Tanger, 1956. Ultima persoană pe care Alice Shipley s-ar fi așteptat să o vadă de la sosirea în oras alături de soțul ei este Lucy Mason. Cândva prietene nedespărțite, cele două nu au mai vorbit vreme îndelungată, dar Lucy apare pe neașteptate dorind să se întoarcă la vechile lor obiceiuri din colegiu. Poate că Alice ar trebui să fie fericită. Ea nu s-a adaptat la viața din Maroc, prea temătoare ca să se aventureze în cartierele agitate ale Tangerului și în căldura opresiva, iar Lucy – întotdeauna neînfricată și independentă – o ajută să iasă din apartament și să exploreze orașul. Curând însă, un sentiment familiar începe să pună stăpânire pe Alice – se simte supravegheată și manipulată de Lucy, iar când soțul ei, John, dispare, Alice ajunge să pună la îndoială tot ce o înconjoară.

Titlu: Necunoscuta din Tanger

Autor: Christine Mangan

Editura: Litera

Colecția: Buzz Books

Număr de pagini: 320

An apariție: 2019

Traducător: A.D. Bades

Încep prin a spune că am fost cu adevărat surprinsă să aflu că romanul Christinei Mangan este unul de debut. Joyce Carol Oates a spus despre Necunoscuta din Tanger că a fost ca și cum Donna Tartt, Gillian Flynn și Patricia Highsmith ar fi colaborat la un scenariu ce urmează să fie filmat de Hitchcock – plin de suspans și atmosferă. Pe Gillian Flynn recunosc că nu am citit-o, dar comparația cu Tartt și Highsmith mi s-a părut foarte potrivită. Christina Mangan a fost minuțioasă ca Tartt și întunecată ca Highsmith. Totodată, citind Necunoscuta din Tanger, gândul mi-a fugit la Rebecca. Ceva din Alice, probabil angoasa ei, mi-a amintit de protagonista lui Maurier, așa cum ceva din Lucy, cel mai sigur cameleonismul ei, mi-a sugerat că mă aventurez într-un scenariu demn de Talentatul domn Ripley.

Ce mi-a plăcut la Necunoscuta din Tanger

Mi-a plăcut că a fost ambientată în Tangerul anilor ’50 – e ceva de pe meleagurile alea care îmi face sufletul să vibreze. Am simțit-o când am citit Iubirile croitoresei și am confirmat-o acum, citind Necunoscuta. Mi-a plăcut senzația de sufocare pe care Alice mi-a transferat-o în repetate rânduri, ca de altfel toate emoțiile intense pe care le-am simțit parcurgând romanul. Mi-a plăcut scriitura, minuțioasă, intensă, antrenantă și halucinant de vie. Mi-au plăcut personajele, mi s-au părut mai realist construite decât în sus amintitul Ripley scris de Patricia Highsmith. Mi-a plăcut coperta, mi-a plăcut titlul, ele sunt de fapt cele care m-au făcut să pun mâna pe carte după ce am văzut-o prin primăvară la Ioana Gabriela Hațegan. Mi-a plăcut finalul, l-am detestat, m-a frustrat, dar nu mi-aș fi imaginat cartea altfel decât așa cum a fost scrisă și cred că, dincolo de confortul sau disconfortul meu, aș fi fost tare dezamăgită dacă povestea ar fi curs diferit.

Ce nu mi-a plăcut

Singurul lucru deranjant la cartea asta, așa ca să fiu cârcotașă, au fost capitolele lungi. Nu sunt un cititor cu foarte mult timp liber și nu sunt nici genul de om care să poată închide cartea înainte să finalizeze un capitol, așa că am preferat întotdeauna cărțile cu capitole scurte. Necunoscuta din Tanger nu face parte din categoria asta. Abia spre final capitolele s-au scurtat, dar la momentul respectiv deja îmi era imposibil să mai las cartea din mână, deci ajunsese să îmi fie indiferent cât de lung este un capitol.

Cui recomand cartea

O recomand oricui are chef de o lectură de calitate, Necunoscuta din Tanger e unul din cele mai reușite romane thriller citite de mine până în prezent. O recomand celor care vor să se afunde într-o carte care abundă în descrieri de stări, de peisaje, de frânturi de trecut, o recomand celor care simt nevoia de o doză bună de suspans, o recomand celor care au gustat Rebecca lui Daphne du Maurier și seria Ripley a Patricia Hightsmith. O recomand celor care iubesc cărțile în care se vorbește despre prietenie – aici e vorba de una disfuncțională tare, dar perspectiva e mai mult decât interesantă. Și nu în ultimul rând o recomand celor care au chef de o călătorie prin Maroc în vara asta care ne cam ține pe toți acasă.

Concluzie

Necunoscta din Tanger este un thriller de 5 stele și una din cele mai bune cărți parcurse de mine anul acesta – cel mai probabil se va afla în top 10 la final de an. Găsiți cartea pe site-ul editurii Litera cu 30% reducere.

XOXO

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Related post

Veronica D. Niculescu – Toti copiii librăresei (Recenzie)

Silvia Albu este o tânără librăreasă întoarsă de curând în orașul natal, după o absență forțată de aproape cinci ani. Suntem în România anului 1983. Mâncarea este[...]

Citite și iubite în 2020

Rămâi cu mine – Ayobami Adebayo Rămâi cu mine, dacă nu mă înșel, este prima carte citită în 2020 și totodată genul de lectură pe care mi-ar fi greu să mi-o șterg din memorie.[...]

Bogdan Hrib – Filiera Grecească (Recenzie)

Stelian Munteanu este în concediu în Grecia. Un concediu în singurătate, trist și plictisitor. Apoi, brusc, o pană de curent și un telefon neașteptat în dimineața următoare. O crimă![...]