Viața tihnită pe care Tom Ripley o trăiește după toate aventurile din trecut este amenințată atunci când o afacere murdară în care este implicat degenerează, iar el riscă să fie expus ca unul dintre complici. Pentru că împrejurările periculoase cer soluții disperate, Tom acționează cu sânge rece și distruge amenințarea fără să ia în calcul că totul va izbucni într-un scandal de proporții.

Titlu: Ripley sub pământ

Autor: Patricia Highsmith

Editura: Paladin

Colecția: Black Pocket

Număr pagini: 380

An apariție: 2017

Traducător: Iulia Dromereschi

V-am spus prin primăvară, după ce am terminat de citit Talentatul domn Ripley, că o să pun mâna cât mai curând și pe Ripley sub pământ, cea de-a doua carte din seria scrisă de Patricia Highsmith, și evident că nu m-am putut abține când am dat peste ea la standul Editurii Paladin de la Bookfest.

Vă mărturisesc că aveam mari așteptări de la cartea asta și că mi le-a întrecut pe toate. Dacă am numit prima carte din serie ”genială”, ei bine, chiar nu știu cum să numesc Ripley sub pământ care a reușit, fără dubii, să o depășească. E o opinie personală, desigur, dar am avut întotdeauna impresia că, atunci când vine vorba de cărți în serie, cartea a doua e cea mai reușită. Probabil unde autorul și-a intrat în mână și a ajuns la o înțelegere a personajului mult superioară sau poate pur și simplu e de vină evoluția firească a personajului pe care îl urmărești de-a lungul timpului, îl vezi reacționând în situații diverse și de care, inevitabil, te atașezi. În orice caz, cert este că Talentatul domn Ripley s-a dovedit și mai talentat Sub pământ, iar eu nu-mi doresc altceva decât să-l urmez mai departe în aventurile lui.

”Nu există depresie mai mare pentru un artist decât cea provocată de întoarcerea la Sine.”

Știu că am tot repetat ideea de a-l urma pe Tom Ripley în aventurile lui și știu că poate părea obositor și la un moment dat neinspirat, dar, zău, Patricia Highsmith scrie atât de vizual încât îți creează iluzia că ești acolo cu șarlatanul ăsta uns cu toate alifiile și că te plimbi prin orașele în care el se plimbă, sapi groapa dușmanilor lui, aprinzi o țigară Gauloises și i-o pasezi să tragă și el un fum, îl lași să-ți toarne un pahar de vin, pui la cale următoarea escrocherie sau deguști la masa lui ultimele delicatase pregătite de madame Annette.

Și că să explic puțin cine e madame Annette, Ripley sub pământ face un salt de vreo 7 ani de la asasinatul lui Dickie Greanleaf în Italia, iar protagonistul e acum un bărbat așezat la casa lui, cu o soție – mda, Ripley cel bănuit că ar fi gay în primul roman, are o soție – și cu o bucătăreasă care gătește divin – ați ghicit, e vorba despre madame Annette.

Pe lângă soție și bucătăreasă, Tom Ripley are acum și o gașcă într-ale infracțiunii, un motiv în plus pentru care m-am bucurat de carte, căci abundă în personaje interesante, unele detestabile și exasperante, iar altele de-a dreptul delicioase.

”Un artist face lucrurile în mod natural, fără efort. Există o putere care îi conduce mâinile. Un falsificator se căznește, iar dacă strădania lui dă roade, asta reprezintă o realizare autentică.”

Apoi călătoriile. Dacă în Talentatul domn Ripley am bătut la pas Italia, în Ripley sub pământ am fost plimbată printr-o mulțime de locații – Paris, Londra, Grecia, Salzburg. Nu e de mirare că ce a inspirat-o pe autoare să scrie povestea escrocului dispus să ucidă a fost o călătorie prin Europa.

”Sinele este o lupă plină de lașitate, îngâmfare, egocentrism și rușine, prin care n-ar trebui să te uiți niciodată.”

Dar dincolo de escrocheriile lui, dincolo de crimă, dincolo de anxietate și de dorința de a trăi senzații tari, Tom Ripley, așa cum l-am găsit în cea de-a doua carte a seriei, mi s-a părut perfect, ajuns la o maturitate care îl pune într-o altă lumină, care îl face un jucător cu mult mai bun și mai îndrăzneț. De ce să nu recunosc? Mi-am dorit viața lui boemă și deloc plictisitoare și cumva l-am înțeles și nu l-am condamnat că n-a fost dispus să-și piardă colțul de rai.

Ce mi-a plăcut mai exact la Ripley sub pământ:

Palpitațiile pe care mi le-a dat, suspansul ăla scăpat de sub control. Faptul că s-a dovedit mai întunecat și mai intens decât prima carte din serie. Subiectul abordat – am uitat oare să vă spun că e vorba despre falsificatori de artă? Faptul că m-am plimbat serios și că numai citind cartea asta și simt c-am fost în vacanță. Referințele culturale – artă, muzică, film, poezie, etc – și senzația pe care mi-a oferit-o lectura asta cu Visul unei nopți de vară pe fundal.

Ce nu mi-a plăcut:

Coperta. Uite c-am spus-o! Iubesc verdele, dar chestia aia ca un sicriu m-a cam speriat inițial. Pe parcursul lecturii însă am reușit să mă acomodez cu ea și chiar să-i înțeleg tâlcul, plus că romanului i se potrivește perfect zicala ”Nu judeca o carte după copertă”. Thanks God, n-am făcut-o! Aș fi ratat niște senzații tari cum nu mai încercasem de multă vreme.

Când și unde să citești Ripley sub pământ:

Vara. Acum. E sezonul perfect pentru lectura asta.

Oriunde, dar mai ales în tren. V-am spus că Tom Ripley adoră să meargă cu trenul?

Iar pe final menționez că Ripley sub pâmânt se poate citi independent de Talentatul domn Ripley, dar eu recomand să începeți cu primul roman pentru o mai bună înțelegere a personajului și pentru că ambele cărți merită din plin să fie citite și recomandate. Găsiți recenzia la Talentatul domn Ripley aici și puteți comanda cartea aici.

În ce mă privește, de câteva zile, de când am închis cartea, sufăr după finalul dătător de infarct, cu atât mai mult cu cât celelalte cărți din serie nu au fost încă traduse la noi. Sper totuși că Editura Paladin va traduce și restul cărților, 3 la număr – Ripley’s Game, The Boy Who Followed Ripley și Ripley Under Water – și că pacea va fi restabilită în viața mea de cititor căzut sub vraja lui Highsmith.

Voi ați citit cărțile? Dacă da, aștept părerile voastre. Dacă nu, puneți mâna s-o faceți, mai ales dacă sunteți iubitori de thriller de calitate.

XOXO

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Related post

10 Motive să citești Sacoșa cu stele

Pentru că Iulia Șchiopu, autoarea, are un univers interior în care e musai de făcut un popas Pentru că este cea mai frumoasă carte ilustrată pe care am văzut-o vreodată Pentru că[...]

10 Cărti în straie cool – Partea 2

Spulberatic – Anca Vieru  Încep cu Spulberatic, o lectură din toamna anului trecut. Mărturisesc că titlul a fost motivul principal pentru care romanul Ancăi Vieru a ajuns în[...]

Sarah Pinborough – Prin ochii ei (Recenzie)

Louise este o mamă singură, secretară, prinsă în rutina de zi cu zi. Într-una din rarele ei seri în oraș, întâlnește un bărbat într-un bar și imediat ies scântei. Deși pleacă[...]