La început de 2019 mi-am propus să citesc mai mulți autori români. Deși nu am bifat prea mulți în prima jumătate a anului, sper să recuperez în cea de a doua. Am pe listă câteva autoare cu care îmi doresc tare mult să fac cunoștință și doi autori. Nu intru în detalii acum pentru că o să scriu despre ei într-un alt articol, în săptămânile ce vin. Astăzi vreau să vorbesc despre autoarele pe care le-am citit deja, trei dintre ele contemporane, care m-au surprins plăcut, ba chiar mi-au intrat la suflet într-un fel în care nu mă așteptam, și pe care vreau să le recomand și celor care nu au fost atât de norocoși ca mine și, dintr-un motiv sau altul, nu au reușit încă să le citească.

Sidonia Drăgușanu

Încep lista cu Sidonia Drăgușeanu care mi-a fost recomandată de o prietenă pentru că este ultima autoare de pe plaurile noastre care mi-a atras atenția. Mărturisesc că nici măcar nu auzisem de ea atunci când prietena mea a venit să mă întrebe dacă i-am citit vreo carte. Am hotărât să-i dau o șansă cu Jurnalul Aurorei Serafim, una din lecturile mele cele mai recente. Nu m-a dezamăgit, s-a citit rapid și mi-a plăcut prin prisma faptului că a fost o lectură cumva altfel – nu am mai citit înainte un roman în care cenzura să fie atât de evidentă – cartea fiind scrisă sub atenta supraveghere a Direcției Generale a Presei și Tipăriturilor.

Camelia Cavadia

Pe Camelia Cavadia am descoperit-o la sfârșitul primăverii, când am hotărât să-mi fac cadou de ziua mea cea de-a doua carte a ei – Măștile fricii. Am rezonat cu stilul autoarei și mi-a plăcut mult subiectul abordat, așa că abia aștept să pun mâna și pe celelalte romane care îi poartă semnătura. Și pentru că mi-a fost recomandată, vreau să o recomand la rândul meu celor care, dintr-un motiv sau altul, nu au ajuns să o citească. Citiți-o pe Camelia Cavadia, e un autor care chiar merită să fie promovat!

Mihaela Apetrei

Cu Mihaela Apetrei am făcut cunoștință toamna trecută. Bănănăiam pe site-ul Editurii Trei când am dat peste cartea ei de debut, o carte cu un titlu care mi-a atras imediat atenția – Cină cu ficat și inimă. Am fost tare fericită când am reușit să pun mâna pe roman pentru că eram fix într-o pasă din aia în care aș fi citit numai romane polițiste, cu crime misterioase și personaje savuroase. Cină cu ficat și inimă are aerul chic specific romanelor Rodicăi Ojog-Brașoveanu, iar treaba asta m-a cucerit iremediabil. Mai trebuie să spun că abia aștept ca Mihaela Apetrei să publice un nou roman?

Doina Ruști

Doina Ruști mi-a fost recomandată de o bună prietenă, absolventă de Istorie – nu-i ciudat să ai un crush în condițiile astea. S-a îndrăgostit de autoare când a pus mâna pe Manuscrisul fanariot, o carte pe care am citit-o la rândul meu, simțindu-mă fascinată de minuțiozitatea și umorul cu care Doina Ruști își contruiește poveștile despre vremuri apuse. Dar de pornit la drum, am pornit cu Zogru, o îmbinare de secole și de aventuri caterincoase numai bune de citit în zilele negre.

Rodica Ojog-Brașoveanu

Rodica Ojog-Brașoveanu e de departe una din autoarele mele preferate și medicamentul meu la vreme de melancolii și depresii. Nu cred să fi citit vreo carte de-a doamnei Brașoveanu fără să mă doară obrajii de la atâta râs. Dar, dincolo de efervescența și umorul cu care își spune poveștile, Rodica Ojog-Brașoveanu e o maestră când vine vorba de suspans, așa că pregătește-te să stai cu sufletul la gură dacă te hotărăști să o citești.

Cella Serghi

Închei cu autoarea mea preferată, Cella Serghi. E fără drept de apel cea mai pe sufletul meu autoare româncă și m-a făcut să vibrez cum numai recent a reușit să o facă Elena Ferrante. Am făcut cunoștință cu Cella Serghi prin Cartea Mironei, un roman de o frumusețe sfâșietoare, am mers mai departe cu Pânza de păianjen pe care mamă mi-o tot recomanda de ani și ani – știa mama ce știe, ca de obicei – și am ajuns vara asta la Gențiene, o altă carte care mi-a plăcut mult, deși trebuie să recunosc că nu s-a ridicat la nivelul primelor două. O recomand pe Cella Serghi oricând, dar mai ales vara, căci mi se pare că merge mână în mână cu anotimpul ăsta.

Voi ce alte autoare de la noi recomandați? Ce romane ale lor v-au atras atenția în mod special?

XOXO

2 Comments
  1. Singura autoare romanca pe care am citit-o vreodata se numeste Mihaela M. A scris un roman foarte dragut, Sarpele negru, care are de toate: suspans, dragoste, aventura, personaje foarte atasante si tot ce vrei. O sa il recomand…cand o sa fie publicat :))) Pana atunci recomand niste versuri de suflet:

    “Şi ziua e perfectă când pe tâmple-i curge luna
    Şi adevarul n-ar fi existat de n-ar fi fost minciuna
    Şi dragostea n-aprinde inima dacă nu face pe nebuna
    La ce-ar servi iertarea dacă n-ar mai fi ranchiuna?

    Şi n-am mai spune niciodată dacă n-ar fi întotdeauna
    Şi soarele n-ar mai fi strălucit la fel de nu-l silea furtuna
    De câte ori nu s-a pierdut memoria de mână cu lacuna?
    Nici şansa şi neşansa nu erau de n-ar fi fost Fortuna
    La ce-ar mai râde-n zori de zi niciunul de n-ar fi niciuna?”
    (Sens carunt)

    Pe de alta parte mi-ai starnit curiozitatea cu Mihaela Apetrei si Rodica Ojog-Brasoveanu. Cand si daca o sa am ocazia, sunt pe lista;)

    • Mulțumeeeesc, draga mea draga! 🙂

      Rodica Ojog-Brașoveanu și Mihaela Apetrei, sunt musai de citit și ți le-am mai recomandat și înainte, dar dacă ai posibilitatea să pui mâna pe vreunul din romanele ei, citește-o negreșit pe Camelia Cavadia. Mie mi-a intrat tare de tot la suflet!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Related post

Vrei să râzi? 5 romane care alungă plictisul

Un chinez pe bicicletă – Ariel Magnus Se ia una bucată chinez mititel şi piroman şi se suie pe bicicletă. Se trimite la incendiat magazine de mobilă şi BooooM! Avem acţiune, avem[...]

Din categoria cărti la care vreau să mă întorc – 5 Lecturi abandonate

Viata pe un peron – Octavian Paler Am început cartea lui Paler pe la începutul primăverii, am citit vreo două zile în parc și apoi m-am oprit. Nu am făcut-o pentru că Viața pe un[...]

7 Personaje feminine în pielea cărora aș vrea să trăiesc pentru o zi

Lila Cerullo – Povestea noului nume Lila nu e tocmai un personaj vesel și cu toate că a avut o viață plină, a fost presărată mai mult de încercări decât de aventuri. Dar chiar[...]