Spulberatic – Anca Vieru
Încep cu Spulberatic, o lectură din toamna anului trecut. Mărturisesc că titlul a fost motivul principal pentru care romanul Ancăi Vieru a ajuns în biblioteca mea, dar asta nu înseamnă că straiele m-au atras mai puțin. Am spus, atunci când am scris recenzia pe care o găsiți aici, că a existat un echilibru de culori irezistibil, că romanul are o textură interesantă, flexibilă și relaxantă și că omulețul ălă despre care nu a aflat încă dacă zboară sau se pregătește de cădere e pentru mine o adevărată enigmă.
Ce se ascunde dincolo de straie:
O poveste ca un cântec de sirenă sau poate un puzzle muzical, nu știu, depinde, cred, de cititor. Imaginea unei statui dintr-o reclamă la un muzeu subacvatic aduce în memoria Andei o veche dragoste și un sentiment de vinovăție. Foile unui jurnal găsit întâmplător de două eleve scot la lumină o poveste neterminată în care se împletesc parfumul de epocă și ororile unui trecut aproape uitat. Enigmaticele foi rămân apoi ani buni într-un sertar, ca să ajungă la final în mâinile unui sculptor care urmează să plece într-o aventură subacvatică. O încrengătură de povești ce îl au în centru pe Tibi Vreme, veșnicul cuceritor, amuzant și blazat, care în adolescență avea două dorințe: să ajungă regizor și să plece din țară; și care la treizeci de ani, cantonat între munca de inginer și o căsnicie menținută din inerție, își omoară timpul scormonind în trecut și imaginând plecări.
Fidelitate – Marco Missiroli
Fidelitate face parte din lecturile mele mai recente. Am ales romanul lui Missiroli din dorința de a parcurge mai mulți autori italieni, dar și pentru că Pandora M îmi bucură de fiecare dată sufletul cu niște coperte absolut minunate. Fidelitate are ochi răvășitori, eu una m-am pierdut complet în ei.
Ce se ascunde dincolo de straie:
Dincolo de straie și de ochi se ascunde un amestec de nostalgii, o poveste despre ce înseamnă să fim umani, să greșim sau să ne temem să greșim. Carlo, un profesor de creative writing, și Margherita, o arhitectă devenită agentă imobiliară, formează un cuplu tânăr și fericit, în care fiecare partener este perfect conștient de frământările celuilalt. Se iubesc, însă în același timp au dorințe care trec dincolo de pereții dormitorului lor. Carlo tânjește după frumusețea liniștită a uneia dintre studentele sale, Sofia, iar Margherita visează la mâinile puternice ale fizioterapeutului ei, Andrea.
Orbi – Petronela Rotar
Orbi e genul de carte pe care am ales-o pentru pachetul complet – titlu, copertă, subiect. Coperta e ca un strigăt de disperare mut. Nu știu cine e mintea din spatele ei, dar e în mod clar o minte genială. Tonurile întunecate și tatuajul ăla cu semnul infinit sunt doar câteva din ingredientele care m-au cucerit.
Ce se ascunde dincolo de straie:
O scriitură francă și cumva personală, o poveste ca un semnal de alarmă sau ca o palmă peste față. Alexa, o tânără de 30 de ani, încearcă să se adune după câteva relații eșuate și o căsnicie traumatizantă, alături de Călin, un bărbat alcoolic și abuziv. Simplu și concis, profund și dureros. Cam despre asta este Orbi. Despre relații, despre bagaje emoționale pe care le purtăm după noi complet inconștienți, și despre cum să facem primul pas spre cunoașterea de sine și spre vindecarea rănilor din copilărie.
Vina – Camelia Cavadia
Cărțile Cameliei Cavadia au întotdeauna niște coperte tare bine gândite. Am iubit straiele în care au fost îmbrăcate Măștile fricii – prima carte citită din cele scrise de autoare – dar Vina și-a pus de asemenea o haină tare ingenioasă, o haină cu zeci de gânduri care își pun amprenta asupra unei minți.
Ce se ascunde dincolo de straie:
O poveste despre povara fericirii, 319 pagini de gânduri care pun stăpânire pe mintea unui om încercat de sentimentul vinovăției, un amestec de durere și duioșie. Tomas H, un bărbat trecut de prima tinerețe, pe vremuri scriitor, își duce viața înecându-și amarul în alcool, în speranța că ziua de mâine îl va găsi mort. Singur, schimbând în zilele mai bune câte un cuvânt cu femeia care vine să-i gătească, domnul H privește pe fereastră la viețile locatorilor din blocul de vis-a-vis, amintindu-și de trecut, de fericirea pierdută și de greșelile care l-au îmbrăcat în mantia unei vinovății cumplite.
Nord-Vest – Zadie Smith
Romanul lui Zadie Smith e un alt roman ajuns pe raft din considerente de design. E ceva singuratic în esența copertei – doi oameni care merg alături fără să fie de fapt împreună, urmați de umbrele lor, bântuiți poate de ele. Asta mi-a inspirat și de fiecare dată când privesc coperta mă cuprinde un soi de nostalgie, după ce anume nu știu s-o spun.
Ce se ascunde dincolo de straie:
O scriitură ușor bizară și o poveste despre presiunea de a face ce trebuie, presiunea de a te încadra în niște tipare, dorința de a satisface așteptări și povara de a trăi captiv în tine însuți. Nord-Vest este povestea a patru personaje – Leah, Natalie, Felix și Nathan – care trăiesc în același cartier, populat de tot felul de oameni, un cartier de emigranți și localnici, cu farmecul și păcatele oricărei zone urbane aglomerate.
O viată măruntă – Hanya Yanagihara
Îmi plac mult, vizual vorbind, cărților din colecția Clasici contemporani de la editura Litera, iar O viață măruntă nu face excepție. Chipul ăla imprimat pe copertă pare atât de real și atât de palpabil că te umple de milă imediat ce îi arunci o privire. Pe de altă parte, în spatele lui se ascunde o altă imagine deplorabilă despre care mi-a plăcut să cred că e clădirea în care se ascunde apartamentul de pe Lispenard Street, cel în care au trăit Jude și Willem, doi din cei patru prieteni din romanul Hanyei Yanagihara.
Ce se ascunde dincolo de straie:
O poveste despre o viață deplorabilă ca însuși chipul de pe copertă, atât de deplorabilă încât îți creează impresia de exagerare voită. Culmea, nu poți lăsa cartea din mână, deși sunt momente în care ajungi să te simți la rândul tău deplorabil și masochist. Patru absolvenți se mută în New York pentru a-și face o situație. Ei sunt Willem, băiatul frumos care își dorește să devină actor, JB, un pictor născut în Brooklyn care încearcă să pătrundă în lumea artei, Malcolm, un arhitec frustrat angajat la o firmă importantă și Jude, o minte sclipitoare, dar un individ retras și enigmatic, cu un trecut întunecat, în jurul căruia gravitează toți ceilalți.
O toaletă a la Liz Taylor – Rodica Ojog Brașoveanu
Când vine vorba de cărțile din seria Melania – absolut adorabile și instagramabile toate, am povestit despre ele aici – nominalizez pentru cea mai reușită combinație de culori O toaletă a la Liz Taylor. Totodată consider că se bucură și de cel mai catchy titlu, chiar dacă pisicile, probabil singurul lucru care îi lipsește, au poposit pe surorile ei – Bună seara, Melania și 320 de pisici negre.
Ce se ascunde dincolo de straie:
Un policier reușit, în care bandiții, criminalii și tot felul de personaje pestrițe și-au dat mâna pentru a crea o poveste în care nimic nu e ceea ce pare a fi, un fel de Crimă din Orient Express ceva mai pitorească. Avem un tânăr superb, fermecător, bogat; canalie. Șase oameni care nu se cunosc între ei, șase oameni cu motivații cu totul diferite, iau hotărârea de a-l ucide. În aceeași zi, la aceeași oră. Deși avertizată, victima nu reușește să se sustragă propriului destin. Există, de fapt, un singur asasin. Care dintre cei șase și care este mobilul lui? Cu grația și dezinvoltura bine-cunoscute, asistată ca întotdeauna de Mirciulică, Melania Lupu găsește răspuns la ambele întrebări înaintea maiorului Cristescu.
Cina cu Picasso – Camille Aubray
Dincolo de titlul așternut pe ea, coperta m-a dus, încă de când am văzut-o pentru prima dată, cu gândul la Mediterană și la Picasso. Cartea putea să se numească oricum, tot la Picasso mi-ar fi fugit gândul. Combinația aia de culori tari, specifică pictorului, e delicioasă și m-aș încumeta să spun că straiele în care editura RAO a îmbrăcat cartea Camillei Aubray sunt mai reușite decât cele în care a fost îmbrăcata ediția în limba engleză.
Ce se ascunde dincolo de straie:
Un roman de stare, o plăcută călătorie pe Riviera Franceză, o lectură pe care vrei să o savurezi încetișor. Primăvara anului 1936. Ondine are 17 ani și își petrece o parte din zi alături de mama sa, în bucătăria micuțului restaurant al familiei – Cafe Paradis. Un client misterios, care călătorește sub un pseudonim, are o cerință neobișnuită: dorește ca prânzul să îi fie servit, în secret, la vila pe care a închiriat-o în apropiere. Bărbatul se va dovedi a fi nimeni altul decât Pablo Picasso, iar întâlnirea cu el va avea o mare influență asupra vieții lui Ondine. New York, în prezent. Celine află de la mama sa, Julie, că bunica Ondine i-a gătit, odată, lui Picasso. Intrigată de poveștile de familie, pline de secrete, Celine pornește într-o călătorie în căutarea adevărului.
Sticletele – Donna Tartt
Nu cred că îndrăznește cineva să mă contrazică dacă spun că Sticletele are una dintre cele mai geniale coperte din câte s-au văzut vreodată. Țin minte că, la vremea când abia apăruse și nu se vorbea foarte mult despre ea, am văzut pe instagram o fotografie cu cartea. Nu îmi mai amintesc a cui era fotografia, dar, prin unghiul din care a fost făcută, mi-a creat iluzia că foaia e cu adevărat ruptă. Am căutat imediat cartea, am fost cucerită de descriere și complet speriată de numărul de pagini. Am tot amânat să o cumpăr, apoi am tot amânat să o citesc, dar în final am pătruns în interiorul ei și am înțeles cât tâlc, pe lângă frumusețe, are coperta care ascunde Sticletele lui Carel Fabritius.
Ce se ascunde dincolo de straie:
1120 de pagini captivante. Suspans, artă, pierdere, regăsire. Theo Decker, un adolescent de treisprezece ani din New York, supraviețuiește ca prin minune unei explozii care îi omoară mama într-un muzeu de artă și intră în posesia unui mic tablou fascinant, preferatul mamei sale. Ani de zile mai tarziu, după o copilărie aventuroasă, Theo lucrează într-un magazin de antichități, iar tabloul ascuns cu grijă ani de zile devine pe neașteptate poarta de acces către lumea subterană a traficului cu opere de artă.
Sotia din Paris – Paula McLain
Soția din Paris are o copertă vintage, cu aer parizian și cu un mare chic. Îmi amintește de o serie de ilustrate găsite la un moment dat pe Pinterest și îmi bucură tare mult ochiul. Nu am adus-o însă acasă pe motiv de frumusețe și nici pentru titlul catchy, ci pentru că mi-a fost recomandată de Luisa Ene ca fiind o replică la Sărbătoarea continuă, carte jurnal scrisă de Hemingway.
Ce se ascunde dincolo de straie:
O poveste despre Hemingway și despre prima lui soție, Hadley, Parisul, anii ’20. Hadley Richardson sosește, alături de proaspătul ei soț, scriitorul Ernest Hemingway, în spectaculosul Paris al așa-numitei Generații pierdute, populat de artiști care împânzesc cafenelele de pe ambele maluri ale Senei. Dar promisiunea ei inițială, de a-și sprijini soțul pe calea afirmării literare și a-și dedica viața ascensiunii acestuia, se dovedește o încercare mai grea decât estimase. Odată cu publicarea primului volum de povestiri al lui Hemingway și cu succesul de care acesta se bucură, începe și disoluția cuplului, iar Hadley descoperă că probabil prețul plătit pentru reușita literară a soțului ei a fost chiar căsnicia lor.
Voi ce cărți în straie cool aveți în bibliotecă?
XOXO
Lasă un răspuns