei e scrisă sub forma unor mail-uri pe care doi foști îndrăgostiți – Adam și Louise – și le trimit aproape zilnic. Louise, femeie de carieră, a emigrat în Montreal în timp ce Adam, psihanalist, a rămas în Paris nedorind să se despartă de pacienții săi. Cartea aduce în discuție diferența dintre sexe și viziunea pe care bărbații și femeile o au asupra iubirii și răspunde la întrebarea: poate să existe prietenie acolo unde a ars cândva flacăra pasiunii?

Având numai 158 de pagini și fiind scrisă sub formă de corespondență electronică, păstrând totodată un ritm alert în ciuda brizei filosofice, Elixirul dragostei se citește în câteva ore și e o lectură numai bună de luat în pat înainte de somn.

Moartea lentă a Lucianei B – Guillermo Martinez

O serie de tragedii îi răpesc Lucianei B, rând pe rând, logodnicul și aproape toți membrii familiei. Convinsă că în spatele acestor întâmplări se află Kloster, un renumit romancier care și-a pus în gând să se răzbune pe ea, Luciana îi cere ajutorul unui alt scriitor mai puțin popular și aclamat pentru care a lucrat în trecut ca dactilografă. Acesta acceptă, luând la început lucrurile ca pe o provocare artistică, dar atunci când povestea capătă un aer de mister și irealitate se lasă absorbit de evenimente și merge până la capăt pentru a dezlega enigma.

Deși are o încărcătură puternică, Luciana B. e imposibil de lăsat din mână. Se citește rapid pentru că suspansul te ucide și nu vrei să adormi până nu dezlegi misterul. E genul de lectură pentru care se merită să faci o noapte albă și e păcat să n-o citești având în vedere că are numai 205 pagini.

Iubire amară – Elena Ferrante

În urma morții premature și misterioase a mamei sale, Delia pornește într-o călătorie inițiatică pe străzile întortocheate și sufocante din Napoli, orașul ei natal, cu dorința de a afla adevărul despre familia sa. Câteva telefoane foarte stranii o conduc către descoperiri tulburătoare și neașteptate despre trecut, despre mama ei și despre ea însăși.

Încă o carte de Elena Ferrante, mai exact cea cu care autoarea și-a făcut debutul, ceva mai lungă (176 pagini) decât Fiica ascunsă, dar la fel de alertă și de accesibilă. De ce insist pe scrierile autoarei? Pentru că frumusețea  la Ferrante este că, oricâte pagini ar avea cartea pe care decizi să o citești, lectura curge atât de repede că nici nu apuci să te dezmeticești. Prin urmare, dacă reușești să te împaci cu stilul autoarei pe care nu-l gustă chiar toată lumea și poți să faci față emoțiilor puternice, există posibilitatea să dai gata toată bibliografia Elenei Ferrante în numai o săptămână.

Accabadora – Michela Murgia

Maria Listru, a patra fiică a unei văduve sărace, este luată de suflet de Bonaria Urrai, o femeie în vârstă care, deși se bucură de avere, nu are pe nimeni. Fetița crește în casa bătrânei, ferită de viața aspră a sătenilor din Soreni, dar, încet-încet, se trezește prinsă într-o lume de mistere și superstiții de care mama ei adoptivă nu este deloc străină. Bonaria Urrai este accabadora, o femeie care îi ajută să plece dincolo pe cei aflați în agonie.

Accabadora ascunde în cele 224 de pagini o urmă de realism magic care mie mi-a plăcut mult, pe de altă parte Michela Murgia are o scriitură tare plăcută și în același timp accesibilă oricărui timp de cititor.  

Gustul sâmburilor de măr – Katharina Hagena

La moartea bunicii ei Bertha, Iris , mama ei şi cele două mătuşi se întorc la conacul vechi din nordul Germaniei pentru citirea testamentului. Iris, bibliotecară la Freiburg şi colecţionară de cuvinte, moşteneşte casa bunicilor în care obişnuia să îşi petreacă vacanţele de vară, dar nu intenţionează să o păstreze până când, una câte una, amintirile ei se trezesc la viaţă, readucând-o faţă în faţă cu trecutul şi cu un prieten uitat care se strecoară în prezentul ei.

Gustul sâmburilor de măr este o lectură perfectă pentru zilele de primăvară sau pentru cele de toamnă, căci se citește mai cu spor în grădină, la un ceai sau la o cafea. Are 248 de pagini și este cea mai lungă carte din cele incluse pe listă, dar pe cuvânt că se citește singură singurică.

Povestiri cu Pat Hobby – F. Scott Fitzgerald

Pat Hobby, semi-scenarist la Hollywood, căci vremurile de glorie ale bătrânului au apus deja, iar ideile, prea puţin creative oricum, l-au părăsit cu desăvârşire, trăieşte într-o sărăcie lucie în ciuda celor 20 de ani de experienţă în lumea filmului. Ajuns la sapă de lemn şi mai mereu beat, Pat îşi petrece timpul prin preajma studiourilor în căutare de combinaţii care mai de care mai ciudate: şantajează producători, fură ideile altor scenarişti, îşi însuşeşte pălăria celui mai influent om din lumea filmului, minte compulsiv şi încearcă prin orice mijloace posibile să îşi vadă numele pe un generic sau să agaţe vreo puicuţă blondă.

Sună foarte american. Mda, chiar este, iar cele 188 de pagini se citesc cam în timpul pe care l-ai petrece stând pe un scaun, într-o sală de cinema, în fața unei comedii răsuflate. Parcă mai bine îi dai o șansă lui Pat, nu?

Playback – Raymond Chandler

Un client necunoscut îl angajează pe Marlowe prin diverşi interpuşi. Sarcina lui este să o urmărească pe tânăra roşcată care călătoreşte sub numele de Eleonor King, în realitate Betty Mayfield. Marlowe o însoţeşte din umbră până în orăşelul de coastă Esmeralda, unde descoperă că tânără este urmărită şi de un al doilea bărbat. Speriată Betty îi va cere ajutorul lui Marlowe, iar acesta, pentru prima dată în cariera sa, hotărăşte să se întoarcă împotriva clientului pentru a-i sări în ajutor misterioasei femei.

Tot la categoria american, dar de data asta cu intrigi și urmăriri, avem Playback, carte pe care am găsit-o la un moment dat prin casă și-am pus mâna pe ea din pură curiozitate. Mărturisesc că nu mi s-a părut grozavă, în sensul că nu e tocmai genul meu de lectură, dar am terminat-o rapid, căci e antrenantă și neavând o scriitură elaborată se citește extrem de ușor. Ah, uitasem să vă spun: are numai 192 de pagini *piece of cake*.

Mic dejun la Tiffany – Truman Capote

Mic dejun la Tiffany este povestea unui scriitor care își amintește că a cunoscut-o în urmă cu cincisprezece ani, pe când locuia într-un vechi apartament din New York, pe Holly Golightly, o fată excentrică și misterioasă, care locuia în aceeași clădire. În scurt timp, scriitorul aspirant de atunci și fata aceasta ciudată, pe a cărei carte de vizită era scris „călătoare”, devin prieteni apropiați, iar opiniile și modul de viață neconvențional, precum și lucrurile neobișnuite pe care le află despre trecutul și aventurile prin care a trecut vecina sa ajung să-l fascineze tot mai mult.

Deși am preferat filmul, ceea ce nu se întâmplă prea des când vine vorba de ecranizări, Mic dejun la Tiffany mi-a plăcut mult. Stil alert, pagini puține (187) și scris mare, chestie pe care n-am mai întâlnit-o până acum la cărțile Polirom, colecția top 10+ și pentru care ochii mei au fost profund recunoscători. Mai are un secret cartea lui Capote: nu este concepută pe capitole, iar cineva ca mine care nu se poate opri din citit până nu termină capitolul nu a avut altă variantă decât să o înghită dintr-o îmbucătură.

Vălul pictat – W. Somerset Maugham

Frumoasa Kitty Fane este surprinsă cu alt bărbat de soțul ei, un renumit medic bacteriolog pe care-l însoțește în China colonială. Acesta o va lua cu el într-o zonă devastată de holeră, unde încearcă să combată efectele teribilei maladii. O călătorie în timpul căreia tânară femeie se va confrunta cu aspecte ale vieții ce-i fuseseră total necunoscute până atunci, ajungând astfel să se descopere pe sine însăși, dar și pe cel ce-i este tovarăș de viață.

Vălul pictat nu este povestea unei iubiri, ci a unei ispășiri. Chiar dacă acțiunea nu curge la fel de furtunos ca în cazul celorlalte cărți din listă, iar povestea nu este una tocmai fericită, atmosfera pe care a creat-o Maugham mi-a plăcut mult.  Cartea are numai 226 de pagini și s-a bucurat de o ecranizare cu Naomi Watts și Edward Norton în rolurile principale.

Pe voi ce cărți scurte v-au ținut cu sufletul la gură? Ce cărți nu v-au dat voie să le lăsați din mână până la final? Aștept cu interes recomandările voastre.

XOXO