Când primeşte un telefon de la sora ei în timpul cinei, Korede ştie de ce are nevoie pentru întâlnirea care urmează: mănuşi de cauciuc, clor, nervi de oţel şi un stomac puternic. E deja al treilea iubit uciș de Ayoola – după spusele ei în legitimă apărare – și al treilea loc al crimei pe care Korede trebuie să îl curețe după ea. Știe că ar fi mai bine să meargă la poliție, dar își iubește sora și crede că familia trebuie pusă mereu pe primul loc. Totuși îl iubește și pe bărbatul care a ajuns de curând în brațele Ayoolei și riscă să sfârșească cu un cuțit în spate. Rămâne să își dea seama cum să evite vărsarea de sânge fără să trădeze sângele care îi curge prin vene.

Titlu: Sora mea ucigașă în serie

Autor: Oyikan Braithwaite

Editura: ART

Colecție: Musai

Număr pagini: 248

An apariție: 2020

Traducător: Iulia Gorzo

Sora mea ucigașă în serie mi-a strânit interesul prin titlu – știu, o chestie superficială, dar eu m-am ghidat adesea după ea atunci când mi-am ales lecturile și rar mi-a părut rău. Mi-am dorit să o citesc încă de la apariție, dar m-am dat cu una cu alta și am ajuns să uit de ea. Mi-a picat în mână abia în urmă cu două săptămâni. Am citit-o în weekend, în câteva ore, pentru că e alertă, are capitole scurte care te fac să tot dai pagina, iar scriitura e simplă, împânzită de dialoguri.

S-a spus despre carte c-ar fi fucked-up, dar personal n-aș putea să o descriu așa. Mi s-a întâmplat să dau peste romane care au depășit-o cu mult din punctul ăsta de vedere. A fost mișto, a fost genul de comedie neagră pe care mi-ar plăcea s-o văd pe sticlă, îndrăznesc să spun că m-ar distra mai mult în varianta film.

Spun asta în ideea în care în 240 de pagini cu scris mare nu încape prea mult substrat psihologic, nici cine știe ce personaje complexe nu încap, așa că varianta carte aduce cam tot același lucru pe care l-ar aduce un film: antren, umor negru și un twist mișto.

M-am gândit că cele două surori nigeriene, Ayoola și Korede, două fețe ale aceleași monede, ar fi putut fi exploatate mai mult de către autoare, dar spre final a trebuit să recunosc că dacă ar fi mers în profunzime, cartea s-ar fi îndepărtat de la scop și și-ar fi pierdut esența.

Sora mea ucigașă în serie nu este despre cum se simte cineva care cunoaște un secret copleșitor, nu e nici o analiză asupra felului în care te raportezi la un criminal în serie atunci când acesta îți este rudă. E o comedie neagră construită în jurul unei familii disfuncționale în care două surori se hrănesc una din toxicitatea celeilalte, în timp ce tu ca cititor te tot întrebi ce nu e bine în capul lor.

Nu a fost prima data când am citit o autoare nigeriană – în urmă cu doi ani mi-a căzut în mână Rămâi cu mine de la Ayobami Adebayo, scriitoare care a descris Sora mea ucigașă în serie ca fiind ”Tulburătoare, jucăușă și delicioasă.”  – și în mod clar nu va fi nici ultima.

Am dat Ucigașei 3/5 stele pe Goodreads pentru că raportându-mă la gen mi s-a întâmplat să dau peste cărți mai bune. Dar, una peste alta, am petrecut alături de ea un timp plăcut și cum, atunci când am început să o citesc, nu mi-am propus altceva decât să mă destind, consider că și-a atins scopul.

Ce mi-a plăcut:

Titlul mișto rău. Sunt de părere că spre deosebire de Ayobami Adebayo – am fost la un pas să ratez Rămâi cu mine din pricina titlului – Oyinkan Braithwaite a fost mult mai creativă când a ales titlul cărții. Coperta cumva țipătoare, verdele ăla toxic foarte în ton cu ideea cărții. Capitolele scurte, dinamismul și faptul că romanul mi s-a părut unul cinematografic, ideea de la care a plecat autoarea, scriitura simplă și totuși cumva plină de forță, în ciuda faptului că nu transmite cine știe ce mesaj.

Ce nu mi-a plăcut:

Nu există ceva care să nu-mi fi plăcut pentru că am început Sora mea ucigașă în serie fără niciun fel de așteptări.

Cui recomand cartea:

Celor care iubesc romanele cinematografice, celor care au chef de o lectură rapidă și cumva altfel, celor care caută un motiv să stea tolăniți câteva ore în weekend, celor curioși să citească autori nigerieni.

Cei interesați găsesc cartea cu o reducere de 25% pe site-ul editurii Art.

XOXO

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Related post

Paolo Giordano – Singurătatea numerelor prime (Recenzie)

Un număr prim este o entitate singuratică. Alice și Mattia sunt amândoi ”primi” – inadaptați ce par destinați unul altuia. Sunt hăituiți de tragediile ce le-au marcat viețile în[...]

Veronica D. Niculescu – Toti copiii librăresei (Recenzie)

Silvia Albu este o tânără librăreasă întoarsă de curând în orașul natal, după o absență forțată de aproape cinci ani. Suntem în România anului 1983. Mâncarea este[...]

Citite și iubite în 2020

Rămâi cu mine – Ayobami Adebayo Rămâi cu mine, dacă nu mă înșel, este prima carte citită în 2020 și totodată genul de lectură pe care mi-ar fi greu să mi-o șterg din memorie.[...]