Păzitoarea tainei – Kate Morton

Într-o superbă zi de vara a anului 1961, când familia ei organizează un picnic, adolescenta Laurel se ascunde de părinți și de surorile mai mici. Are 16 ani și vrea să viseze în voie la prima ei iubire și la luminile rampei, care o așteaptă la Londra. Însă, până la apusul soarelui, Laurel va fi martora unei crime care o va marca totdeauna.

În anul 2011, acum actriță consacrată, Laurel Nicolson se întoarce acasă pentru a-și sărbători, împreună cu surorile ei, mama nonagenară, al cărei sfârșit este aproape. De veghe la căpătâiul lui Dorothy, Laurel este copleșită de amintirile traumatizante din adolescență, iar vorbele șoptite de bătrână, la hotarul dintre somn și trezie, o fac să se lanseze într-o investigație a trecutului.

Păzitoarea tainei pendulează între anii ’40, ’60 și prezent și spune o poveste care te vrăjește pe loc, cu atât mai mult cu cât, intriga se concentrează în jurul unei crime ciudate. Kate Morton știe să-ți poarte cititorul pe tot felul de cărări, când bătătorite, când pline de hârtoape, până să-l lase să ajungă la luminișul din deznodământ. Totodată se simte și-o atingere ca de basm în romanele ei, peisaje feerice, căsuțe vechi, copile cu suflet boem, iar enigmele sunt rezolvate de fiecare date prin împletirea trecutului cu prezentul.

Ultimii Descendenti – Matthew J. Kirby

Owen are un singur țel: să dovedească nevinovăția tatălui său, mort în închisoare. Cu ajutorul unui dispozitiv ce permite explorarea amintirilor genetice îngropate în ADN, el speră să găsească probele de care are nevoie. Când descoperă însă Tridentul din Eden, o reclicvă considerată mult timp o legendă, tânărul nu știe că acesta este râvnit de două organizații secrete – Frăția Asasinilor și Ordinul Templierilor – ce nu vor ezita escaladarea conflictului lor ancestral, trecutul și prezentul fiind câmpul lor de luptă.

Ultimii Descendenți explorează memoria ADN-ului și oferă altfel de călătorii în trecut, unele virtuale, dar nu mai puțin interesante. Cred că romanul lui Kirby e genul de lectură pe care ar gusta-o mai degrabă cititorii doritori de acțiune decât cei care își doresc să se piardă în nostalgii, așa că dacă faceți parte din categoria asta, e musai să puneți mâna pe el.

Cioplitorul în piatră – Camilla Lackberg

Într-o după-amiază un pescar informează poliția că o fetiță moartă s-a prins în năvodul lui. La prima vedere pare că a fost un accident și că fetița pur și simplu s-a înecat în mare. Dar medicii legiști nu vor întârzia să ofere o nouă ipoteză: plămânii fetiței, spre surprinderea tuturor, nu conțin apă sărată.

În romanele polițiste ale Camillei Lackberg prezentul este întotdeauna o consecință a trecutului. Nimic nu este întâmplător, există greșeli de demult, povești de altădată și crime care îți dau fiori. Cioplitorul în piatră nu face excepție, poveștile din trecut vin să facă lumină în prezentul care scapă de sub control, iar adevărul explodează în cele din urmă în fața cititorului bulversat de atâta tensiune și de dinamica dintre personajele realist construite.

Cum să pictezi un mort – Sarah Hall

În Italia anilor ’60, Signor Giorgio, un pictor de naturi moarte, trăieşte obsedat de redarea pe pânză a relaţiilor de lumini şi umbre dintre obiecte. Pictorul suferă de cancer şi scrie într-un jurnal în timp ce îşi aşteaptă sfârşitul. La moartea lui, o fostă elevă, Annetta, acum oarbă, îi îngrijeşte mormântul încercând să se adapteze şi să înţeleagă lumea pe care nu o mai poate vedea. Ani mai târziu, în Cumbria, Peter, un pictor celebru, aflat în preajma bătrâneţii, îşi analizează propria viaţă, amintindu-şi tinereţea zbuciumată trăită în America pe vremea când se afla la studii. În Londra zilelor noastre, Susan, fotograf şi curator al unei săli de expoziţii se confruntă cu moartea fratelui ei geamăn, Danny, şi găseşte refugiu în sexul ocazional cu soţul angajatoarei sale.

Cum să pictezi un mort nu se concentrează pe călătorii în trecut, nici pe investigații, ci pe puterea coincidenței, pe felul în care cele patru personaje au ajuns să fie legate prin niște fire invizibile. Totodată romanul vorbește despre durere, pierdere și despre felul în care fiecare om se raportează la suferință.

Moștenirea – Katherine Webb

Într-o zi ploioasă și mohorâtă a anului 1905, lady Caroline Calcott, stăpâna domeniului Storton din Wiltshire, dispare în pădure, ducând în brațe un copil abia născut. În prezent, surorile Erica și Beth Calcott, strănepoatele lui lady Caroline, se întorc la moșie pentru a-și lua în primire proprietatea, cu haloul ei de secrete.

În moștenirea se întrepătrund două lumi: una a prezentului chinuit de tenebrele trecutului și una a trecutului distrus de propriul prezent. Însăși cele două surori – Beth și Erica – sunt întruchiparea trecutului și a prezentului, măcinate, de vremurile apuse, respectiv de traiul de zi cu zi. Pe măsură ce parcurgi lectura ești purtat din înalta societate a New York-ului de început de secol XX în Vestul Sălbatic și ajungi să trăiești intens alături de niște personaje pline de pasiuni puternice.

Ați citit romanele? Ce alte romane de genul ăsta recomandați?

XOXO

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Related post

5 Motive să o citești pe Kate Morton

Kate Morton s-a născut în 1976 la Berri, în sudul Australiei și este cea mai mare dintre cele trei fiice ale familiei. A studiat teatru și literatură la Londra, fiind pasionată de[...]

5 Romane care m-au dezamăgit

Urmând exemplul Andreei Chiuaru, care a scris în luna august un articol despre non-ficțiuni care au dezamăgit-o, am decis să vorbesc și eu despre cărțile care m-au dezamăgit, cărți de[...]

Matthew J. Kirby – Ultimii Descendenti (Recenzie)

Owen are un singur țel: să dovedească nevinovăția tatălui său, mort în închisoare. Cu ajutorul unui dispozitiv ce permite explorarea amintirilor genetice îngropate în ADN, el speră[...]