Louise este o mamă singură, secretară, prinsă în rutina de zi cu zi. Într-una din rarele ei seri în oraș, întâlnește un bărbat într-un bar și imediat ies scântei. Deși pleacă după ce se sărută, e încântată că în cele din urmă a creat o legătură cu cineva. Când ajunge la serviciu luni, Louise îl întâlnește pe noul ei șef, David – bărbatul de la bar, bărbatul căsătorit de la bar care îi spune că sărutul a fost o greșeală – iar mai apoi se ciocnește cu Adele, soția fragilă și speriată a șefului, nouă în oraș și doritoare să-și facă prieteni. Pe măsură ce Louise este atrasă în relația cu David și Adele, ea ajunge să-și pună tot mai multe întrebări și să găsească tot mai puține răspunsuri. Singurul lucru clar e faptul că ceva în acest mariaj este complet în neregulă.

Titlu: Prin ochii ei

Autor: Sarah Pinborough

Editura: Litera

Colecție: Buzz Books

Număr de pagini: 416

An apariție: 2019

Traducător: Adriana Bădescu

Prin ochii ei mi-a fost recomandată de Bookworm_in_a_cozy_corner anul trecut. Zicea că e cel mai bun thriller citit de ea până la momentul respectiv. Eu i-am dat doar 4 stele pe Goodreads, cele 4 pe care nu m-am îndurat să le dau în vara lui 2019 Pacientei tăcute.

”Trecutul e la fel de efemer ca viitorul – doar fum și oglinzi și chestiune de perspectivă.”

Întrucât ambele cărți sunt genul thriller și apariții în colecția Buzz Books mi-a fost destul de greu să nu fac comparații între ele. Concluzia a fost că unde a avut minusuri una, a avut plusuri cealaltă și invers. Dacă Pacienta tăcută mi-a plăcut prin scriitură, Prin ochii ei mi s-a părut aproape penibilă. Dacă Pacienta tăcută a avut personaje interesante, Prin ochii ei mi-a dat dureri de cap la capitolul ăsta. Totuși, Prin ochii ei a venit cu un scenariu demențial, exploatând un subiect care mi-a plăcut mult, deși a fost poate împins un pic cam mult într-o zona de paranormal. Iar finalul m-a lăsat speechless și m-a făcut să uit tot ce nu-mi convenise mie pe parcursul lecturii, chestie care nu s-a aplicat în cazul Pacientei tăcute, unde finalul a fost răsuflat și m-a frustrat cumplit – găsiți recenzia cărții aici dacă sunteți curioși să aflați ce anume m-a nemulțumit.

”Chestia în ceea ce privește cuplurile e că, chiar dacă nu-s atât de îngâmfate cum le cred cei singuri, tot se cantonează în nișa aceea a vieții în care își petrec de fapt timpul numai cu alte cupluri. Nimeni nu vrea o a cincea roată la căruță care să dea peste cap numerele pare.”

Ce mi-a plăcut la Prin ochii ei:

Mi-a plăcut mult ideea romanului – nu, nu mă refer la triunghiul amoros, ci la puterea subconștientului, cartea fiind despre somnambulism, coșmaruri, meditație, dedublare și alte chestii din zona asta – pentru că eu sunt omul care își notează visele, își vede de multe ori visele de peste noapte, într-o formă sau alta pe parcursul zilei, sunt omul care meditează și care e interesat de cam tot ce ține de subconștient. Am reușit, așadar, să intuiesc anumite aspecte înainte ca ele să fie relevate, dar recunosc că autoarea a mers mult mai departe decât mi-a mers mie imaginație, un alt aspect care mi-a plăcut mult. Mi-a plăcut totodată titlul sugestiv, mi-a plăcut structura romanului, cartea fiind scrisă atât din perspectiva lui Louise, cât și din cea a lui Adele, dar mai ales mi-a plăcut finalul la care efectiv nu mă așteptam și care mi-a explodat în față la modul genial.

Ce nu mi-a plăcut:

Scriitura cam penibilă, plină de clișee, dialogurile și mai penibile, protagonista, Louise, de o stupizenie înfiorătoare. Rar am întâlnit protagoniste ca ea, thanks God! Totuși, mă văd nevoită să recunosc, fără o protagonistă ca ea, curioasă, fără stimă de sine, înclinată spre decizii proaste și capabilă de orice pentru a primi puțină afecțiune, ideea autoarei nu ar fi fost posibilă, iar finalul ar fi fost mult prea previzibil.

”Pe moment, întotdeauna e grozav să împărtășești un secret, dar pe urmă totul devine o povară – senzația aceea iritantă că ai dezlănțuit ceva ce nu mai poți opri și că acum altcineva deține puterea asupra viitorului tău.”

Cui recomand Prin ochii ei:

O recomand amatorilor de romane thriller – eu prefer romanele polițiste și filmele thriller, așa că sunt convinsă că povestea asta m-ar fi bucurat mult mai mult pe sticlă. O recomand celor în căutare de lecturi ușurele: cartea se citește fulgerător de repede, scriitura fiind extrem de accesibilă, iar tensiunea și misterul în doze prea mari ca să poată fi lăsată din mână. O recomand celor care vor un final care să-i șocheze, eu i-am iertat multe cărții datorită finalului demențial și tot datorită lui i-am dat și 4 stele, în condițile în care pe parcursul lecturii m-am gândit destul de des că e o carte de cel mult 3 stele.

Cei interesați găsesc Prin ochii ei cu o reducere de 35% pe site-ul Editurii Litera.

XOXO

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Related post

Câteva motive să o citești pe Rodica Ojog Brașoveanu

1. Este genul de autoare care prin măiestria condeiului și prin umorul fin te poate scoate oricând dintr-o stare de deprimare sau dintr-un reading slump. 2. Rar întâlnești[...]

Tony Mott – Toamna se numără cadavrele (Recenzie)

Toamna este un anotimp frumos, dar și periculos, mai ales în Brașovul în care trăiește Gigi Alexa. Gigi Alexa înconjurată de vechii ei colegi și prieteni își caută un nou partener?[...]

Câteva concepte mișto din Atlasul Fericirii

Ubuntu UBUNTU: sugerează că ajutorarea semenilor noștri ne sporește avuția individuală, făcând în același timp să înflorească societatea în întregul ei. Ubuntu înseamnă să[...]