Leila Slimani – În grădina căpcăunului (Recenzie)

Adele și Richard formează un cuplu parizian aparent perfect. Ea e jurnalistă, iar el e medic. Sunt tineri, au cariere de succes, un fiu de trei ani, prieteni și o viață socială împlinită. În realitate mariajul lor scârțâie, abia dacă au intimitate, dar au în schimb o mulțime de probleme de comunicare, iar Adele se simte sufocată de viața de familie. Plictisită de job-ul ei și stăpânită de o nevoie insațiabilă de sex, Adele își înșală soțul cu diverși bărbați și ajunge să pice în cursa pe care ea singură și-a întins-o.

Titlu: În grădina căpcăunului

Autor: Leila Slimani

Editura: Pandora M

Număr de pagini: 230

An apariție: 2018

Traducător: Nadine Vlădescu

Leila Slimani este o romancieră și jurnalistă franceză, de origine marocană. S-a născut în 1981, la Rabat, iar la 17 ani a plecat la Paris, unde s-a specializat în științe politice și studiul mass mediei la Sciences Po. După absolvire a vrut să urmeze o carieră în actorie, dar a ajuns să lucreze ca jurnalistă pentru revista Jeune Afrique.

În grădina căpcăunului este romanul ei de debut, publicat în 2014, roman urmat doi ani mai târziu de Cântec lin, un thriller psihologic pe care abia aștept să-l citesc și care a devenit rapid un bestseller, fiind totodată distins cu Premiul Goncourt.

A fost prima dată când am citit-o pe Slimani, deși Cântec lin a apărut la noi prin 2017, cu un an înaintea romanului În grădina căpcăunului. Mărturisesc că mi-a fost destul de greu să mă hotărăsc cu ce roman să încep, cu atât mai mult cu cât Cântec lin mă atrăgea mai mult ca subiect, dar în cele din urmă am ales să încep cu romanul de debut, mi s-a părut mai ok așa.

Mă bucur pentru alegerea făcută pentru că În grădina căpcăunului, deși mi-a plăcut, nu a fost neapărat un roman care să mă uimească și cred că aș fi fost cu atât mai dezamăgită dacă aș fi dat ochii cu el după Cântec lin. L-am citit repede și nu a venit la pachet cu vreo revelație sau vreun șoc. A fost însă un roman smart dacă îl privești ca pe un roman erotic, dar eu nu știu dacă l-aș încadra neapărat la categoria erotic. Ba mai mult, cred că nici autoarea nu l-a scris dorindu-și-l erotic, ci mai degrabă psihologic.

N-ar vrea să fie altceva decât un obiect în mijlocul unei hoarde, să fie devorată, suptă, înghițită cu totul. Vrea să fie o păpușă în grădina unui căpcăun.

În grădina căpcăunului vorbește despre sex addiction și dincolo de câteva scene descrise mai amănunțit, se concentrează mai mult pe dorințele bolnave ale protagonistei decât pe ce se întâmplă în pat. Adele vrea să fie umilită și se teme să primească iubirea cuiva pentru că e convinsă că nu o merită. Adele e anxioasă, îi este în permanență teamă că cineva ar putea să-i facă rău. Adele suferă de insatisfacție cronică și nu reușește să își găsească locul nicăieri în lume. Adele e singură, e pierdută și neînțeleasă. Totuși, poate unde romanul nu este scris la persoana I, nu l-am găsit suficient de trăit, iar obsesia nu mi s-a părut suficient de vie, de puternică și de halucinantă.

Adele a făcut un copil din același motiv pentru care s-a și măritat. Ca să aparțină lumii și să se protejeze de orice diferență față de ceilalți. Devenind soție și mamă, ea s-a încununat de o aură de respectabilitate pe care nu i-o poate lua nimeni. Și-a construit un refugiu pentru serile de angoasă și o retragere confortabilă după zilele de desfrâu.

A existat o oarecare pudoare, iar scriitura a fost mai mult elegantă și sensibilă decât violentă și șocantă. Am înțeles drama pe care Adele o trăiește, i-am văzut singurătatea și zbuciumul, dar nu le-am simțit, iar asta m-a dezamăgit puțin. Interesant este că Adele, protagonista, își dorise, la fel ca autoarea, o carieră în actorie și ajunge în schimb să lucreze ca jurnalistă. Nu știu cât s-a inspirat Slimani din propria viață atunci când a scris În grădina căpcăunului, dar știu că am de gând s-o urmăresc și să citesc și alte cărți ale ei.

Va trebui să găsească un motiv pentru a trăi. Un ceva dincolo de prozaicul care, de mic copil, o sufoca și o făcea să spună că viața de familie era o pedeapsă îngrozitoare. Ar fi vomitat din cauza acelor zile interminabile, în care nu făceau altceva decât să stea împreună, hrănindu-se unii pe alții, privindu-se dormind, certându-se pe cada liberă, căutându-și  ocupație. Bărbații au scos-o din copilărie. Au smuls-o din vârsta asta noroioasă, și ea a dat la schimb pasivitatea infantilă pentru lascivitatea gheișelor.

În grădina căpcăunului e o carte accesibilă și de mici dimensiuni, are 230 de pagini, dar capitolele încep undeva de pe la jumatatea paginii, iar ediția este una aerisită. Prima dată, atunci când am auzit de carte, m-au atras titlul și coperta și am știut că-i musai de adus în bibliotecă.

Ce mi-a plăcut:

Copertă, titlu, scriitură, subiect abordat și faptul că am dat peste un debut de calitate.

Ce nu mi-a plăcut:

Faptul că mi se promitea un roman șocant, unul cum niciun bărbat n-ar fi îndrăznit să scrie și n-am primit ce mă așteptam să primesc.

Cui recomand În grădina căpcăunului:

O recomand cititorilor aflați în căutarea unei lecturi relaxante și plăcute pentru că, încă o dată, În grădina căpcăunului nu e genul de lectură care să șocheze. O recomand celor care vor să ia cu ei în vacanță o carte care nu ocupă mult spațiu în bagaj și care se citește repede în orele de plajă sau în tren.

XOXO