Magicianul – John Fowles

Plasat în insulele grecești, Magicianul lui Fowles, spune povestea tânărului profesor de engleză, Nicholas Urfe care, în încercarea de a scăpa de plictiseală, ajunge pe domeniul milionarului Moris Cochis și devine victima unui lung șir de probe spectaculoase. Romanul abundă în jocuri cu măști, simboluri, fantasme erotice și discuții bizare cu tentă psihanalitică.

Magicianul rămâne, fără umbră de îndoială, una  din lecturile mele preferate, genul ăla de carte care te ține cu inima strânsă, cu mintea încordată, cu simțurile vraiște și cu imaginația prefăcută în vâlvătaie. Pe cât e de lungă pe atât de iute se isprăvește și e musai de citit într-o viață de om.

1Q84 – Haruki Murakami

O tânără blocată în trafic coboară pe o scară de urgență pentru a ajunge la timp la o întâlnire importantă. De fapt adevărata ei intenție este aceea de a ucide un om. În altă parte a orașului, un profesor de matematică e de acord să rescrie romanul unei fete dislexice. Fără să știe, cei doi se caută, iar acțiunile lor declanșează o adevărată avalanșă de evenimente. Treptat, tânăra și profesorul vor descoperi că acțiunile lor amenință să distrugă lumea. Romanul lui Murakami este o meditație asupra fanatismului și a libertății și totodată o poveste de iubire pe care nimeni n-ar trebui să o rateze.

Demian – Hermann Hesse

Demian e genul de carte despre care mi-e tare greu să spun dacă mi-a plăcut sau nu. M-a bântuit în schimb, mi s-a părut fascinantă, reușind totodată să-mi stârnească imaginația. Demian este povestea căutării de sine, a transformării în adult, și îl are în centru pe Emil Sinclair din copilărie și până la maturitate. Principala temă pe care este construit romanul lui Hesse este aceea a dualității, iar cartea abundă în simboluri gnostice, personaje misterioase și revelații. Asemenea lui Urfe, Sinclair va trece printr-o mulțime de experiențe inițiatice atât de natură morală cât și spirituală care îl vor zgudui din temelii și îi vor schimba viziunea despre viață.

Mortii incomozi – Paco Ignacio Taibo II, Subcomandante Marcos

Morții incomozi este romanul a două personaje, un comisar de investigații zapatist, guraliv și aparent credul și un detectiv de oraș, gurmand și pus pe autoironii. Cei doi investighează ”ridicarea” din morți a unui deținut politic despre care se credea că a fost asasinat la ieșirea din închisoare, dar care se pare că lasă mesaje prietenilor, avertizându-i despre o mare conspirație ce îl are în centru chiar pe Bin Laden.  Presupun că nu e nevoie să spun mai mult de atât ca să vă conving că romanul ăsta este cât se poate de loco și numai bun de savurat atunci când ai chef de o porție bună de râs.

Ultimul vis al lui Freud – D.M. Thomas

Romanul lui D.M. Thomas în care fantezia și realitatea se împletesc nu este altceva decât un zguduitor delir. O așa zisă autobiografie pe care Freud și-ar fi imaginat-o pe patul de moarte pe când era îmbibat în morfină. Amintirile, personajele și relațiile se amestecă și se sufocă unele pe altele, inconștientul își face de cap, râde nu doar de omul aflat pe moarte, ci și de cititorul care trece de la o pagină la alta fascinant și oripilat deopotrivă.

Pentru mine, Ultimul vis al lui Freud a fost ca o piatră care aruncată pe lac provoacă valuri și, la fel ca Demian, intră în categoria cărților despre care nu pot spune exact dacă mi-au plăcut ori ba, dar pe care n-am fost capabilă să le las din mână.