Luciana B. miroase a ciocolată amăruie și portocal.

Am ținut-o lângă cutia de bomboane cu cointreau și-am savurat-o tot atât de iute cum am savurat conținutul cutiei, într-o noapte, una albă de sâmbătă.

Titlu: Moartea lentă a Lucianei B.

Autor: Guillermo Martinez

Editura: Humanitas

Colecție: Raftul Denisei

Număr pagini: 205

An apariție: 2008

Ce îi unește pe cei doi scriitori din romanul lui Martinez, unul recunoscut, altul mai puțin popular, atât de diferiți ca stil și personalitate? Simplu, o femeie, Luciana B, cea care a lucrat în trecut atât pentru unul cât și pentru celălalt, transformându-i în rivali, atât pe teren personal cât și profesional.

Care-i treaba cu Luciana? Păi o serie de tragedii îi răpesc, rând pe rând, logodnicul și aproape toți membrii familiei. Convinsă că în spatele acestor întâmplări se află Kloster, renumitul romancier, care și-a pus în gând să se răzbune pe ea, Luciana îi cere ajutorul celuilalt scriitor, mai puțin popular și aclamat. Acesta acceptă, luând la început lucrurile ca pe o provocare artistică până când povestea capătă un aer de mister și irealitate care îl captivează și nu-i mai dă pace.

”Marele Smintitor nu e Răul– nici infinitul, cum credea Poetul nostru – ci sexul.”

Guillermo Martinez, autorul Lucianei, este un scriitor argentinian, doctor în matematică, mai exact în logică matematică. Ca să fiu sinceră nu-l mai citisem înainte, deși am mai citit cândva un roman de pe meleagurile alea, ceea ce m-a făcut să pun mâna pe carte cu încredere și așteptări.

”Artistul  trebuie să profite de tot ce i se oferă, cu condiția să nu se autocondamne la sudoarea frunții: moșteniri, burse,binefaceri și, de ce nu, departamente de cultură.”

Să vă povestesc un pic despre ea, adică să vă povestesc un pic despre cum am simțit-o eu. A fost un roman delirant, susținut, desigur, de drama personajelor principale și de secretele care se conturau în jurul lor pe măsură ce evenimentele se derulau. De fapt cred că ăsta e motivul pentru care nu am putut să las cartea din mână până nu am terminat-o. Misterul refuza să fie elucidat. Mai mult citeai, mai mult descopereai, mai confuz te simțeai, mai departe de adevăr.

Legea atracției. Am repetat de cel puțin zece ori în timp ce parcurgeam cartea. Mi se părea cel mai probabil motiv și în același timp cel mai ciudat, cel mai ireal. E legea atracției, nu are ce altceva să fie.

N-o să vă spun dacă a fost legea atracției, crimă cu premeditare sau magie neagră. N-o să vă spun nimic decât că am avut surpriza să dau peste o lectură cu adevărat fascinantă. Am simțit intens fiecare pagină, am fost absorbită complet.

Am și râs. Nu, cartea nu are nimic amuzant, dar mi-a amintit de o alta care m-a distrat copios. Mi-a amintit de aia despre care v-am spus la început că am citit-o cândva – Un chinez pe bicicletă, roman scris de Ariel Magnus. Am râs vreo zece minute fără să mă pot opri pentru că, imediat cum au izbucnit incendiile în magazinele de mobilă, mintea mea a fugit la Li Chibrițel, dar, la drept vorbind, nu mi-aș fi imaginat nici măcar o clipă că, un capitol mai târziu, va fi amintit, ca suspect principal, tocmai chinezul ăla care fuge de la locul crimei pe bicicletă.

Mi-au mers totodată la suflet referințele literare și puterea pe care autorul a atribuit-o cuvintelor scrise. Mi-a plăcut jocul hazardului, emoțiile pe care a reușit să le stârnească acest thriller cu adevărat surprinzător și irezistibil.

”Ce înseamnă pierderea uneiconvingeri pentru cel care întotdeauna s-a îndoit de toate? Este dorința de nestăvilit și încăpățânarea de a susține și de a afirma chiar și fraza cea mai stupidă. ”

Concluzia la final delectură: Moartea lentă a Lucianei B. este o carte surprinzătoare, iar Martinez, în mod clar, e de citit și cu altă ocazie.

XOXO

2 Comments
  1. Mi-a placut tare mult recenzia ta! Inca de cum am vazut fotografia cu cartea, pe Insta, m-ai facut curioasa. E o carte pe care cred ca o voi citi și eu… am asa o atractie, sa spun, pentru genul acesta de carti. Presimt ca Martinez o sa-mi placa!

    • Mă bucur tare de tot că ai trecut cartea pe listă. Sunt sigură că n-o să te dezamăgească. Pe mine îți mărturisesc că m-a atras inițial coperta, are ceva irezistibil, cel mai probabil amestecul de culori, și sunt foarte fericită că am decis să pun mâna pe ea. A fost una din surprizele plăcute ale acestui an, așa cum se întâmplă cel mai adesea să fie cărțile mai puțin cunoscute și despre care nu prea se vorbește. Lectură plăcută!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Related post

Câteva motive să o citești pe Rodica Ojog Brașoveanu

1. Este genul de autoare care prin măiestria condeiului și prin umorul fin te poate scoate oricând dintr-o stare de deprimare sau dintr-un reading slump. 2. Rar întâlnești[...]

Tony Mott – Toamna se numără cadavrele (Recenzie)

Toamna este un anotimp frumos, dar și periculos, mai ales în Brașovul în care trăiește Gigi Alexa. Gigi Alexa înconjurată de vechii ei colegi și prieteni își caută un nou partener?[...]

Câteva concepte mișto din Atlasul Fericirii

Ubuntu UBUNTU: sugerează că ajutorarea semenilor noștri ne sporește avuția individuală, făcând în același timp să înflorească societatea în întregul ei. Ubuntu înseamnă să[...]