O viață fără enigme nu i se potrivește deloc lui Dave Gurney. S-a pensionat în urmă cu trei ani, s-a mutat la țară, s-a apucat de grădinărit, ba chiar și-a cumpărat un buldozer, dar totul e în zadar, gândul îi zboară în permanență la viața de detectiv. Atunci când i se oferă să ancheteze un nou caz de crima, fostul detectiv din secția Omucideri nu poate să stea deoparte. Victima? O mireasă cu un trecut întunecat. Criminalul? Un grădinar mexican dispărut ca prin arta magiei.

Titlu: Închide ochii strâns

Autor: John Verdon

Număr pagini: 648

Editura: Paladin

Colecția: Crime Masters

Traducător: Oana Chițu

Închide ochii strâns este a doua carte dintr-o serie de 6 romane polițiste. V-am povestit prima dată despre John Verdon, omul care a devenit scriitor atunci când a ieșit la pensie, pe la sfârșitul toamnei când s-a întâmplat să-mi pice în mână Gândește-te la un număr, primul roman din serie, inteligent și din cale-afară de bun.

Ce nu v-am spus eu atunci e că viața lui Verdon se reflectă în personajul principal și că cel mai probabil soția lui Naomi, cea care l-a încurajat să se apuce de scris observându-i interesul pentru romanele de mister, ar putea foarte bine să fie Madeleine, soția detectivului Gurney care mă face de fiecare dată să exclam Wow, ce femeie!

Așteptările nu sunt altceva decât resentimente ce așteaptă să fie rostite.

Vă mai spuneam tot atunci că Verdon m-a câștigat de cititoare și că am de gând să pun mâna și pe următorul roman din serie care apăruse recent la Editura Paladin. Ei bine, am făcut-o! Închide ochii strâns s-a ținut de mine, și eu de ea, timp de o săptămână. Am început-o în prima zi de Paște, am lăsat-o acasă pentru vreo 2 zile când am plecat weekend-ul trecut la munte pentru un eveniment, și m-am întors la ea ca la un om drag, cu dor nebun la gândul celor 200 de pagini pe care le mai aveam de citit. Am terminat-o, așadar, marți, dar am mai avut nevoie de încă vreo 2 zile ca să mă adun și să pot scrie despre ea așa cum se cuvine pentru că a venit la pachet cu foarte multă informație și foarte multe răsturnări de situație la care, sincer, nu mă așteptasem.

Ceea ce suntem în stare să ne imaginăm sunt lucruri în general mult mai rele decât ne rezervă realitatea. Cel mai mult ne temem de monstrul care ne-ar putea pândi din umbră.

I-am acordat 5 stele pe Goodreads, la fel ca romanului precedent, dar mi-aș fi dorit să-i acord mai multe. Dacă am numit Gândește-te la un număr un roman din cale-afară de bun, Închide ochii strâns ar merita titlul de absolut genial. Culmea nu are legătură cu scriitura autorului care este la fel de bine închegată atât în primul roman, cât și în cel de al doilea, ci cu o preferință cât se poate de personală. Vă asigur că nimeni nu ar putea să-și dea seama care roman a fost scris primul. Verdon reușește de fiecare dată să fie coerent și totodată să-și țină în priză cititorul în romanele lui de mare întindere. Știi romanele alea de peste 500 de pagini care pornesc greu sau care încep să se dilueze pe parcurs? Ei bine, romanele lui Verdon nu au nici cea mai mică legătură cu romanele astea. Pornesc în forță și mai mult citești, mai curios ești să mergi înainte.

Dar să ne întoarcem la Închide ochii strâns și la motivele pentru care l-am numit absolut genial.

Mai înainte de toate subiectele abordate – abuzul sexual și prostituția mascată – subiecte încă tabu, la care oamenii cam refuză să se gândească. Apoi abordarea, autorul are o abordare cât se poate de profi atunci când își construiește poveștile. Nimic lacrimogen, nimic exagerat, nimic romanțat. Mai mult decât să te sensibilizeze, te pune pe gânduri, iar eu prefer abordarea asta logică, un pic rece, când vine vorba de subiecte delicate.

Mulți părinți ai copiilor cu probleme de comportament nutresc o teamă îngrozitoare pe care le e rușine s-o recunoască: că-i vor avea în cârcă pentru totdeauna pe micii lor monștri. Când monștrii pleacă până la urmă din orice motiv, cred că părinții se simt eliberați.

Un alt aspect care mi-a plăcut mult, ce zic mi-a plăcut, pur și simplu m-a fascinat, a fost modul de executare a crimei. Am avut încă de la început doi suspecți pricipali, doi pentru că în cazul primului suspect nu reușeam să înțeleg cum și-ar fi putut duce planul la bun sfârșit. Explicația finală mi s-a părut atât de logică și de bun simț încât m-am rușinat că n-am fost în stare să o găsesc de una singură. Deci cam asta a fost starea mea generală, m-am simțit încă de la început că un polițist care a găsit criminalul, dar nu poate să-l prindă pentru că nu are dovezi, ci doar suspiciuni, bazate în mare parte pe intuiție.

Apoi vine un moment în care povestea explodează în atâtea piste și fire încât ajungi cu mintea vraiște și te întrebi cum naiba se va lega totul până la sfârșit. Verdon creează un puzzle cu un grad crescut de dificultate care te face de foarte multe ori confuz, dar care întreține în același timp interesul cititorului.

Autoamăgirea nu trebuie niciodată subestimată, în special în cazul unui om care încearcă să demonstreze ceva.

Un alt aspect care m-a făcut să casc ochii bine au fost prelegerile pe care Dave Gurney le ține la Academia de Poliție, un curs despre cum să îți construiești o acoperire credibilă, arta de a fi convingător, de a-ți manipula interlocutorul prin propriile lui convingeri.

Poveștile pe care oamenii le spun despre ei înșiși par să fie false, dar ceea ce descoperi de unul singur despre ei pare să fie adevărat.

În esență Închide ochii strâns este un roman despre cum ne înșelăm pe noi înșine, despre cum mintea noastră creează povești pentru a completa goluri și crede povești pentru a nu-și distruge echilibrul și armonia.

Mințile noastre nu doar fac legătura dintre elemente, dar creează elemente care nici n-au existat vreodată. Suntem făcuți să iubim poveștile – armonia.

Pe final, pentru că cineva m-a întrebat pe instagram dacă romanele lui Verdon se pot citi separat, aș vrea să lămuresc și acest aspect. Poveștile sunt diferite, prezentând cazuri diferite, dar personajele implicate în anchetă sunt aceleași. În cel de al doilea roman sunt amintite detalii din primul roman în așa fel încât cititorul să se poată familiariza cu personajele chiar dacă nu a pornit încă de la început aventura alături de ele. Totuși, dacă ești un iubitor de roman polițist, n-ar strica să citești toată seria. Merită toată atenția și îți promit că n-o să-ți pară rău.

În ce mă privește, John Verdon s-a transformat în autorul meu contemporan preferat la categoria roman polițist și abia aștept să citesc și următoarele lui romane care sper că se vor traduce cât mai curând la Editura Paladin.

XOXO

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Related post

5 Romane de citit pe plajă vara asta

Pânză de păianjen – Cella Serghi Îmi încep lista de recomandări cu Pânză de păianjen, carte pentru care reprezentative sunt în mod clar marea și magicul. Cartea Cellei ascunde[...]

Leila Slimani – Cântec lin (Recenzie)

Când Myriam, mama a doi copii mici, decide să se angajeze, în ciuda nemulțumirii soțului ei, cuplul se vede nevoit să apeleze la serviciile unei bone. După o atentă căutare, cei doi o[...]

Caroline Graham – Moartea unei marionete (Recenzie)

O moarte suspectă tulbură liniștea trupei locale de teatru. Cazul nu este unul ușor pentru inspectorul-șef Barnaby care se vede prins în cercul unor indivizi suspecți ce nu îi sunt cu[...]