Kate Morton s-a născut în 1976 la Berri, în sudul Australiei și este cea mai mare dintre cele trei fiice ale familiei. A studiat teatru și literatură la Londra, fiind pasionată de scrierile victoriene. Până în prezent, Kate Morton a publicat 6 romane. Primul ei roman, Casa de la Riverton, a fost desemnat bestseller de Sunday Times și New York Times. Au urmat Grădina uitată, roman care a ajuns pe primul loc în topul bestsellerurilor din Australia și Marea Britanie, Orele îndepărtate în 2010, Păzitoarea tainei în 2012, Casa de lângă lac în 2015 și Fiica Ceasornicarului în 2018, un bestseller internațional nominalizat la Indie Book Awards 2019.

Toate cele 6 cărți ale autoarei au fost traduse și la noi la Editura Humanitas, în colecția Raftul Denisei. Cei interesați le pot găsi pe Libris, atât în limba română, cât și în limba engleză, iar cei care încă mai au dubii dacă să o citească sau nu pe autoarea australiană, sunt sigură că își vor schimba părerea în urma celor 5 motive de mai jos.

Romanele lui Morton au aromă de toamnă

Kate Morton nu plasează neapărat acțiunea cărților pe care le scrie în zilele de toamnă, dar aura de mister care le învăluie mă duce de fiecare dată cu gândul la vremea în care copacii încep să-și scuture frunzele, vântul începe să se agite, iar zilele se scurtează. Cărțile ei cer parcă să fie citite sub o pătură, în parc, pe o bancă, sau în grădină, într-un loc ferit, cu o cană de ceai alături. Eu una n-o pot lectura pe Morton decât într-un spațiu tihnit, în care să-mi pot da voie să mă adâncesc în poveștile ei atât de frumos țeșute.

Ești fan povești despre război?

Am citit până acum trei romane ale autoarei, lecturând în prezent un al patrulea, și în trei din ele intriga este susținută de povești despre bărbați care au fost pe front, copii care au fost trimiși ca refugiați sau femei care au servit ca infirmiere în spitale pentru cei răniți în luptă. Așadar, cei care iubesc poveștile despre război n-ar trebui să își întoarcă privirile de la cărțile autoarei australiene. Sunt sigură că vor fi mai mult decât încântați să pătrundă în universul atât de plin de emoții creat de Kate Morton.

Prezentul și trecutul se împletesc într-o manieră irezistibilă

Țin minte că prima dată m-a atras la cărțile autoarei împletirea asta de prezent și trecut. În Grădina uitată, primul roman citit de mine și cel de-al doilea scris de Morton, acțiunea se desfășoară pe trei planuri, trei povești care se leagă în una singură, una care m-a marcat, puternică, aproape crudă și deloc ușor de anticipat. Pe aceeași rețetă merg și celelalte romane ale autoarei, cu mențiunea că unele sunt scrise la persoana a III-a, în timp ce altele sunt scrise la persoana I.

Surprizele se tin lant

Pentru mine poveștile autoarei nu au fost niciodată ușor de descifrat. Deși am avut bănuieli de fiecare dată, iar unele s-au adeverit, mi-a fost întotdeauna greu să prevăd pașii prin care s-a ajuns la deznodământ. Kate Morton știe să jongleze cu enigmele. Acum ai impresia că ai prins firul, acum descoperi că ești mai departe de adevăr ca oricând, căci poveștile sunt prea închegate și prea cavernoase ca să le intuiești. Pe măsură ce citești apar noi date, ți se înfățișează noi adevăruri și de fiecare dată simți cum ți se taie răsuflarea.

Un univers al femeilor

Kate Morton scrie despre femei, ele sunt figura centrală în romanele autoarei, femeile ca fiice, mame, bunice, prietene, soții, amante. Femei care suferă, femei care se caută, femei care iubesc, care se pierd, care sunt trădate, femei care se luptă cu destinul. Femeile lui Morton sunt uneori boeme, alteori sărmane, uneori puternice, alteori speriate. Femeile ei au un aer de basm scăpat în realitate, au o vrajă a lor tare interesant de urmărit. Așadar, dacă ești femeie te vei atașa rapid de scrierile autoarei, iar dacă ești bărbat, ai posibilitatea să afli câte ceva despre universul interior al femeilor.

Voi ați citit-o pe Kate Morton? Dacă da, cu ce roman? Dacă nu, ați fi tentați să-i dați o șansă?

XOXO

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Related post

Allen Eskens – Ultima Zăpadă (Recenzie)

Viața lui Joe Talbert n-a fost niciodată fericită. Are un frate autist, alături de care ar fi putut trăi liniștit, dacă mama lor n-ar fi fost alcoolică și n-ar fi avut o pasiune pentru[...]

Octavian Soviany – Casa din Strada Sirenelor (Recenzie)

Într-o seară de Sfântul Andrei, misteriosul profesor Faustin invită la cină 12 cunoștințe, fiecare de zodie diferită, cu preocupări și caractere diverse, care încep să depene[...]

6 Lecturi pentru seara de Halloween

Casa din Strada Sirenelor – Octavian Soviany Într-o seară de Sfântul Andrei, profesorul Faustin invită la o masă îmbelșugată în casa sa veche de pe Strada Sirenelor doisprezece[...]