O moarte suspectă tulbură liniștea trupei locale de teatru. Cazul nu este unul ușor pentru inspectorul-șef Barnaby care se vede prins în cercul unor indivizi suspecți ce nu îi sunt cu totul străini. Hotărât să tragă cortina numai după ce va reuși să dezlege misterul din spatele crimei, Barnaby descoperă că lumea actorilor are o mulțime de ascunzișuri și jocuri înspăimântătoare de culise.

Titlu: Moartea unei marionete

Autor: Caroline Graham

Editura: Paladin

Colecția: Black Pocket

Număr pagini: 400

An apariție: 2017

Traducere: Anca Bucur și Ioana Tudor

Nu știu cum sunteți voi, dar eu am nevoie din când în când de o crimă bună, mai ales după o lungă perioadă în zona non-ficțiune și cum Moartea unei marionete e genul de lectură despre care se merită să vorbești, e de la sine înțeles că nu putea să lipsească recenzia.

”Deși în acea seară teribilă realitatea s-a strecurat pe scenă într-un fel foarte neplăcut, cu toții am fost convinși până în ultima clipă că ceea ce priveam era o piesă de teatru.”

Caroline Graham este o autoare britanică de romane polițiste. După abandonarea şcolii, la moartea mamei sale, a lucrat trei ani ca muncitoare în fabrică, apoi alţi trei ani în Marina Regală Britanică. A fost actriţă de teatru, regizor tehnic și crainic radio, iar din 1971 s-a dedicat scrisului, punând pe hârtie numeroase piese de teatru, scenarii și romane. Printre cele mai cunoscute se numără cele din seria Inspectorului Barnaby. Astăzi Caroline Graham este considerată o urmașă demnă a Agathei Christie.

Moartea unei marionete, în original Death of a Hollow Man, publicată prima dată în 1989, este cea de-a doua carte din seria Barnaby care a fost transformată mai târziu în cunoscutul serial Midsomer Murders. A apărut la noi în 2017, la Editura Paladin, și o puteți comanda aici.

Moartea unei marionete este o altă carte pe care am ajuns să pun ochii datorită titlului catchy, dar principalul motiv pentru care mi-am dorit să o citesc este acela că face parte din seria Midsomer. Recunosc că, până să dau peste carte, n-am avut habar că în spatele serialului pe care l-am urmărit adeseori împreună cu mama se aflau niște romane și că romanele erau scrise de Caroline Graham. Recunosc și că mi-a scăpat episodul 3 din sezonul 1 – cel căruia îi corespunde cartea – și că acțiunea îmi era cu totul necunoscută, dar treaba asta m-a bucurat mult având în vedere că în felul ăsta am putut să-mi fac propriile mele scenarii și am avut libertatea de a-mi alege suspecții din marea de personaje pe cât de savuroase, pe atât de alunecoase.

Ce mi-a plăcut la carte:

Mai înainte de toate mi-a plăcut subiectul, ideea de crimă sub ochii unui public în timpul unei piese de teatru – Amadeus de Peter Shaffer – și felul în care criminalul și-a dus la îndeplinire planul.

Mi-a plăcut totodată felul în care cartea a fost scrisă, umorul, căci m-am amuzat în multe ocazii, și faptul că autoarea nu s-a ferit să folosească descrierile. Mi-a plăcut că personajele au avut chip, decorurile au avut culoare, mâncarea a avut miros și gust – au fost câteva rețete care m-au torturat grav înainte de culcare atunci când am parcurs cartea.

Iar mai apoi mi-au plăcut personajele, multe, cu personalitate, vii, realiste, cu vervă, construite din nuanțe și umbre. Un cuplu gay savuros, o vedetă îndrăgostită de ea însăși, o arivistă rea de muscă, un detectiv cu fler, o soție dominată, un regizor fără talent & o mulțime de alte tipologii peste care dăm fără să vrem în societate.

Ce nu mi-a plăcut:

Faptul că nu am avut suficient timp să mă bucur de ea și că am citit-o cu oarecare întreruperi, în parte poate și pentru că având capitole foarte lungi și nedorindu-mi să închid cartea înaintea să termin un capitol am preferat să nu citesc deloc în zilele mai aglomerate.

Cui o recomand:

Iubitorilor de roman polițist de calitate, studenților la UNATC, celor care au îndrăgit serialul TV și celor care nu se sperie de romanele închegate, cu personaje multe și acțiune serioasă.

Concluzie:

Am acordat 5 stele romanului pentru că e genul de lectură la care m-aș întoarce peste ani. Scriitura lui Caroline Graham mi s-a părut o combinație între Agatha Christie și Camilla Lackberg, două autoare care îmi plac în mod deosebit, iar treaba asta cred că spune multe despre calitatea romanului și poate, cine știe, vă convinge să vă aruncați o privire asupra lui.

XOXO

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Related post

Vrei să râzi? 5 romane care alungă plictisul

Un chinez pe bicicletă – Ariel Magnus Se ia una bucată chinez mititel şi piroman şi se suie pe bicicletă. Se trimite la incendiat magazine de mobilă şi BooooM! Avem acţiune, avem[...]

Din categoria cărti la care vreau să mă întorc – 5 Lecturi abandonate

Viata pe un peron – Octavian Paler Am început cartea lui Paler pe la începutul primăverii, am citit vreo două zile în parc și apoi m-am oprit. Nu am făcut-o pentru că Viața pe un[...]

7 Personaje feminine în pielea cărora aș vrea să trăiesc pentru o zi

Lila Cerullo – Povestea noului nume Lila nu e tocmai un personaj vesel și cu toate că a avut o viață plină, a fost presărată mai mult de încercări decât de aventuri. Dar chiar[...]