Viata pe un peron – Octavian Paler

Am început cartea lui Paler pe la începutul primăverii, am citit vreo două zile în parc și apoi m-am oprit. Nu am făcut-o pentru că Viața pe un peron nu mi-ar fi plăcut, ci pentru că treceam printr-o perioadă mai tulbure și n-aveam nevoie de o astfel de lectură la momentul respectiv. Vreau însă să mă întorc la cartea asta pentru că știu că e o lectură de calitate pe care ar fi păcat să nu o parcurg. Pe de altă parte mi se pare o alegere bună pentru toamna asta, așa că am de gând să o trec pe lista lecturilor din lunile ce vin.

Adam și Eva – Liviu Rebreanu

Cartea lui Rebreanu de două ori am început-o, de două ori am abandonat-o. Probabil vă imaginați că sunt puțin sărită dacă vreau să mai încerc și a treia oară, dar realitatea e că de fiecare dată am ajuns ceva mai departe cu lectura și de fiecare dată mi-a plăcut ceva mai mult. Totodată abordează un subiect care mă interesează mult și mi se pare o carte prea frumoasă ca să n-o citesc într-o viață de om. Știu că de fapt problema nu e la ea, ci la mine, și mai știu și că pot să o încep de 10 ori dacă e nevoie, doar să găsesc starea potrivită pentru a mă bucura de ea.

La răscruce de vânturi – Emilly Bronte

Vă vine să credeți că nu am citit La răscruce de vânturi? De fapt am citit doar jumătate din ea și a fost prima carte pe care mi-am dat voie să o abandonez. M-am simțit destul de vinovată la vremea respectivă pentru că pe atunci să abandonez o carte mi se părea un sacrilegiu, dar o duceam prea rău cu moralul ca să merg mai departe cu povestea lui Heathcliff. Apoi au trecut anii și, dintr-un motiv sau altul, am tot amânat să reiau lectura, dar n-am uitat de ea și cu singuranță o s-o dau gata până la urmă.

Paznicul Farului – Camilla Lackberg

Paznicul Farului e o altă carte pusă pe pauză în primăvara asta. Nu citisem foarte mult din ea când m-am decis să răsfoiesc Librăria iubirii și cumva mi s-a părut că la momentul respectiv mi se lipește mai bine de suflet. Așa că am mers mai departe cu romanul Paolei Calvetti și am decis să-l las pe mai târziu pe cel al Camillei Lackberg, autoare pe care o ador și care nu m-a dezamăgit niciodată.

Căderea Constantinopolelui – Vintilă Corbu

Cartea lui Vintilă Corbu mi-a dat ceva bătăi de cap și m-a incomodat, arătându-mi cât sunt de ignorantă și ce puțină istorie știu, așa că m-am supărat pe ea în urmă cu trei ani când am deschis-o prima dată. Între timp m-am mai documentat puțin și mă simt ceva mai pregătită pentru o astfel de lectură, așa că nu va trece mult până să mă întorc la ea.

Voi ce cărți ați abandonat? Aveți de gând să vă întoarceți la ele pe viitor?

XOXO

2 Comments
  1. Nu pot să cred că nu ai citit „La răscruce de vânturi”? Trebuie să o citești neapărat, este păcat să nu te bucuri de o asemenea capodoperă. „Viața pe un peron” mi-a plăcut tare mult. Îl iubesc pe Octavian Paler.
    Cărțile pe care le-am abandonat eu erau foarte proaste, și nu prea merită să fie meționate. De obicei, când încep o carte, nu prea o abandonez. O abandonez doar dacă este foarte proastă. 😀

    • De fapt nu am finalizat-o, trecusem de jumătate, dar mă încărca negativ și la momentul respectiv n-am putut să rezist. Aceeași poveste și cu Viața pe un peron. O să le reiau la un moment dat pentru că nu am niciun dubiu că sunt cărți de calitate care, de altfel, mi-au plăcut, doar că nu ne-am găsit, nici ele pe mine, nici eu pe ele, la momentul oportun. Pe de altă parte, peste cărți proaste am dat rar (poate am fost inspirată când mi-am ales lecturile sau poate doar norocoasă), iar când am dat peste cărți de genul ăsta, mărturisesc că le-am citit până la capăt în speranța că până la urma ceva se va întâmpla și îmi voi schimba părerea, chestie care din păcate nu s-a întâmplat. Chiar plănuiesc să scriu un articol și despre cărțile care m-au dezamăgit. S-ar putea să surprindă, având în vedere că sunt cărți bine cotate, dar mie personal nu mi-au zis nimic.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Related post

5 Motive să o citești pe Kate Morton

Kate Morton s-a născut în 1976 la Berri, în sudul Australiei și este cea mai mare dintre cele trei fiice ale familiei. A studiat teatru și literatură la Londra, fiind pasionată de[...]

5 Romane care m-au dezamăgit

Urmând exemplul Andreei Chiuaru, care a scris în luna august un articol despre non-ficțiuni care au dezamăgit-o, am decis să vorbesc și eu despre cărțile care m-au dezamăgit, cărți de[...]

5 Romane în care trecutul și prezentul se întrepătrund

Păzitoarea tainei – Kate Morton Într-o superbă zi de vara a anului 1961, când familia ei organizează un picnic, adolescenta Laurel se ascunde de părinți și de surorile mai mici. Are[...]