Fata de la Savoy este povestea lui Dorothy Lane, o fată în casă care se angajează cameristă la emblematicul Hotel Savoy din Londra, frecventat de vedete de cinema, muzicieni, poeți, politicieni și scriitori. Dolly a visat dintotdeauna să devină o stea, așa că rămâne complet fascinantă de tot ceea ce vede în jur, deși încă se mai gândește la iubitul ei, Teddy, cel care a încurajat-o mereu să își urmeze visurile și care a fost frânt de izbucnirea Marelui Război.

Titlu: Fata de la Savoy

Autor: Hazel Gaynor

Editura: Act și Politon

Colecția: Corola

Număr pagini: 448

An apariție: 2019

Traducător: Anca-Claudia Banea

Hazel Gaynor este o scriitoare independentă, originară din Yorkshire, Anglia, stabilită în prezent în Irlanda împreună cu soțul și cei doi copii ai săi. Este autoarea mai multor romane de ficțiune istorică devenite bestselleruri. Hazel Gaynor a debutat în 2014 cu romanul The Girl Who Came Home – A Novel of the Titanic,  roman care spune povestea unei supraviețuitoare de pe Titanic și care a câștigat în 2015 premiul Romanul Istoric al Anului din partea Asociației Scriitorilor Romantici din Marea Britanie. Cel de-al doilea roman al autoarei – A Memory of Violets – a fost de asemenea un bestseller New York Times. The Girl from the Savoy (Fata de la Savoy) bestseller Irish Times și Globe & Mail este cel de al treilea roman al autoarei și a apărut și la noi anul acesta, tradus de editura Act și Politon.

Am primit romanul la începutul lunii septembrie și, cu toate că începusem deja Orele îndepărtate de Kate Morton, nu am putut să nu îl iau la răsfoit. Mi-a atras atenția mai înainte de toate prin structură, iar mai apoi prin scriitură și poveste – o îmbinare cu adevărat armonioasă. Nu am reușit, așadar, să-l las deoparte și am început să-l lecturez, nerăbdătoare să aflu ce surprize ascunde.

”Poate că toți devenim mai plini de culoare și mai fascinanți pe măsură ce ajungem în toamna vieții.”

Pusesem ochii pe roman încă de prin vară când câțiva instagrammeri pe care îi urmăresc l-au fotografiat și recomandat aproape obsesiv. De regulă nu prea am încredere în cărțile care merg cu valul, dar recunosc că am fost tare curioasă să aflu despre ce e vorba. Povestea m-a atras, coperta mi s-a părut absolut superbă și m-am simțit cu adevărat fericită când s-a prezentat posibilitatea de a pune mâna pe misterioasa Fată de la Savoy.

”Aventuri minunate îi așteaptă pe aceia care îndrăznesc să le descopere.”

Acum, la final de lectură, vă pot spune că romanul lui Hazel Gaynor este una din cele mai plăcute surprize ale acestui an, alături de Black Out scris de John Lawton, cu atât mai mult cu cât, m-am temut că m-ar putea dezamăgi. Un început însuflețit de curiozitate, un sfârșit plin  de nostalgii. Fata de la Savoy a fost genul de carte pe care n-aș fi vrut să o termin, dar ale cărei pagini le-am întors de fiecare dată cu emoție și nerăbdare.

”Speranța este periculoasă. De obicei urmează dezamăgirea și prea mult gin.”

Romanul este scris pe trei voci – Dolly, vocea protagonistei, Loretta May, steaua care va lumina drumul lui Dolly, și Teddy, iubitul lui Dolly. Are trei acte – Speranța, Iubirea și Aventura, un Prolog și un Epilog. Capitolele sunt scurte – așa cum îmi place mie – și te invită să dai pagina iar și iar. Scriitura este sensibilă, iar capitolele încep cu un mic citat desprins din gândurile personajelor.

”Fără public muzica nu înseamnă nimic. Trebuie să existe oameni care să o asculte, altfel sunt doar niște semne pe o coală de hârtie.”

Personajele, interesant construite, sunt visători care se adună de sub dărâmăturile războiului cumplit. Secretele și rănile nu le dau pace, dar dinamica dintre ele te cucerește. Dialogurile au un iz, uneori amuzant, alteori dureros. Anii ’20, cu stridența și zgomotul lor, sunt delicioași și plini de magie. Referințele din lumea cinematografiei te cuceresc imediat dacă se întâmplă să fii un cinefil sau un vânător de mondenități pierdut între paginile romanului ăsta plin de savoare și de lecții de viață.

”Aceasta este frumusețea unei vieți petrecute pe scenă: poți alege să fii oricine îți dorești.”

Pe tot parcursul lecturii mintea mea a fost bombardată de imagini – decoruri, costume, spectacole nebune. M-am gândit în permanență cât de spumoasă ar fi o ecranizare după romanul ăsta atât de vizual și știu că aș fi cu adevărat fericită dacă aș putea vedea Fata de la Savoy în cinema.

Ce mi-a plăcut la romanul lui Hazel Gaynor:

Mi-a plăcut tot. De la coperta superbă, poleită cu mister, la poveste, personaje, scriitură și structură. Mi-a plăcut faptul că Fata de la Savoy e o ficțiune istorică, mi-a plăcut că a fost o poveste despre război și totodată despre speranță, o poveste despre cum să își urmezi visurile și să mergi mai departe, indiferent de cruzimea destinului.

Ce nu mi-a plăcut:

Nu există nimic care să nu-mi fi plăcut și sunt cu atât mai entuziasmată cu cât rareori mă dau pe spate romanele pe val, recomandate peste tot și citite de toată lumea.

Cui recomand Fata de la Savoy:

Celor care iubesc ficțiunea istorică, celor care iubesc poveștile despre război, cinefililor, boemilor, visătorilor, celor care simt că sufletele lor se trag din tumultoșii ani ’20 și celor în căutare de cărți bine scrise și de lecturi de calitate.

Concluzie:

Fata de la Savoy e o poveste perfectă pentru toamnă, când tindem să fim mai nostalgici și mai visători ca oricând. Este o carte perfectă pentru zilele astea de septembrie și pentru ceaiul de la ora 5, băut în timp ce ne relaxăm sub păturici pufoase și prietenoase. Dacă nu l-ați citit încă, nu ezitați să puneți mâna pe el. Găsiți cartea pe site-ul editurii Act și Politon, cei vinovați pentru bookuria mea tomnatică. Mulțumesc mult, Fata de la Savoy a fost o lectură tare pe sufletul meu.

XOXO

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Related post

Allen Eskens – Ultima Zăpadă (Recenzie)

Viața lui Joe Talbert n-a fost niciodată fericită. Are un frate autist, alături de care ar fi putut trăi liniștit, dacă mama lor n-ar fi fost alcoolică și n-ar fi avut o pasiune pentru[...]

Octavian Soviany – Casa din Strada Sirenelor (Recenzie)

Într-o seară de Sfântul Andrei, misteriosul profesor Faustin invită la cină 12 cunoștințe, fiecare de zodie diferită, cu preocupări și caractere diverse, care încep să depene[...]

6 Lecturi pentru seara de Halloween

Casa din Strada Sirenelor – Octavian Soviany Într-o seară de Sfântul Andrei, profesorul Faustin invită la o masă îmbelșugată în casa sa veche de pe Strada Sirenelor doisprezece[...]