Cioplitorul în piatră – Camilla Lackberg
Într-o după-amiază un pescar informează poliția că o fetiță moartă s-a prins în năvodul lui. La prima vedere pare că a fost un accident și că fetița pur și simplu s-a înecat în mare. Dar medicii legiști nu vor întârzia să ofere o nouă ipoteză: plămânii fetiței, spre surprinderea tuturor, nu conțin apă sărată.
Cioplitorul a reușit să mă prindă prin povestea frumos țesută și prin felul în care autoarea și-a lăsat personajele să-și spună oful, să-și prezinte motivele, scuzele, lăsându-l astfel pe cititor să intre în mințile lor compromise, uneori chiar ruinate complet. Citind am văzut tendința omului de a da mereu vina pe ceilalți, de a se sustrage de la responsabilități, de a arăta mereu cu degetul spre alții, ia treaba asta mi s-a părut extrem de fascinantă.
Fiica ascunsă – Elena Ferrante
Leda, o profesoară de literatură engleză, divorțată de ani buni, rămâne singură după ce fetele sale pleacă în Canada, la tatăl lor. Convinsă că va fi copleșită de singurătate, Leda se lovește inițial de o libertate la care nu îndrăznise să spere. Această libertate însă, se transformă, încet-încet, într-o tulburătoare introspecție, provocată de întâlnirea cu o familie gălăgioasă într-un sătuc din sudul Italiei, loc în care Leda merge să-și facă vacanța.
Fiica ascunsă e probabil singura carte a Elenei Ferrante în jurul căreia nu s-a făcut vâlvă, motiv pentru care m-am ferit o vreme de ea. Nu mă gândeam, atunci când am început să o lecturez, că îmi va ajunge la suflet mai mult decât Iubire amară și Zilele abandonului, dar mi-a plăcut cum n-aș fi sperat vreodată și-am dat-o gata în numai câteva ore. Am văzut cartea asta cu ochii fiicei și ai femeii care încă nu se simte pregătită să aibă copii. Am reușit s-o înțeleg pe Leda și totodată am reușit să mă împac cumva cu alegerile pe care Lenu le-a făcut în ultimele două volume ale tetralogiei napolitane, pentru că Leda e Lenu și ambele, mă conving tot mai mult cu fiecare carte citită, sunt autoarea.
Viata secretă a marilor scriitori – Robert Schnakenberg
Pornind de la William Shakespeare și ajungând până la Thomas Pynchon, Viața secretă a marilor scriitori ne prezintă o serie de portrete scandaloase și necenzurate ale scriitorilor celebri, încercând să abordeze toate întrebările dificile pe care profesorii de liceu se tem să le pună.
Viața secretă a marilor scriitori a fost genul de carte despre care nu am avut niciun dubiu că îmi va plăcea. M-a atras mai întâi prin titlul sugestiv, apoi prin coperta colorată și îndrăzneață, iar în final prin textele pline de spirit și ilustrațiile reușite. Trebuie să recunosc că, atunci când am închis cartea, m-am simțit ceva mai documentată și mi-am zis că dacă profesorii ar ști să împacheteze informația în felul în care a făcut-o Robert Schnakenberg probabil că elevii ar fi mai interesați să stea la orele de română ori să frecventeze biblioteca.
Ce-am pierdut în foc – Mariana Enriquez
Ce-am pierdut în foc m-a făcut să mă întorc la serile de vară din copilărie, cu poveștile de groază de la scara blocului și frica ce le urma de fiecare dată, iar treaba asta mi s-a părut absolut genială.
Cartea Marianei Enriquez este o colecție de 12 proze scurte care te lasă fără respirație: magie neagră, sfinți răzbunători, cranii posedate, dispariții misterioase, case bântuite, droguri și criminali în serie. Poveștile Marianei Enriquez nu sunt basme, iar finalul, ei bine, finalul îl vei descoperi singur.
Cântec lin – Leila Slimani
Când Myriam, mama a doi copii mici, decide să se angajeze, în ciuda nemulțumirii soțului ei, cuplul se vede nevoit să apeleze la serviciile unei bone. După o atentă căutare, cei doi o angajează pe Louise care câștigă imediat simpatia copiilor și ajunge să ocupe un loc important în casa familiei. În timp această dependență reciprocă, susținută de problemele de comunicare, duce la o tragedie cumplită.
Cântec lin a fost a doua carte de Leila Slimani pe care am citit-o anul ăsta și prima căreia i-am acordat punctaj maxim pe Goodreads. E totodată una din cele mai bune cărți parcurse în 2019, a fost intensă, răvășitoare și în același timp minunată. M-a durut, dar n-am fost capabilă să o las din mână și mă bucur tare mult că i-am dat o șansă.
Voi căror cărți le-ați acordat punctaj maxim în 2019?
XOXO
Lasă un răspuns