Am scris la un moment dat un articol împletit din muzică și film, articol care m-a bucurat tare și pe care îl găsiți aici dacă vă lovește curiozitatea. Astăzi însă a venit rândul să pun cărțile pe muzică pentru că, ați ghicit, eu sunt omul care nu are nevoie de liniște când se afundă într-o lectură, ci mai degrabă de un playlist care să meargă mână în mână cu emoția transmisă de cartea pe care o citește.

Pădurea Norvegiană – Haruki Murakami

Romanul are ca leitmotiv melodia formației Beatles, Norwegian Wood, pe ritmul căreia Toru Watanabe își rememorează anii adolescenței și ai studenției când prietenul lui cel mai bun se sinucide, iar el se îndrăgostește de iubita acestuia.

”Moartea există. Ea există în prespapier, în mingile roşii şi albe de pe masa de biliard. Noi trăim şi o inspirăm în plămâni ca pe nişte firicele mici de praf.”

Piese de pus pe repeat: Norwegian Wood, Let it be, Yesterday.

Cronica vietii mele – Bob Dylan

Cartea asta nu e doar despre viața lui Dylan, e despre muzică, despre poezie, despre suișuri și coborâșuri, într-un cuvânt este despre artă și despre cum se scrie istorie. Nu e o autobiografie tipică pentru că nu urmează o sccesiune cronologică și recunosc că treaba asta mi s-a părut foarte mișto și m-a făcut să urmăresc cu și mai mare interes întâmplările și parcursul personajelor. 

”Lumea modernă, complicată nebunește, mă interesa foarte puțin. N-avea nici o relevanță, nici o pondere. Nu mă seducea. Ce era captivant și la ordinea zilei pentru mine erau lucruri ca scufundarea Titanicului…”

Piese de pus pe repeat: One more cup of coffee, To fall in love with you, Blowin’ in the wind , Like a Rolling Stone, Ballad of a thin man.

Jurnalul Annei Frank – Anna Frank

Din teamă că vor fi trimiși în lagăr, Anna și familia ei au stat ascunși timp de doi ani în anexa firmei patronate de tatăl său. Acolo, fetița de 13 ani, a ținut, zi de zi, un jurnal. Spre finalul războiului, când se credeau în sfârșit scăpați din acea claustare, Ana, familia și toți ceilalți evrei sunt arestați și deportați cu ultimul transport spre Auschwitz. Cu excepția lui Otto Frank, tatăl Annei, care va publica ulterior jurnalul fiicei sale, toți ceilalți se vor stinge în mod tragic.

”Indiferent ce fac, n-am cum să nu mă gândesc la ceilalți, la cei care au plecat. Și dacă ceva mă face să râd, mă opresc numaidecât îngrozită și-mi zic în sinea mea că este o rușine să fiu așa de veselă. Dar oare trebuie să plâng toată ziua? Nu, nu pot, iar mâhnirea asta o să treacă și ea.”

Cel mai probabil povestea Annei vă este deja cunoscută, dar se prea poate să nu știți că trupa americană de indie rock, Neutral Milk Hotel, a scos un album inspirat de jurnalul ei – In the aeroplane over the sea – care e musai de ascultat în timp ce lecturezi cartea, asta, desigur, în cazul în care n-ați citit-o până acum.

Mecanica inimii – Mathias Malzieu

Povestea lui Jack, băiatul cu un ceasornic în loc de inimă e poate cea mai dulce carte pe care am gustat-o în multă vreme. S-a spus despre ea că e un fel de Micul Prinț pentru oameni mari. E de fapt un roman cu îndrăgostiri la prima vedere, aventuri nebunești și personaje ciudate, numai bun pentru iubitorii de muzică și poezie.

 „Dragostea este o aventură și, ca toate aventurile, este complicată și periculoasă. E un Graal, nu o găsești la supermarketul din colț. Fiecare are o Himalaia a sa: dacă decizi să te urci pe munte, o să-ți fie frig, o să-ți fie rău, dar, când ajungi în vârf, trăiești și vezi lucruri pe care nimeni nu le vede. “

Alunecă nemaipomenit de bine pe ritmul albumului La Mécanique du Cœur al trupei Dionysos, care nu-i altceva decât o completare a cărții gândită de autor (vocalist al trupei și totodată regizor al filmului cu același nume).

Junky – William S. Burroughs

Junky este romanul de debut al autorului care a dus o viață promiscuă. Amator de droguri și de scandaluri, a practicat homosexualitatea și și-a împușcat din greșeală soția. Junky este povestea intoxicării, a infernului în care trăiești odată ce devii dependent și este de-a dreptul psihedelică. Urmărește viața unui schizofrenic care visa încă de mic să fumeze opiu după ce auzise servitoarele vorbind despre senzația plăcută pe care ți-o dă drogul. Cartea a apărut la Polirom prin 2005 și merge bine de tot acompaniată de piesele artiștilor cu care Burroughs și-a asociat numele.

” Drogul nu este ca alcoolul sau ca iarba, o metodă pentru a spori plăcerea vieții. Drogul nu este un stimulent, este un stil de viață.”

Star me kitten de la REM, Kashmir de la Jimmy Page, Life on Mars de la David Bowie, Is Everybody in? de la The Doors sau Last night on earth de la U2.

Elixirul Dragostei – Eric-Emanuel Schmitt

Cartea e scrisă sub forma unor mail-uri pe care doi foști îndrăgostiți – Adam și Louise – și le trimit aproape zilnic. Louise, femeie de carieră, a emigrat în Montreal în timp ce Adam, psihanalist, a rămas în Paris nedorind să se despartă de pacienții săi. Există oare un elixir al dragostei, ca cel care i-a unit pe Tristan și Isolda? Aceasta’i întrebarea.

”Doar pielea desparte iubirea de prietenie. Și-i așa de subțire…”

Cartea lui Schmitt se citește rapid și cere musai Wagner pe fundal

XOXO

2 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Related post

10 Motive să citești Sacoșa cu stele

Pentru că Iulia Șchiopu, autoarea, are un univers interior în care e musai de făcut un popas Pentru că este cea mai frumoasă carte ilustrată pe care am văzut-o vreodată Pentru că[...]

10 Cărti în straie cool – Partea 2

Spulberatic – Anca Vieru  Încep cu Spulberatic, o lectură din toamna anului trecut. Mărturisesc că titlul a fost motivul principal pentru care romanul Ancăi Vieru a ajuns în[...]

Sarah Pinborough – Prin ochii ei (Recenzie)

Louise este o mamă singură, secretară, prinsă în rutina de zi cu zi. Într-una din rarele ei seri în oraș, întâlnește un bărbat într-un bar și imediat ies scântei. Deși pleacă[...]