Într-o seară de Sfântul Andrei, misteriosul profesor Faustin invită la cină 12 cunoștințe, fiecare de zodie diferită, cu preocupări și caractere diverse, care încep să depene amintiri inexplicabile din trecutul lor. Urmează o noapte plină de esoterism și povești ieșite din comun, la limita dintre mister și horror, vieți anterioare, prezențe spectrale, sindromul Lazar și alte întâmplări ieșite din comun, în care ceva cu totul neașteptat se petrece cu unul dintre personaje, punând sub semnul întrebării întregul scop al serii, aparent obișnuite.

Titlu: Casa din Strada Sirenelor

Autor: Octavian Soviany

Editura: Hyperliteratura

Număr pagini: 266

An apariție: 2017

Octavian Soviany s-a născut pe 23 aprilie 1954, la Brașov. Pasionat încă din liceu de literatură, a urmat cursurile Facultății de Filologie ale Universității Babeș-Bolyai din Cluj Napoca, pe care a absolvit-o în 1979. Poet, dramaturg, critic adeseori, deși urăște această titulatură, dar mai ales un prozator de excepție, Octavian Soviany a publicat până acum 15 volume de poezie, 5 romane, printre care și Casa din Strada Sirenelor, teatru, critică și istorie literară. A tradus autori ca Baudelaire sau Alexandre Dumas și a publicat în toate revistele de literatură și de cultură din țară, mii de articole despre cărți.

Am văzut pentru prima dată romanul lui Octavian Soviany prin primăvară la @andreea_chiuaru și m-a atras din prima clipă prin descrierea încărcată de mister și prin vibe-ul ușor sinistru. Mi-am propus, așadar, să pun mâna pe el cât mai curând posibil și, culmea, s-a întâmplat să ajungă la mine chiar exemplarul Andreei, atunci când am dat o fugă la Shop my library, ediția din septembrie. Citisem între timp și recenzia pe care Andreea o făcuse cărții pe blogdeidei.ro. Spunea despre carte că e una de calitate și o recomanda, deși subiectul nu era unul care să o pasioneze.

Ei bine, în ce mă privește subiectul a fost un fel de cireașă de pe tort și principalul motiv pentru care am dat o șansă cărții. De ce să nu recunosc? Ar fi fost imposibil să zic nu unei povești care stă sub semnul ezotericului, deci cred că n-o să vă mire dacă vă spun că pentru mine Casa din Strada Sirenelor a fost un adevărat deliciu, mai ales că am citit-o fix în preajma Halloween-ului.

Casa din Strada Sirenelor este un fel de colecție de povești, fără să fie însă o carte de proză scurtă. Invitații profesorului Faustin, un personaj în jurul căruia se speculează mult, narează întâmplări neobișnuite petrecute în viața lor sau auzite din bătrâni, astfel că cititorul este purtat prin diferite perioade istorice și colțuri de lume. Vă mărturisesc că romanul lui Soviany mi-a amintit oarecum de Colierul Reginei de Dumas, sau mai precis de primul capitol din Colier, așa cum Faustin m-a dus cu gândul la contele de Cagliostro, un aventurier (personalitate istorică) a cărui viață m-a fascinat întotdeauna.

Casa din Strada Sirenelor a avut de asemenea un vibe policier absolut încântător. Tensiunea a crescut cu fiecare capitol, cu atât mai mult cu cât spiritele anunțau că unul din meseni va părăsi lumea celor vii înainte de răsărit, iar concluziile din epilog, ipotezele care se construiesc în jurul morții misterioase sunt un deliciu pentru iubitorii de cărți polițiste.

Ce mi-a plăcut la Casa din Strada Sirenelor:

Mi-au plăcut mult titlul și coperta care te duc cu gândul la ceva enigme numai bune de dezlegat. Mi-a plăcut totodată subiectul și felul în care a fost pus în scenă, mi-a plăcut structura romanului, faptul că fiecare personaj a avut o voce puternică și faptul că fiecare capitol a avut un titlu la fel de intrigant ca titlul romanului în sine. Mi-a plăcut că momentele de mare tensiune au fost piperate cu o doză bună de comic. Scriitura de calitate, dialoguri savuroase, povești care să-ți ridice părul pe tine.

Ce nu mi-a plăcut:

Singurul lucru care nu mi-a plăcut a fost acela că romanul a fost oarecum scurt. Pentru că sunt o iubitoare de romane polițiste, mi-aș fi dorit ca romanul să meargă mai departe cu o investigație, dar nu pot spune că nu m-am mulțumit și cu acele concluzii finale, cu atât mai mult cu cât, una din ipoteze s-a potrivit perfect cu cea pe care mi-o construisem și eu la finalul ultimului capitol.

Cui recomand Casa din Strada Sirenelor:

O recomand celor interesați de ezoterism și povești de băgat în sperieți, iubitorilor de thriller și policier, celor în căutare de cărți scrise de autori romani contemporani și celor care, din lipsă de timp, caută un roman scurt de parcurs rapid.

Concluzie:

Se apropie Sfântul Andrei, așa că puneți mâna pe carte, n-o să vă pară rău. E musai de citit în noaptea Sfântului Andrei când ”dobitoacele – mai ales lupii – capătă puteri nefirești, iar strigoii, vârcolacii și sufletele pierdute au slobod de la Dumnezeu să umble prin lume.”

XOXO

2 Comments
  1. Ce bine sună cartea asta. Am vazut-o și eu la Andreea si la alte persoane. Si daca e noir, clar e pentru mine! Chiar am descoperit în ultima vreme că autorii români contemporani chiar scriu cărți faine. Mă refer mai ales la cele din genurile polițist, thriller, noir în general.

    • Sinceră să fiu și eu am rămas plăcut surprinsă de autorii români contemporani citiți în ultima vreme și chiar îmi pare rău că nu le-am dat o șansă mai devreme. Recomand călduros Casa din Strada Sirenelor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Related post

Allen Eskens – Ultima Zăpadă (Recenzie)

Viața lui Joe Talbert n-a fost niciodată fericită. Are un frate autist, alături de care ar fi putut trăi liniștit, dacă mama lor n-ar fi fost alcoolică și n-ar fi avut o pasiune pentru[...]

6 Lecturi pentru seara de Halloween

Casa din Strada Sirenelor – Octavian Soviany Într-o seară de Sfântul Andrei, profesorul Faustin invită la o masă îmbelșugată în casa sa veche de pe Strada Sirenelor doisprezece[...]

Anca Vieru – Spulberatic (Recenzie)

Imaginea unei statui dintr-o reclamă la un muzeu subacvatic aduce în memoria Andei o veche dragoste și un sentiment de vinovăție. Foile unui jurnal găsit întâmplător de două eleve scot[...]