Elizabeth Gilbert născută în 1969 în Waterbury, Connecticut, a studiat Științele Politice în cadrul Universității din New York, absolvind în anul 1991. A urmat apoi o perioadă în care a avut diverse job-uri, de la bucătăreasă și chelneriță, la editor și colaborator al unor reviste americane de prestigiu. A devenit celebră odată cu apariţia romanului autobiografic Mănâncă, roagă-te, iubeşte (2006), megabestseller internaţional, apărut la Editura Humanitas în 2008 și ecranizat în 2010, cu Julia Roberts şi Javier Bardem în rolurile principale. La începutul lui 2010 a apărut, într-un prim tiraj de un milion de exemplare, romanul Și am spus Da, mult așteptata continuare a cărții Mănâncă, roagă-te, iubește, în 2013 scriitoarea a publicat romanul de ficțiune Semnătura tuturor lucrurilor, iar în 2015 Lecții de magie, mic ghid de creativitate pentru cei în căutarea unei perspective optimiste asupra vieții. În prezent Elizabeth Gilbert locuieşte împreună cu soţul ei, Jose Nunes, într-un orăşel din New Jersey și lucrează la un nou roman pe care eu îl aștept cu toată nerăbdarea. De ce? Păi uite aici 7 dintre cele o infinitate de motive pentru care se merită să o citești pe Elizabeth Gilbert:

1.

Cărțile ei sunt dintre cele mai diverse, motiv pentru care reușește să-și surprindă cititorul de fiecare dată. Așadar, dacă vrei să te întorci în timp poți alege Semnătura tuturor lucrurilor, iar dacă vrei să evadezi din rutină e musai să răsfoiești Mănâncă, roagă-te, iubește. Ceva motivațional te încântă mai mult? Atunci Lecții de magie e tot ce-ți trebuie. Iar dacă vrei ceva cu bărbați în prim-plan atunci poți să dai o șansă romanului Ultimul bărbat american.

„În societăţile mai primitive, un băiat trece uneori printr-un an întreg de rituri de iniţiere care să-l conducă către bărbăţie. Uneori e obligat să îndure sacrificii rituale sau probe dure de rezistenţă, e trimis în afara comunităţii pentru o perioadă de meditaţie şi singurătate, după care se întoarce în sânul ei, ca o fiinţă schimbată. Astfel trece fără primejdie din adolescenţă la vârsta adultă şi ştie exact când s-a întâmplat acest lucru şi ce aşteaptă ceilalţi de la el după aceea, pentru că rolul lui este atât de limpede codificat. Dar cum poate şti un băiat american modern când a devenit adult? Atunci când obţine permisul de conducere? Când fumează marijuana pentru prima dată? Când face sex neprotejat cu o fată care nici ea nu ştie dacă este femeie sau nu?”

Ultimul bărbat american

2.

Citind-o pe Gilbert capeți o spumoasă stare de bine. Scriitura ei curge, cu sinceritate, fără artificii, fără poticneli artisticești și-i cu spor la dat pagina. Ritmul e alert, cuvintele jucăușe, cu umor și seriozitate deopotrivă, de ți-e mai mare dragul să te pierzi în ele ore în șir.

”Căutăm fericirea peste tot, dar suntem precum cerşetorul din povestea lui Tolstoi, care şi-a petrecut viaţa cerând trecătorilor câţiva bănuţi, fără să ştie că stătuse tot timpul deasupra unei comori. Comoara noastră – perfecţiunea noastră – există deja în noi. Dar pentru a o atinge, trebuie să lăsăm deoparte agitaţia continuă a minţii, să renunţăm la dorinţele egoului. Şi să intrăm în tăcerea inimilor noastre.”

Mănâncă, roagă-te, iubește

3.

Spiritualitatea răzbate din filele cărților ei, indiferent de stilul romanului sau de subiectul abordat.

”Când bătrânul m-a întrebat ce-mi doresc cu adevărat, am reuşit să găsesc alte cuvinte, mai sincere: Vreau să-l simt mereu pe Dumnezeu, i-am spus. Câteodată am senzaţia că înţeleg divinul din lume, dar e o senzaţie care dispare repede, pentru că mă bruiază toate dorinţele şi temerile mele meschine. Aş vrea să fiu mereu în prezenţa lui Dumnezeu. Dar nu călugărindu-mă sau renunţând de tot la plăcerile lumeşti. De fapt, cred că aş vrea să aflu cum să trăiesc pe lumea asta şi cum să mă bucur de ea, dar fără să uit de Dumnezeu.”

Mănâncă, roagă-te, iubește

4.

Eroinele ei sunt într-o continuă căutare de sine și cresc și se formează sub ochii cititorului. Alma Whittaker, femeia puternică și lucidă, care în copilărie tânjea să fie o plantă și care se îndrăgostește de Ambrose, un artist cu 10 ani mai tânăr decât ea, este cel mai viu exemplu.

Închipuie-ţi câte am putea afla, Alma, dacă ne-am putea desface din cătuşele argumentului.

Nu pot să mă desfac din cătuşele argumentului, Ambrose. M-am născut sub semnul argumentului. Argumentul e  tovarăşul lângă care dorm în fiecare noapte. Mai mult, cred în argument şi chiar îl iubesc. Argumentul e calea noastră cea mai  statornică  spre adevăr, fiindcă e singura arbaletă capabilă să străpungă gândirea superstiţioasă sau axiomele găunoase.

Dar dacă până la urmă nu reuşim decât să ne înecăm în cuvinte şi nu mai putem să auzim.

Să auzim ce?

Să ne auzim unii pe alţii, poate. Nucuvintele, ci gândurile. Spiritele celor din jur. Dacă mă întrebi ce cred,  iată ce am să-ţi spun: toată sfera de aer care ne înconjoară, pulsează de atracţii invizibile, electrice, magnetice, aprinse şi meditative. Ne învăluie o simpatie universală. Există o cale ascunsă de cunoaştere. Sunt sigur de asta, fiindcă am aflat-o şi eu. Când m-am aruncat în foc, în tinereţe, am văzut că multele cămări ale minţii nostre rareori sunt deschise cu totul. Când le deschidem, nu mai rămâne nimic nedezvăluit. Când încetăm cu argumentele şi dezbaterile – fie ele interioare sau exterioare – ni se pot auzi şi da răspunsuri la întrebările noastre adevărate. Aceasta e forţa care le mişcă pe toate. Aceasta e cartea naturii şi nu e scrisă nici în greacă, nici în latină.   Aceasta e răbufnirea de magie, o răbufnire care, aşa cum întotdeauna am crezut şi am dorit, poate fi împărtăşită altora.

Vorbeşti în ghicitori, spuse Alma.

Iar tu vorbeşti  prea mult, răspunse Ambrose.

Semnătura tuturor lucrurilor

5.

Romanele ei miros a primăvară, a eliberare, miros a motivație, a optimism, a trezire la viață.

„O viață creativă e o viață mai amplă, cu un orizont mai larg, o viață mai fericită și de o mie de ori mai interesantă. Să trăiești în felul acesta – dând la iveală necontenit și cu încăpățânare nestematele ascunse în tine – este o artă în sine.”

Lecții de magie

6.

Cărțile ei sunt ca o călătorie peste mări și țări, ca o călătorie în timp, din prezent și peste veacuri și te fac să visezi cu ochii deschiși, să-ți pui întrebări și să te scufunzi în tine însuți.

“Uneori fericirea se află la capătul lumii. Călătorești ca să ajungi la tine însuți. Ca să te descoperi.”

Mănâncă, roagă-te, iubește

7.

Dacă ești în căutare de o carte cu suflet, în mod clar trebuie să încerci una din cărțile lui Elizabeth Gilbert.

„O căsnicie lungă, ne face să preluăm și să ne schimbăm poveștile între noi. În parte, în felul acesta devenim anexa celuilalt, aracul pe care poate să crească biografia celuilalt. Povestea personală a lui devine parte din amintirile mele; viața mea se țese în fibra vieții lui.”

Și am spus da

XOXO