Cel mai adesea cumpăr cărțile în funcție de descriere, de titlu ori de copertă, uneori le cumpăr la recomandarea prietenilor apropiați care mă cunosc foarte bine și nu-mi propun o lectură doar pentru că le-a plăcut lor, ci pentru că știu că e foarte probabil să îmi placă și mie, dar se întâmplă totodată să cumpăr cărți și la recomandarea prietenilor de pe instagram, a prietenilor bookstagrammeri care recomandă de regulă cărți bune sau cu care am observat că mă potrivesc când vine vorba de gusturi literare. Iată, așadar, lista scurtă, de cărți comandate și citite la recomandarea lor.
Casa din Strada Sirenelor – Octavian Soviany
Am văzut pentru prima dată cartea la @andreea_chiuaru, am citit pe blogul ei recenzia, îmi amintesc că o recomanda în ciuda faptului că nu era tocmai genul ei. Apoi am auzit păreri bune despre ea și la @citesc_cu_sufletul și @ciobanuldeazi, motiv pentru care am decis să nu mai amân romanul lui Soviany, cu atât mai mult cu cât descrierea, titlul și pe undeva și coperta mă atrageau mult. A fost o alegere inspirată mai ales că am citit Casa din Strada Sirenelor în preajma Halloween-ului, perioada perfectă pentru o astfel de lectură. Am scris mai multe despre carte aici.
Pacienta tăcută – Alex Michaelides
”Dacă îi pui nume unui lucru, asta te împiedică să-l vezi în întregime sau de ce e important. Te concentrezi pe cuvânt; care, de fapt, nu-i decât cea mai mică parte, vârful aisbergului.”
Din nou o carte achiziționată în urma recenziilor scrise de @citesc_cu_sufletul și @andreea_chiuaru. Am citit Pacienta tăcută pe nerăsuflate, dar am avut senzația, odată ajunsă la final, că mai bine mă opream înainte să dau ultimele pagini. M-am simțit păcălită și nu la modul plăcut, cum s-a întâmplat în cazul unor romane polițiste ingenioase, parcurse de-a lungul anilor. M-am simțit păcălită, am simțit perfiditatea autorului și asta recunosc că m-a deranjat, motiv pentru care, când am închis romanul lui Michaelides, mi-am dat seama că nu-i pot da o notă. Să-i acord mai puțin de 4 stele n-am putut, întrucât m-am lăsat prinsă de lectură, dar nici să-i ofer 4 stele sau mai mult nu am putut. Mai multe despre lectura asta am povestit aici.
Cântec lin – Leila Slimani
”Destinul este vicios ca o reptilă, face întotdeauna în așa fel încât să ne împingă pe partea greșită a drumului.”
Am achiziționat Cântec lin în urma recomandării Andreeei Chiuaru. O lectură cu impact emoțional mare, intensă, angoasantă, revoltătoare, a ajuns rapid în top 10 anul trecut și a făcut-o pe Leila Slimani să rămână în atenția mea– asta după ce În grădina căpcăunului, romanul ei de debut nu se ridicase la nivelul așteptărilor mele și mă lăsase oarecum dezamăgită. M-am bucurat mult că nu am citit cele două cărți ale autoarei în ordinea apariției la noi, ci în ordinea în care au fost scrise. Dar mai ales m-am bucurat că recenzia Andreei Chiuaru a fost atât de bună încât m-a convins să îi mai dau o șansă Leilei Slimani cu răvășitorul Cântec lin. Mai multe emoții am așternut aici.
Orbi – Petronela Rotar
”Cei mai mulți oameni nu pot admite că nu sunt bine. Și atunci se mint. Toți oamenii se mint. Ne mințim în fiecare zi de nenumărate ori ca să ne justificăm și cele mai mici alegeri.”
De Orbi am aflat încă de la apariție, am văzut nu doar un bookstagrammer vorbind de bine despre cartea Petronelei Rotar, dar m-am hotărât să îi dau o șansă abia după o discuție cu @andreea_chiuaru. Am citit romanul în luna martie, mi-a plăcut scriitura Petronelei, mi-a plăcut povestea pe care a spus-o, mi-au plăcut referințele culturale și mi-a plăcut mixul de sensibil și accesibil. Orbi e genul de carte care îți place sigur, atât timp cât o citești fiind sincer față de tine însuți. Are și ea recenzie, aici.
Spulberatic – Anca Vieru
”Tăcerile sunt atât de diferite și ascund atâtea gânduri, sentimente, trăiri reprimate. Traume vechi. Iubire și spaimă. Dorința de a trece neobservat. Dorința de a sta deoparte și a observa.”
Citit la recomandarea Anei Maria Anania, Spulberatic a fost una din cele mai mari bucurii ale anului 2019 și cea mai inspirată recomandare care mi s-a făcut vreodată în online. Am spus despre romanul Ancăi Vieru că e un roman muzical, un roman călător, un roman ca un zbor, un roman nostalgie. Nu vreau să mă repet, dar dacă te interesează să afli mai multe despre el, găsești recenzia aici.
Sotia din Paris – Paula McLain
”Poate că fericirea era o clepsidră aproape scursă, cu firele de nisip cernându-se ușor unele pe lângă altele. Poate că era o stare de spirit, un tărâm pe care-l puteai plăsmui din nimic și în care intrai apoi în pași de dans.”
Am primit recomandarea asta de la @luisaene, când am scris la un moment dat despre cărțile mele preferate citite de-a lungul anilor – printre care și Sărbătoarea continuă de Hemingway. Soția din Paris e un fel de replică la cartea lui Ernest Hemingway, o replică venită de la prima lui soție, Hadley Richardson. Recunosc că am mers mai greu cu primele 100 de pagini care surprind viața lui Hadley până la căsătoria cu Hemingway și plecarea celor doi în Franța, dar, odată ajunsă la Paris, m-am lăsat furată de apriția unor nume mari și de interacțiunile dintre artiști, de procesul de creație al romanului Fiesta și de vacanțele soților Hemingway. Cartea nu mi-a plăcut la fel de mult ca Sărbătoarea continuă, dar stilul Paulei Mclain m-a cucerit, așa că Soția din Paris a primit 4 stele în cele din urmă, iar recenzia o găsiți aici.
O viată măruntă – Hanya Yanagihara
” Singurul secret al prieteniei, cred eu, este să găsești oameni mai buni decât tine – nu mai deștepți, nu mai interesanți, ci mai buni la suflet, mai generoși și mai iertători – și să-i apreciezi pentru ceea ce poți învăța de la ei, să încerci să-i asculți când spun ceva despre tine, oricât de bun – sau de rău – ar fi acel ceva, și să ai încredere în ei, iar ăsta e cel mai greu lucru. Dar și cel mai bun totodată.”
S-a vorbit mult despre cartea scrisă de Hanya Yanagihara. Cele mai multe voci au vorbit de bine, au fost însă și altele, mai puțin puternice, care au spus că O viață măruntă putea, fără probleme, să fie mai scurtă. N-am îndrăznit, așadar, să o achiziționez, deși coperta mi se apărea absolut genială, iar descrierea mă atrăgea destul de tare – patru prieteni, etc. Cea care m-a făcut să mă decid a fost @beatricemituleci, în iarnă, când a enumerat cartea Hanyei Yanagihara ca una din cele mai bune citite de ea vreodată. Prin februarie O viață măruntă era deja în biblioteca mea, citisem vreo 70-80 de pagini din ea, îmi plăcea, dar, pentru că treceam printr-o perioadă mai stresantă, am lăsat-o deoparte o vreme. Am revenit la ea prin martie, am terminat-o, știu că e o carte pe care îmi doresc să o păstrez în bibliotecă, însă nu am putut să o notez, am găsit-o obositoare pe alocuri, exagerată cu scopul de a trezi empatia în cititor. Eu nu am empatizat sau, ca să nu fiu înțeleasă greșit, am ajuns într-un punct în care n-am mai vrut să empatizez și am preferat să mă detașez pentru că nu aveam nevoie de toate ororile pe care autoarea le-a proiectat asupra personajului și cred că ce e mult strică, motiv pentru care am ajuns să obosesc înainte să ajung la finalul romanului și cred că la fel au pățit și cei care au catalogat O viață măruntă ca fiind un roman prea lung. Am găsit, însă, multe idei frumoase în timp ce parcurgeam cartea și mi-a plăcut mult scriitura Hanyei Yanagihara, problema mea fiind una cu dozajul.
Prin ochii ei – Sarah Pinobourgh
”Trecutul e la fel de efemer ca viitorul – doar fum și oglinzi și chestiune de perspectivă.”
Bookworm_in_a_cozy_corner a recomandat Prin ochii ei pentru pasionații de thrillere în seria de articole apărute anul trecut în luna august pe blogul meu. Îmi recomandase și mie romanul, cu mențiunea că e cel mai bun thriller citit de ea vreodată și știu că l-am trecut imediat pe listă. De lecturat, însă, l-am lecturat abia în mai, iar recenzia va intra pe blog cel mai probabil weekend-ul ăsta. Vă mai spun doar atât: mi-a plăcut, dar nu i-am dat notă maximă. De ce și pentru ce, aflați zilele astea.
Voi ce cărți ați citit la recomandarea prietenilor din online?
XOXO
Lasă un răspuns