Doru Matei – Cianură pentru un surâs
Doru Matei e prietenul ăla combinator și caterincos care poate să înveselească o audiență întreagă cu limbajul lui colorat și ideile care te lasă speechless. Mărturisesc că pentru mine sculptorul ăsta miserupist a fost cireașa de pe tort și că n-aș putea să-mi imaginez Cianură pentru un surâs fără participarea lui, așa cum n-aș putea să-mi imaginez o masă de Paște reușită de la care să lipsească. Nu l-aș așeza însă în capul mesei, l-aș așeza lângă o gagică mișto de la care să subtilizeze cu talent țigări.
Tom Ripley – Ripley sub pământ
Capul mesei e pentru Tom Ripley, capabil să decline invitația în cazul în care i s-ar oferi alt loc. Ripley hedonistul, nu Ripley anxiosul, aflat încă în căutarea sinelui. L-aș vrea alături pe Ripley din Ripley sub pământ, stăpân pe el, rafinat, matur, doritor de senzații tari. Pe Ripley care face din toate o plăcere, care știe să guste un vin, să se bucure de muzică, să aprecieze arta și poate chiar să pună la cale o combinație de zile mari alături de Doru, artistul fără noroc.
Murki – Cină cu ficat și inimă
Și pentru că nu sunt o bucătăreasă tocmai talentată și cineva trebuie să gătească, grăsanul Murki nu putea să lipsească de la petrecere. Când o să ne prezinte meniul – piept de rață cu sos de rdie și fructe de pădure, creveți moi, caramelizați într-o bucată de unt norvegian, mille-feuilles, și alte chestii cu pretenții cum numai el știe să pregătească – sunt sigură că nici măcar Ripley nu o să o regrete pe madame Anette. Rămâne doar să vedem cine mai respiră până la finalul serii, căci rețetele lui Murki sunt absolut letale. Parcă îl văd cu soarbe poveștile invitaților, în timp ce noi înfulecăm cu poftă minunile așezate pe masă.
Reiko – Pădurea Norvegiană
E musai și cineva care să pună muzică poveștii, așa că Reiko cu sufletul ei puțin hippie nu poate să lipsească. Ar aduce și chitara și ne-ar cânta balade. Apoi ar zâmbi absent, dar ar ști și când să intervină ca să liniștească spiritele. Ar fuma țigară de la țigară, ar gândi mult, dar ar vorbi puțin. Ar fi probabil singura ființă cu adevărat profundă aflată în încăpere.
Asya – Bastarda Istanbulului
Și pentru că orice întâlnire mișto trebuie condimentată cu ceva polemică, am ales să o invit și pe Asya, nihilista, puștoaica orientală care se simte vestică. Ar aduce cu ea atmosfera de la Café Kundera, pachetul de țigări din care Doru s-ar servi pe ascuns și câteva replici din manifestul personal al nihilismului care l-ar scoate din sărite pe Ripley.
Tu cu ce personaje te-ai așeza la masă de Paște?
XOXO
Lasă un răspuns