În iulie am fost ceva mai leneșă ca de obiecei. Am reușit să finalizez o lectură restantă și să citesc numai patru cărți destul de scurte. Am început o alta pe ultima sută de metri, dar abia dacă am citit două capitole din ea. Totuși, chiar dacă în privința numărului de cărți este probabil cea mai săracă lună din 2019, lecturile au fost de calitate și au reușit în mare parte să se ridice la nivelul așteptărilor mele.

Moartea unei marionete

Moartea unei marionete a fost lectură cu care am intrat din luna iunie, o lectură care a mers mai greu în parte din lipsă de timp, în parte pentru că m-am împiedicat de Testul psihopatului și n-am mai avut ochi decât pentru el. Totuși m-a bucurat mult cartea scrisă de Caroline Graham, cu atât mai mult cu cât mi-a trezit frumoase amintiri de pe vremea când vizionam intens Midsomer Murders. Recenzia cărții o găsiți aici.

Ripley sub pământ (12 – 15 iulie)

Am mers mai departe cu Ripley sub pământ, unul din cele mai bune thrillere pe care le-am citit până acum și cea de-a doua carte dintr-o serie catchy tare. La sfârșitul ei m-am văzut nevoită să recunosc că Patricia Highsmith a devenit una din autoarele mele preferate și am ajuns să scriu o recenzie destul de lungă în care, în mod ciudat, mi se pare că nu am reușit să surprind nici măcar jumătate din bucuria pe care mi-a adus-o lectura asta.

320 de pisici negre (16 – 17 iulie)

V-am spus că o ador pe Rodica Ojog-Brașoveanu? Mda, cred că v-am mai spus, deși îmi dau seama că abia dacă se găsește o recenzie la una din cărțile ei pe blogul meu. 320 de pisici negre, cartea a treia din seria Melania Lupu, a fost un adevărat festin. N-am povestit despre ea până acum și nici n-am de gând să abordez subiectul recenzie până nu dau gata toate cele 6 cărți. Vă zic numai că dacă aveți poftă să râdeți, e musai să puneți mâna pe cărțile maestrei, are o vervă și-un umor cum rar am întâlnit.

Pacienta tăcută (20 – 21 iulie)

Și despre Pacienta tăcută am vorbit pe blog la scurt timp după ce am terminat-o. A fost o lectură care în parte m-a nemulțumit, dar pe care am dat-o gata rapid. A avut cam tot ce-i trebuie unei cărți care face valuri și care de regulă nu trece testul timpului, însă m-a ținut în priză și treaba asta mi-a plăcut.

Anonima de miercuri (17 – 29 iulie)

Am început Anonima imediat după ce am terminat Pisicile negre, dar, pentru că mi-a picat în mână Pacienta și eram nebună să aflu de ce s-a produs atâta isterie în jurul ei, am lăsat cartea Rodicăi Ojog-Brașoveanu deoparte pentru vreo două zile și m-am întors la ea cu buza umflată. Mda, de ce să nu recunosc, prefer romanele de modă veche.

Jurnalul Aurorei Serafim (30 iulie – prezent)

Am început la sfârșit de luna Jurnalul Aurorei Serafim cu toate că aveam în plan Black Out. Am făcut-o din același motiv pentru care îmi schimb planurile adesea – mama a dat iar iama în biblioteca mea. Așa că până dă ea gata cartea lui John Lawton, eu mă delectez cu cartea Sidoniei Drăgușanu. E de bine, zău, îmi place mult mai mult decât mă așteptam!

Iar verdictul…

Favorita lunii a fost fără îndoială Ripley sub pământ

Dezamăgirea lunii, ați ghicit, Pacienta tăcută.

Voi câte cărți ați citit în iulie? Care e favorita voastră și care credeți că merită recomandată?

XOXO

2 Comments
  1. Articolul tău nu a făcut altceva decât să îmi trezească pofte după cărțile de la Paladin in ediția de bunuzar. Am citit de la ei Un fel de basm și asa mult mi-a plăcut, dacă îți place fantasy, caut-o. Și Ripley sub pământ de când îmi face cu ochiul, mamă..

    • Mă bucur să aud 🙂 Sun foarte bune și chiar merită citite. În altă ordine de idei, nu prea citesc fantasy, dar o să arunc un ochi să văd despre ce e vorba. Mulțumesc pentru recomandare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Related post

10 Motive să citești Sacoșa cu stele

Pentru că Iulia Șchiopu, autoarea, are un univers interior în care e musai de făcut un popas Pentru că este cea mai frumoasă carte ilustrată pe care am văzut-o vreodată Pentru că[...]

10 Cărti în straie cool – Partea 2

Spulberatic – Anca Vieru  Încep cu Spulberatic, o lectură din toamna anului trecut. Mărturisesc că titlul a fost motivul principal pentru care romanul Ancăi Vieru a ajuns în[...]

Sarah Pinborough – Prin ochii ei (Recenzie)

Louise este o mamă singură, secretară, prinsă în rutina de zi cu zi. Într-una din rarele ei seri în oraș, întâlnește un bărbat într-un bar și imediat ies scântei. Deși pleacă[...]