Pe firul de păianjen al memoriei – Cella Serghi

Pe firul de păianjen al memoriei e răscolitoare, cu atât mai mult cu cât este o carte de memorii. Te face să te simțit trist, fericit, recunoscător, nostalgic, toate în același timp. Îți pune nod în gât, zâmbet pe buze, lacrimi în ochi. Te obligă să arunci o privire în trecut, să asiști la zbaterile unui autor,  la nevoia dureroasă de a te exprima, la lupta pentru supraviețuire. Cartea Cellei Serghi este o frământare și o mângâiere totodată, o lectură care te învăluie cu căldura unui prieten.

Un jurnal intim în care Cella Serghi oferă cititorului o fascinantă cronică a vieţii literare din perioada interbelică şi unde se regăsesc atît personalităţile ce i-au marcat viaţa şi cariera – Liviu Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu, Eugen Lovinescu, Mihail Sadoveanu, Curzio Malaparte –, cît şi iubirea sa neîmplinită pentru Camil Petrescu sau strînsa prietenie cu Mihail Sebastian.

”Poate părea o formă de narcisism, dar eu mi-aş fi dorit să fiu şi să scriu ca Anais Nin, să am educaţia şi posibilităţile ei… Iar dacă viaţa nu m-a făcut să fiu ca ea, ei bine, modelul meu în viaţă sunt eu.”

Vina – Camelia Cavadia

Vina e un roman duios și totodată dureros, un roman despre rănile emoționale pe care tindem adesea să le ascundem de ochii lumii și uneori chiar de ai noștri. Vina este un roman despre povara fericirii, despre greșeli, despre teama de a cere iertare. Vina te face să te atașezi de personaje într-atât încât ajungi să suferi pentru ele. Vina e genul de lectură care te face mai empatic.

Tomas H, un bărbat trecut de prima tinerețe, pe vremuri scriitor, își duce viața înecându-și amarul în alcool, în speranța că ziua de mâine îl va găsi mort. Singur, schimbând în zilele mai bune câte un cuvânt cu femeia care vine să-i gătească, domnul H privește pe fereastră la viețile locatorilor din blocul de vis-a-vis, amintindu-și de trecut, de fericirea pierdută și de greșelile care l-au îmbrăcat în mantia unei vinovății cumplite.

”Vina era pentru el precum cancerul. Odată instalat, nu făcea decât să-l atace și să-l dea peste cap, să-l întoarcă cu fundu-n sus, încălcând toate legile firii. Celulele nebune puneau stăpânire pe el și se împrăștiau cu atâta vioiciune, încât riscau să producă în scurt timp metastază generalizată.”

Cel care mă așteaptă – Parinoush Saniee

Cartea lui Parinoush Saniee e o carte care îți încălzește sufletul și care te face să apreciezi mai mult micile momente de bucurie ale vieții. E o carte care te sensibilizează, o carte care te revoltă, dar te și motivează, o carte care te învață că mâine e o altă zi și că atât timp când nu renunți, atât timp cât nu îți pierzi speranța, imposibilul se poate transforma în posibil.

La vârsta adolescenței, Masumeh se îndrăgostește de tânărul care vinde la farmacia din cartier. Deși abia dacă își vorbesc, atunci când iubirea lor este descoperită, tânăra este obligată să-și abandoneze studiile și ajunge să fie măritată cu forța. Din fericire, cel care o ia de soție îi oferă o oarecare libertate și îi dă voie să învețe în continuare pentru a-și lua diploma. Totuși, căsnicia lui Masum nu este una fericită, căci soțul ei este un revoluționar convins care luptă pentru alții, dar nu și pentru familie, astfel că ea se vede nevoită să ia frâiele casei și să-și crească de una singură cei trei copii.

”Suntem în stare să întreprindem lucruri pe măsura piedicilor ce ne ies în cale.”

Zuleiha deschide ochii – Guzel Iahina

Pe cât de adânc plasată în înghețata Siberie este Zuleiha deschide ochii, pe atât de caldă și plină de suflet. Deși vorbește despre moarte, Zuleiha deschide ochii este o carte vie, o carte care rememorează un trecut de asuprire în care oamenii s-au agățat de viață cu toată puterea. În Zuleiha se speră, se iubește, iar durere n-are încotro și se resemnează.

Zuleiha, o femeie de doar 30 de ani, dintr-un sat tătar, trăiește dominată de un soț care îi dublează vârsta și de o soacră obsedată de propriul fiu. Zuleiha a avut cândva patru fete, dar toate i-au murit de mici, iar ea e convinsă că lucrurile s-au făcut din voia lui Allah și că omul nu se poate împotrivi destinului. Când un ofițer din armata roșie, însărcinată cu deschiaburirea, îi ucide soțul, toate convingerile și credințele Zuleihei sunt date peste cap, căci se vede nevoită să pornească pe lungul drum al deportării și află, în trenul care o poartă spre înghețata Siberie, că este însărcinată cu cel de al cincilea copil pe care decide să-l protejeze cu riscul propriei vieți.

”Organismul pacientului se salvează singur. Medicul nu face decât să-l ajute, să-i îndrepte forțele în direcția potrivită, uneori să-l scape de ceea ce e de prisos, inutil, depășit. Medicul și pacientul străbat drumul spre însănătoșire mână-n mână, dar rolul principal, hotărâtor, îl joacă întotdeauna pacientul, dorința lui de a trăi, forțele organismului său.”

Scrisori din Insula GuernseyMary Ann Shaffer

Scrisori din Insula Guernsey este o carte despre puterea prieteniei și despre cum o pasiune comună îi poate aduce pe oameni împreună pentru totodeauna.  Este o carte despre bucuria lecturii, o carte despre loialitatea dintre oameni în vremuri încercate. Este o lectură perfectă pentru perioada sărbătorilor de iarnă, căci e magică prin felul în care e scrisă și prin duioșia pe care o transmite cu fiecare rând.

În anul 1946, într-o Londră abia ieșită din Al Doilea Război Mondial, Juliet Ashton caută un subiect pentru noua ei carte. Întâmplarea face că un bărbat necunoscut îi scrie de pe o insulă rugând-o să-l ajute să-și procure câteva cărți. Astfel începe un încântător schimb de scrisori care o introduce pe Juliet în lumea excentrică a clubului de literatură și de plăcinte din coji de cartofi de pe insula Guernsey.

”Asta îmi place mie la citit: te interesează un lucru mărunt dintr-o carte, iar lucrul acela mărunt te conduce la o altă carte, iar acolo vei găsi altceva, care te va duce la un al treilea volum. Este o progresie geometrică – al cărei sfârșit nu-l poți anticipa, dar care pur și simplu îți va face o foarte mare plăcere.”

Tu ce cărți duioase și călduroase recomanzi iarna asta?

XOXO

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Related post

Veronica D. Niculescu – Toti copiii librăresei (Recenzie)

Silvia Albu este o tânără librăreasă întoarsă de curând în orașul natal, după o absență forțată de aproape cinci ani. Suntem în România anului 1983. Mâncarea este[...]

Citite și iubite în 2020

Rămâi cu mine – Ayobami Adebayo Rămâi cu mine, dacă nu mă înșel, este prima carte citită în 2020 și totodată genul de lectură pe care mi-ar fi greu să mi-o șterg din memorie.[...]

Bogdan Hrib – Filiera Grecească (Recenzie)

Stelian Munteanu este în concediu în Grecia. Un concediu în singurătate, trist și plictisitor. Apoi, brusc, o pană de curent și un telefon neașteptat în dimineața următoare. O crimă![...]