”Odată cu descoperirea unor secrete adânc îngropate în istoria familiei sale, Cassandra pornește într-o călătorie inițiatică, despre care nu bănuiește că îi va schimba viața definitiv. Într-un Cornwall însorit, dar bântuit de fantomele unui trecut obsedant, restaurând vechea casă a bunicii sale, Cassandra va reuși să afle adevărul despre propria identitate, redecoperind totodată iubirea și speranța.”

Când am citit despre carte, inițial nu m-a atras, mi-a amintit de Gustul sâmburilor de măr de Katharina Hagena, roman care mi-a plăcut tare de tot la vremea lui. Căutam însă alte povești, alte mistere de dezlegat, motiv pentru care am lăsat cartea lui Morton pentru altă ocazie.

Cum s-a făcut că m-am încumetat să o citesc în cele din urmă? Păi să vedeți: una din prietenele mele a făcut o pasiune pentru autoare și mi-a menționat-o în diferite ocazii, că scrie bine, că are tâlc, că merită. Și-a meritat. Deși mi s-a părut mai magică scriitura Katherinei Hagena, Kate Morton a fost de departe mai meticuloasă, povestea ei fiind mai cavernoasă, mai plină de detalii, mai profundă, ca un labirint în care ai impresia că te piezi de-a lungul lecturii la braț cu personajele.

Grădina uitată se întinde pe aproape 500 de pagini, dar nu te plictisește; povestea curge, degetele se grăbesc să toarcă, vremurile apuse se întrepătrund cu prezentul într-un dans plin de mister, personajele-s bine conturate în mijlocul dramei lor și de fiecare dată când ai impresia că ai deslușit ghicitoare și ai aflat secretul cel mare, un alt secret se deschide înaintea ta și îți face în ciudă.

Cele trei protagoniste ( Eliza, Nell, Cassandra) te trag în horă ca niște Iele, le urmezi ca hipnotizat, mergi prostește după ele, încercând să înțelegi, să te dumirești. Deși înconjurate de nimbul misterului, cumva fantomatice, forța lor e impresionantă. Aflate într-o permanentă lupta ( pentru supraviețuire, pentru aflarea adevărului și pentru redobândirea stabilității) eroinele își servesc una alteia drept motivație de a răzbate prin întunecimile labirintului urzit din secrete obscure, incertitudini chinuitoare și pierderi brutale, reușind în cele din urmă să afle poarta spre Grădina Uitată și să se întoarcă Acasă, în lumină.

Așadar, dacă vă plac poveștile în care timpurile alternează, poveștile în care trecutul trage de mânecă prezentul și-și promit unul altuia un viitor fericit, poveștile pline de mister și suspans, inocente și tenebroase deopotrivă, poveștile pentru toate vârstele, cu zâne și spiriduși, cu snobi și unchi obsedați sexual, cu verișoare răsfățate și adulți care exploatează copii orfani, poveștile de familie, poveștile despre basme și planuri perverse, romanul lui Kate Morton trebuie musai citit.

„Ne facem viața din ce avem, nu din ce ne lipsește”.

Așa să știți!

XOXO

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Related post

Câteva motive să o citești pe Rodica Ojog Brașoveanu

1. Este genul de autoare care prin măiestria condeiului și prin umorul fin te poate scoate oricând dintr-o stare de deprimare sau dintr-un reading slump. 2. Rar întâlnești[...]

Tony Mott – Toamna se numără cadavrele (Recenzie)

Toamna este un anotimp frumos, dar și periculos, mai ales în Brașovul în care trăiește Gigi Alexa. Gigi Alexa înconjurată de vechii ei colegi și prieteni își caută un nou partener?[...]

Câteva concepte mișto din Atlasul Fericirii

Ubuntu UBUNTU: sugerează că ajutorarea semenilor noștri ne sporește avuția individuală, făcând în același timp să înflorească societatea în întregul ei. Ubuntu înseamnă să[...]