Mărturisesc că am ales cartea mai mult pentru titlu – Oamenii fericiţi citesc şi beau cafea – două din activităţile mele preferate, care vin, sau nu, de mână cu fericirea, în funcţie de ora la care mă trezesc.
Romanul, foarte scurt şi foarte uşor de citit, ne spune povestea Dianei, o franţuzoaică rămasă văduvă prematur. Nu sună deloc ca şi cum Diane ar fi fericită şi adevărul e că nici nu ar avea cum. În accidentul în care îşi pierde soţul, protagonista îşi pierde şi fiica.
Pe parcursul primelor două capitole m-am tot întrebat de unde titlul cu Oamenii fericiţi… Răspunsul nu a întârziat. Aceeaşi Diane deţine, împreună cu Felix, amicul ei gay, o cafenea literară de care nu prea s-a ocupat nici înainte de tragedie, dar care este lăsată total în paragină atunci când depresia pune stăpânire pe franţuzoaică. În încercarea disperată de a se rupe de amintiri şi de a se îngropa odată pentru totdeauna, Diane călătoreşte în plină iarnă într-un sătuc din Irlanda – Mulranny. Acolo îl va cunoaşte pe Edward, vecinul de alături, iar întâlnirea cu el o va pune pe picioare din nou şi îi va schimba cursul vieţii.
„Fericirea este să fii în flux cu viaţa, să simţi avântul vieţii.”
Cu toate că nu a prea avut un aer parizian şi nici miros de cafea cu aromă de file îngălbenite de timp, cartea, aşa uşurică şi de dragoste cum a fost, mi-a plăcut destul de mult datorită mesajului optimist: în final Diane îşi regăseşte zâmbetul şi renaşte din propria cenuşă sub vântul şi ploaia Irlandei. Oamenii fericiţi citesc şi beau cafea este o lectură relaxantă, cu tristeţi, schimbări, dezamăgiri, speranţe, lacrimi şi mici bucurii, o carte perfectă pentru vacanţa ce bate la uşă, o carte de citit sau de făcut cadou.
#vinsărbătorilevin
Lasă un răspuns