Seria Melania Lupu – Rodica Ojog Brașoveanu

Seria Melania Lupu nu este doar o serie, este o injecție de bună dispoziție. M-am aventurat în povestea bătrânei cu-cu prin primăvara anului trecut și am parcurs toate cele 6 cărți din serie până la sfârșit de 2019. Recunosc că am avut multă vreme o oarecare reținere în a o citi pe Rodica Ojog Brașoveanu, cu toate că mama îmi tot povestise de autoare și de personajele ei absolut scandaloase, dar, odată ce am pus mâna pe prima carte semnată de ea, am devenit complet dependentă. E drept că prima carte – Cianură pentru un surâs – a fost cea mai bună și că următoarele nu au reușit să se ridice la nivelul ei, dar asta nu le-a făcut mai puțin spumoase. Plus că romanele Rodicăi Ojog Brașoveanu, mai ales cele din seria Melania, se citesc singure, înainte să apuci să-ți dai seama și sunt un adevărat medicament pentru depresie. Le recomand oricui trece printr-o perioadă mai puțin veselă și tuturor cititorilor aflați în reading slump.

Pe scurt: Seria se concentrează în jurul Melaniei Lupu, o bătrână excentrică și plină de idei. Dacă la prima vedere trece drept senilă și inofensivă, Melania se dovedește pe parcurs o adevărată cutie cu surprize – ascunde cadavre, colaborează cu mafioți, dă spargeri la muzee și multe alte năzbâtii, după cum le-ar numi ea. Complice tăcut îi este motanul Mirciulică, nebun după coniac și dulciuri, iar pe urmele ei se află maiorul Cristescu, secondat de locotenentul Azimioară.  

Cărțile astea colorate, care te binedispun urgent, fac parte din cea mai nouă ediție apărută la Editura Nemira. Le găsiți aici cu 20% reducere.

Tetralogia Napolitană – Elena Ferrante

După o serie care te amuză copios, vine una care te frânge, una cu suflet care nu te face să râzi, dar te îndrăgostește pe loc. Totul a început ca un joc. O prietenă mi-a recomandat cartea, a zis că urlă între copertele ei amintirile din vremea copilăriei și mi-a fost imposibil să rezist unui astfel de argument. Apoi am dat din joc, în obsesie, în dorință feroce de a ști cum o mai duc Lila și Lenu, care le e viață, pe unde le poartă pașii. Am ajuns să mă identific cu personajele, să trăiesc alături de ele, să trăiesc prin ele și cumva și ele prin mine, chestie care mi s-a întâmplat foarte rar cu lecturile mele. Tetralogia nu a mai fost despre Lila și Lenu, a fost despre mine și despre prietena mea cea mai bună din perioada copilăriei care de-a lungul celor patru cărți din serie a căpătat, pe rând, când chipul Lilei, când pe cel al Lennucei. Prietena mea genială, Povestea noului nume, Cei care pleacă și cei ce rămân și Povestea fetiței pierdute, invită cititorul la introspecție, la săpături în suflet, la un ping pong de întrebări și răspunsuri, dar se parcurg surprinzător de repede pentru că povestea, chiar dacă de multe ori dură, curge și nu stă niciodată pe loc, așa că n-ai cum să te împotrivești curenților și ajungi la final mai repede decât ți-ai fi dorit.

Pe scurt: Tetralogia spune povestea bătrânei Elena Greco. Când află că Lila a dispărut pe neașteptate, Elena începe să scrie despre prietenia de 60 de ani care le-a legat, așa că cititorul, vrea nu vrea, face un salt înapoi în timp pe străzile dure din Napoli, și asistă, cu morb aș zice, la câteva decenii din viața celor două, privindu-le cum își trăiesc prietenia, cu bune și rele, mergând de la fascinație la invidie și de la iubire la ură.

Seria Fjällbacka – Camilla Lackberg

Nu se putea să nu vin și cu o serie nordică noir care te face să despici firul în paișpe. Nu am terminat-o încă de parcurs, e o serie destul de lungă – 10 cărți – dar zilele astea mă delectez cu Făuritoarea de îngeri și am simțit din nou că poveștile lui Lackberg – autoarea supranumită Agatha Christie a Suediei – sunt printre cele mai bune povești pe care le-am citit vreodată. Ce este amuzant e faptul că eu nu am citit cărțile în ordine, întrucât unele ploturi m-au atras mai mult și le-am dat prioritate, dar dacă mă voi reîntoarce peste ani la seria asta, ceva destul de probabil, o să îi dau voie să aibă un cap și o coadă, concentrându-mă puțin și pe evoluția personajelor principale care, de ce să nu recunosc, pentru mine au fost cel mai puțin principale.

Pe scurt: avem un detectiv Patrick, colegii de la secția de poliție, o soție, Erica, scriitoare, mai târziu un copil al celor doi, o soră a Ericăi, Anna, soțul acesteia și copiii lor. Fiecare carte din serie prezintă într-o oarecare măsură viața acestora, problemele cu care se confruntă, dedesubturile relațiilor dintre ei și caută să facă lumină într-un caz de crimă care își are rădăcinile în trecut. Cărțile, și cred că asta e frumusețea scrierii Camilei Lackberg, pot fi citite, așa cum le-am citit și eu, fără să se țină cont de o ordine cronologică, mai ales în cazul în care nu te atașezi neapărat de personajele principale și pentru tine contează mai puțin să iei parte la viața lor și mai mult misterul din jurul crimei.

BONUS

Bonusul vine cu două serii de la Editura Paladin care mie mi-au plăcut în mod deosebit și care nu sunt complet traduse la momentul de față. Nu știu dacă cei de la Paladin au în plan să publice și continuările, dar m-aș bucura enorm dacă asta s-ar întâmpla, întrucât m-am atașat de personaje și am savurat poveștile complexe, ingenioase și magistral puse pe foaie. Găsiți cărțile despre care vorbesc cu 30% reducere aici.

Seria Ripley – Patricia Highsmith

Prima din ele este Seria Ripley, o serie de cinci romane, dintre care doar două traduse la noi – Talentatul domn Ripley și Ripley sub pământ. Cărțile s-au bucurat și de o mulțime de ecranizări, Tom Ripley fiind portretizat de actori ca Alain Delon, John Malkovich, Matt Damon și alții. Ce vreau eu să spun e că am ajuns la cartea asta la ani buni după ce văzusem filmul făcut după prima carte din serie. Nu aveam dubii că îmi va plăcea, dar nici nu mă așteptam să îmi depășească așteptările. Scriitura Patriciei Highsmith a fost delicioasă și suprinzător de vie. M-am plimbat prin Italia la modul cel mai real cu putință și m-am lăsat sugrumată de suspansul monstru –  din fericire văzusem filmul cu prea mult timp în urmă și îmi aminteam destul de vag acțiunea. A urmat apoi, la scurt timp după Talentatul domn Ripley, și Ripley sub pământ care, culmea, mi-a plăcut și mai tare, în parte pentru că a venit cu o poveste total nouă, despre care nu știam absolut nimic, în parte pentru că Ripley, la fel de genial de ticălos, a devenit ceva mai uman.

Pe scurt: Seria Ripley e o serie crime, piperată cu artă, călătorii, suspans și idei briliante. Îl are în centru pe Tom Ripley, un tânăr escroc, capabil de orice pentru a-și schimba viața și a-și atinge scopurile.

Seria Gurney – John Verdon

A doua serie bonus e Seria detectivului Gurney, o serie care se bucură deja de șase romane, dintre care două – Gândește-te la un număr și Închide ochii strâns – s-au tradus și la noi. Cărțile, tot crime, tot cu dezlegări de enigme, dar la alt nivel, unul mai bolnav și mai american, urmăresc viața lui Dave Gurney, polițistul pensionat, cu minte brici, care nu poate să stea deoparte atunci când criminalii în serie îl provoacă să rezolve puzzle-uri extrem de complicate, chiar dacă asta înseamnă să își pună viața și căsnica în pericol. Romanele lui Verdon, cel puțin la nivel de investigație, sunt cele mai bune romane polițiste citite de mine până la momentul prezent.

Pe scurt: O doză serioasă de psihologie, o doză serioasă de profiling și detalii minuțios gândite țesute într-o intrigă din care cu greu evadezi.

Voi ce serii recomandați?

XOXO

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Related post

Câteva motive să o citești pe Rodica Ojog Brașoveanu

1. Este genul de autoare care prin măiestria condeiului și prin umorul fin te poate scoate oricând dintr-o stare de deprimare sau dintr-un reading slump. 2. Rar întâlnești[...]

Tony Mott – Toamna se numără cadavrele (Recenzie)

Toamna este un anotimp frumos, dar și periculos, mai ales în Brașovul în care trăiește Gigi Alexa. Gigi Alexa înconjurată de vechii ei colegi și prieteni își caută un nou partener?[...]

Câteva concepte mișto din Atlasul Fericirii

Ubuntu UBUNTU: sugerează că ajutorarea semenilor noștri ne sporește avuția individuală, făcând în același timp să înflorească societatea în întregul ei. Ubuntu înseamnă să[...]