Agresivitatea pasivă este o carte de psihologie practică și se adresează părinților care cresc copii agresivi, copiilor ajunși la maturitate care din nefericire au părinți dominatori sau manipulatori, persoanelor care se confruntă cu colegi care îi frustrează, cu șefi abuzivi sau cu clienți furioși. Se adresează totodată celor care au adunat în viața lor emoții negative și sentimente de ostilitate pe care le-au mascat cu toleranță și amabiliate, celor care n-au învățat încă să-și spună punctul de vedere într-o manieră asertivă și benefică tuturor părților implicate.

Titlu: Agresivitatea pasivă

Autor: Tim Murphy & Loriann Hoff Oberlin

Editura: Trei

Număr pagini: 448

An apariție: 2013

Cartea vine să arate cum poți să descoperi manifestările de mânie din spatele anumitor atitudini și cuvinte și cum poți să faci diferența între oamenii care își disimulează furia și cei care pur și simplu au dat cu bâta în baltă fără să aibă vreun motiv ascuns. Totodată oferă strategii prin care poți ține în frâu persoanele pasiv-agresive care îți dau de furcă la muncă sau în viața personală. Cartea are și câteva chestionare interesante care ne ajută să ne cunoaștem mai bine și ne îndrumă spre punctele nevralgice din viața noastră asupra cărora ar trebui să lucrăm.

Primul lucru pe care trebuie să îl știm este că mânia există în fiecare dintre noi și este de regulă declanșată de o stare emoțională intensă. Putem așadar să o vedem, să fim conștienți de ea, să lucrăm cu ea și să o controlăm, astfel încât să nu se transforme în mânie latentă, ci în acel tip de mânie productivă care ca un motoraș ne poartă în direcția schimbării în bine.

Cartea nu promovează ideea că e anormal să te înfurii, ci încearcă să ne arate că nu e cazul să răspundem oamenilor cu aceeași monedă. E în regulă să ne supărăm, dar nu e niciodată în regulă să ne purtăm urât. Mânia și modul în care alegem să o exprimăm este un barometru a ceea ce se petrece în viața noastră.

10 Lucruri pe care le-am învătat citind cartea:

1

Mânia latentă e acel tip de mânie care se furișează în viața noastră fără ca noi să fim conștienți de ea. De multe ori nici cei care o folosesc împotriva altora, nici cei care îi cad victimă nu reușesc să o identifice pentru că este întotdeauna subtilă și camuflată, manipulatoare și indirectă sau complet inconștientă. Cu alte cuvinte mânia latentă este acel comportament evitant și contraproductiv care duce la comunicarea defectuoasă și la deteriorarea relațiilor dintre oameni. Mânia latentă duce la egotism, la depresie, la tulburări grave de personalitate și distruge bunul mers al lucrurilor, în familie, în relațiile de prietenie și cuplu sau la locul de muncă.

2

Nu există un răspuns sigur la întrebarea: Cum îți poți da seama dacă cineva e pasiv-agresiv sau sincer copleșit de situație, uituc sau nu prea bun în a-și gestiona viața și relațiile? E nevoie să observi cu atenție comportamentul persoanei pe care o bănuiești de rea intenție și să treci în revistă momentele cheie din relația voastră. Comportamentul repetat dă naștere unui tipar care îți poate oferi răspunsurile asupra intenției și motivelor celuilalt.

3

În spatele mâniei se află întotdeauna niște emoții negative care o declanșează, indiferent dacă alegem să o manifestăm sau alegem să o refulăm. Când ne înfuriem intră în funcțiune niște credințe iraționale de tipul dacă, ar trebui, nu pot. Aceste credințe, amplificate poate de mediul în care trăim sau lucrăm, conduc la stări emoționale extreme – depresie, anxietate – sau chiar la probleme de sănătate, luare în greutate, etc.

4

Descărcarea nestăvilită a mâniei nu este sănătoasă, așa cum se credea pe vremuri. Ea nu face altceva decât să întărească conexiunea dintre furie și violență. Așadar, se pare că în loc să lovim un sac de box, să spargem farfurii sau să facem efort fizic – sport, gimnastică, etc –  este mai bine să alegem activități incompatibile cu ideea de agresivitate, cum ar fi vizionarea unei comedii, puțină lectură sau cântatul sub duș.

5

Motivele pentru care oamenii nu reușesc să se schimbe sunt următoarele: nu își sesizează problemele, își văd problemele, dar având ceva de câștigat dintr-o situație preferă să nu se schimbe, încearcă să se schimbe, dar nu știu cum și cad iar și iar în aceeași capcană, trăiesc, învață sau lucrează într-un mediu care îi împinge înapoi spre vechile tipare, preferă să se bucure fie și de atenție negativă decât să fie ignorați de semenii lor.

6

Persoanale pasiv-agresive folosesc adesea expresii ca ”Nu e vina mea”, ”Nu mi-am dat seama”, ”Ar fi trebuit să-mi spui”. Persoanele pasiv-agresive sunt șirete și manipulatoare și știu exact ce să spună pentru a te face să te simți vinovat. Dacă le răspunzi cu aceeași monedă, vor deveni în secunda următoare victima neînțeleasă. Cel mai adesea oamenii mânioși sunt iritați, impulsivi, caută satisfacție imediată, pretind, nu roagă, îți vorbesc urât sau se complac în tăcere, vor să controleze sau pun piedici celorlalți, critică, sunt încăpățânați până la înverșunare, imaturi, încordați, neasumați, caută întotdeauna vinovați, amenință, se răzbună, au o mentalitate conservatoare, se înconjoară de oameni cu atitudine negativă, au obiceiuri nesănătoase, fac rău celorlalți, voit sau inconștient, sunt pesimiști, pasivi, sedentari, distructivi și renunță ușor.

7

Agresivitatea pasivă poate să însemne acea remarcă malițioasă pe care cineva o face pentru a ne ridiculiza, felul în care suntem corectați pe facebook de diverși indivizi, complimentul cu două înțelesuri pe care ni-l face o anumită prietenă și care e mai degrabă o înțepătură veninoasă prea puțin voalată sau faptul că dintr-o dată suntem excluși din viața celor apropiați fără să ni se dea niciun fel de explicație. Totuși, trebuie să fim atenți. E normal să ne simțim jigniți de astfel de atitudini, dar dacă se întâmplă să reacționăm disproporționat față de o situație atunci ar trebui să ne punem întrebări nu doar despre ceilalți, ci și despre noi înșinen

8

Există 8 tipologii pasiv-agresive: Iuda sau cel care trădează și își asumă meritele semenilor săi, Răzbunătorul sau cel își sabotează colegii, promite și nu onorează promisiunile sau te pune în situații jenante, Dominatorul cel care manipulează ca să te poată controla, care amenință și pretinde să i se facă pe plac, Cinicul sau cel care suspectează pe toată lumea, critică și vede lucrurile printr-o prismă negativă, Năpăstuitul care se lamentează veșnic și se autosabotează, Pricinosul sau acel Gică-contra care nu poate să discute decât în contradictoriu, Mutul sau cel care reprimă totul, ignoră, evită, neagă și recurge la tăcere, Vedeta sau cel care se interesează numai de scopurile proprii și face întotdeauna paradă de realizările lui, desconsiderându-i pe ceilalți.

9

Cum ar trebui să răspundem fiecăruia din ei: Iuda se pare că tânjește după o scenă de pe care să-i poată domina pe ceilalți, așa că atunci când ne confruntăm cu unul ca el e bine să fim pregătiți cu date concrete și zâmbete. E bine să spunem ce avem de spus, dar să o facem fără să ne enervăm, recurgând la empatie, cât mai surâzători cu putința ca să nu-i oferim posibilitatea de a întoarce jocul în favoarea lui, aruncând vina pe noi. Totodată e bine să evităm să participăm la bârfele pe care astfel de oameni le lansează despre alți oameni pentru că sunt genul de persoane care merg cu vorba de colo-colo. Răzbunătorul are cel mai adesea impresia că a fost nedreptățit, așa că atunci când vine vorba despre un astfel de om e bine să rezistăm tentației de a-l ataca la nivel personal, insistând pe comunicarea sinceră și detașată. Cu Dominatorul e cel mai bine să nu stăm la povești, să nu le împărtășim lucruri intime pentru că le vor folosi ca să ne manipuleze spre propriul lor interes. Pe Cinic e bine să-l evităm mai ales în zilele în care ne simțim cu bateriile descărcate și mai puțin încrezători în noi înșine pentru că prin atitudinea lui negativă și prin nevoia de a critica ne poate distruge ziua complet. Felul în care omul ăsta ne vede spune mai multe despre el decât despre noi. Năpăstuitului e cel mai bine să nu-i oferim atenție pentru a nu-l încuraja în atitudinea negativă asupra vieții și pentru a evita să ne încărcăm cu niște probleme care nu ne aparțin. Cu Pricinosul e bine să evităm reacțiile spontane, de tip automat, e bine să ne gândim înainte să-i răspundem și să o facem fără să ne certăm. Atitudinea glacială a Mutului trebuie întotdeauna tratată cu căldură, e bine să comunicăm cât mai clar cu putință chiar dacă el nu pare deschis la dialog. Cea mai mare greșeală e aceea de a interpreta tăcerea lui ca pe un semn de aprobare sau dezaprobare. În ce privește Vedeta cel mai sănătos este să nu dăm importanță firii ei atotștiutoare și să nu cădem în tentația de a ne contrazice cu ea fiindcă e ferm convinsă că are întotdeauna dreptate indiferent de subiect.

10

Dar de departe cel mai important lucru pe care l-am învățat citind cartea asta este că oamenii pasiv-agresivi sau generatorii de conflict cum uneori îi numesc eu sunt oameni care suferă, oameni care se confruntă cu probleme care le-au scăpat din mâini, sunt oameni care vin uneori cu răni din copilărie și sunt produsul a ceea ce mediul în care au trăit a făcut din ei. Important nu este să-i etichetăm, nici să le răspundem în același fel, ci să-i identificăm, luându-i ca atare pentru că numai așa ne vom ține departe de cercul vicios și nu vom dezvolta la rândul nostru probleme de mânie.

Pe lângă aceste 10 lecții care sper să vă fie și vouă de folos dacă citiți ce-am scris aici, am reușit totodată să mă autoevaluez, să-mi văd scăpările și să-mi fac curaj să lucrez cu mine spre a obține schimbarea în bine. Și mă opresc aici pentru că deja m-am întins mai mult decât plănuiam să o fac.

Citiți cartea, e accesibilă și oferă informații cu adevărat prețioase. Nu o să vă pară rău. Eu am primit-o cadou de la Libris la o comandă, dar momentan nu mai e disponibilă pe site-ul lor. O găsiți însă pe Librărie.net și pe Elefant.

XOXO