Nu e un secret că iubesc filmele tot atât de tare pe cât iubesc cărțile. Mai mult chiar, filmele au fost prima mea iubire, iar motivul pentru care m-am îndrăgostit de lectură este, ați ghicit, o ecranizare. Și pentru că duminică am terminat de citit un roman căruia i-ar sta bine de tot pe sticlă, m-am gândit să scriu despre acele povești puternice și vii pe care le-aș vrea în cinema.
Casa de la Riverton – Kate Morton
În vara anului 1924, în toiul unei petreceri organizate de familia Hartford, poetul Robbie Hunter se sinucide. Singurele martore ale tragediei sunt Hannah și Emmeline, două surori nedespărțite care ajung să nu își mai vorbească niciodată și duc cu ele în mormânt secretul celor întâmplate.
Câteva decenii mai târziu, în 1999, una din fostele servitoare ale conacului, Grace Bradley, acum în vârstă de 98 de ani, primește scrisoarea unei regizoare americane interesată să facă un film despre cele două surori Hartford. Aceasta o roagă să îi ofere o părere sinceră despre scenografie, dar Grace cunoaște mult mai multe lucruri decât felul în care stăteau draperiile aranjate la fereastră, Grace cunoaște o mulțime de taine și este bântuită de o mulțime de amintiri.
Casa de la Riverton este în opinia mea cel mai vizual roman scris de Kate Morton și, pe lângă suspansul și misterul caracteristice poveștilor cu care ne-a obișnuit autoarea, are un dinamism care ar da tare bine pe sticlă. Ar fi interesant de surprins nu doar Războiul cel Mare, ci și nebunii ani ’20, iar decorurile, costumele și muzica a completa perfect ceea ce zic eu că ar fi un film cu mult mai interesant decât Atonement sau The Reader.
Închide ochii strâns – John Verdon
O viață fără enigme nu i se potrivește deloc lui Dave Gurney. S-a pensionat în urmă cu trei ani, s-a mutat la țară, s-a apucat de grădinărit, ba chiar și-a cumpărat un buldozer, dar totul e în zadar, gândul îi zboară în permanență la viața de detectiv. Atunci când i se oferă să ancheteze un nou caz de crima, fostul detectiv din secția Omucideri nu poate să stea deoparte. Victima? O mireasă cu un trecut întunecat. Criminalul? Un grădinar mexican dispărut ca prin arta magiei.
Închide ochii strâns este a doua carte dintr-o serie de 6 romane polițiste, iar eu m-am simțit imediat ce am pus mâna pe ea că un detectiv la datorie. Recunosc că, mai mult decât un film, mi-aș dori un serial care să aibă câte un sezon pentru fiecare carte din serie. În caz contrar, cred că s-ar pierde multă informație și, odată cu informația, misterul și suspansul. Ce e însă clar e că m-ar bucura tare mult să văd pe sticlă poveștile lui Verdon, indiferent de format.
Black Out – John Lawton
În Londra celui de-al Doilea Război Mondial, un detectiv cu origini rusești și sentimente confuze față de patria pe care o servește trebuie să rezolve cel mai dificil caz din cariera lui – un șir de crime macabre și dispariții misterioase. Victimele? Refugiați germani și polonezi care fac parte dintr-o echipă de cercetare științifică ce promite idei revoluționare. Alianțe secrete, spioni, femei fatale și o lume macinată de război îl pun în fața unor provocări neașteptate.
Citeam zilele trecute, imediat după ce am terminat de parcurs Black Out, că John Lawton ar fi vândut drepturile de ecranizare ale romanelor sale, dar că nicio casă de producție nu s-a hotărât încă să tragă filmul. Mare păcat, aș zice, iar dacă o să puneți mâna pe povestea sergentului Troy, o să vă dați seama câtă dreptate am. Desigur, producția ar fi una ambițioasă și cu costuri destul de ridicate, având în vedere perioada în care romanul este plasat, dar ar fi totodată una cu încasări substanțiale. Din Black Out – romance, spionaj, suspans, crimă, război – s-ar putea scoate fără dubii filmul ăla care să se plieze pe gustul multor persoane.
Cimitirul din Praga – Umberto Eco
Cimitirul din Praga are în centru aventurile misteriosului Simonini, un personaj ciudat, cu lacune de memorie și dublă personalitate. Nu se știe exact cu ce anume se ocupă – cel mai probabil, cu falsificarea de scrisori și acte oficiale, din moment ce guvernanții, poliția și serviciile secrete din multe țări sunt interesate de munca lui și vor să-l angajeze. În documentele sale revine obsesiv celebrul cimitir evreiesc din Praga, cu lespezile sale suprapuse și cu ceasul ale cărui limbi se învârt în sens contrar celui obișnuit.
Cărțile lui Eco îmi dau de fiecare dată impresia că au fost scrise pentru a fi ecranizate. Culmea, e imposibil să redai într-un film chiar și 50% din ce înseamnă o poveste a autorului, dar suspansul, misterul și dinamismul în jurul căruia își țese pânza sunt ingredientele perfecte pentru o producție cinematografică de succes.
Zuleiha deschide ochii – Guzel Iahina
Zuleiha, o femeie de doar 30 de ani, dintr-un sat tătar, trăiește dominată de un soț care îi dublează vârsta și de o soacră obsedată de propriul fiu. Zuleiha a avut cândva patru fete, dar toate i-au murit de mici, iar ea e convinsă că lucrurile s-au făcut din voia lui Allah și că omul nu se poate împotrivi destinului. Zuleiha nu știe că lumea e mult mai mare și că se poate trăi și altfel decât trăiește ea, nu crede că e capabilă să trăiască fără Murtaza, fără ca el să o îndrume, și e convinsă că Strigoaica, soacra autoritară, e un fel de profet.
Când un ofițer din armata roșie, însărcinată cu deschiaburirea, îi ucide soțul, toate convingerile și credințele Zuleihei sunt date peste cap, căci se vede nevoită să pornească pe lungul drum al deportării și află, în trenul care o poartă spre înghețata Siberie, că este însărcinată cu cel de al cincilea copil pe care decide să-l protejeze cu riscul propriei vieți.
Zuleiha deschide ochii ar fi genul de film care te-ar rupe în două, dar care totodată te-ar ține cu simțurile ascuțite la fiecare cadru. Zuleiha ar fi o producție îndrăzneață despre un subiect dureros din istoria omenirii, suavizat însă printr-o frumoasă poveste de dragoste. Singura problemă e că oricât mă străduiesc nu reușesc să-mi imaginez vreun actor care să fie distribuit cu succes în rolul lui Ignatov. Dar poate aveți voi vreo sugestie…?
În numele porcului – Pablo Tusset
Cadavrul mutilat al unei femei apare într-un abator din sătucul de munte Horlá unde trăiesc o mulțime de personaje pitorești. În gura victimei poliția găsește un bilet cu un mesaj lugubru: ÎN NUMELE PORCULUI, iar comisarul Pujol, aflat în pragul pensionării, trebuie să investigheze acest ultim caz din cariera lui. În altă parte a lumii, la New York, protejatul comisarului, Tomás, zis T, trece printr-o decepție amoroasă, iar la întoarcerea în țară hotărăște să meargă sub acoperire în Horlá pentru a descoperi adevărul din spatele afacerii Uni-Pork. Deși nu este de acord, comisarul nu reușește să-l împiedice, căci nu poate să bănuiască ce se ascunde în spatele depresiei și singurătății lui T.
Îmi imaginez În numele porcului ca pe o comedie neagră pentru că, oricât ar fi fost povestea de întunecată și de sângeroasă, am râs mult citind cartea asta. Ar fi interesant de văzut cum prind viață pe sticlă toate personajele alea de-un pitoresc nebun și tare m-ar bucura să văd într-o seară la cinema filmul ăsta care în mod clar m-ar face să mă întorc acasă cu frica în sân.
Cel care mă așteaptă – Parinoush Saniee
La vârsta adolescenței, Masumeh se îndrăgostește de tânărul care vinde la farmacia din cartier. Deși abia dacă își vorbesc, atunci când iubirea lor este descoperită, tânăra este obligată să-și abandoneze studiile și ajunge să fie măritată cu forța. Din fericire, cel care o ia de soție îi oferă o oarecare libertate și îi dă voie să învețe în continuare pentru a-și lua diploma. Totuși, căsnicia lui Masum nu este una fericită, căci soțul ei este un revoluționar convins care luptă pentru alții, dar nu și pentru familie, astfel că ea se vede nevoită să ia frâiele casei și să-și crească de una singură cei trei copii.
Cel care mă așteaptă se întinde pe câteva decenii și spune o poveste cu adevărat tulburătoare pe care tare m-ar bucura să o văd la cinema alături de prietenele mele. Ar fi un film complex despre un subiect pe care nu cred că l-am văzut înainte abordat de scenariști și regizori și o alternativă pentru toți cei obosiți să vadă pe sticlă tot felul de povești superficiale.
Voi ce romane ați vrea să vedeți ecranizate?
XOXO
Lasă un răspuns