Tribul mentorilor e cartea de pe noptieră zilele astea. Îmi place să citesc din ea la culcare pentru că am găsit o mulțime de idei care mă inspiră. M-am gândit să împart cu voi câteva dintre ele. Sunt mișto, utile și la îndemână oricui.

Reflex Pavlovian

”Ador cafeaua espresso și aș bea-o bucuroasă toată ziua. Dar îmi îngădui un singur latte pe zi și am stabilit să îl beau atunci când fac muncă de creație; în parte, pentru că-mi ajută mintea să demareze aproape ca prin farmec și, pe de altă parte, pentru că asta m-a condiționat, în sens pavlovian, să asociez scrisul cu plăcerea cafelei.” – Susan Cain

Eu sunt genul de om care face cu ușurință asocieri, un miros, o culoare, un anotimp, o melodie, sunt întotdeauna mai mult de atât pentru mine, dar nu-mi place să funcționez pe bază de condiționări. Totuși, pentru că și eu ador cafeaua și o beau deseori atunci când mă așez să scriu, dar și pentru că ideea lui Susan Cain stă la baza formării oricărui obicei sănătos, mi-a plăcut mult și am decis să scriu despre ea.

Arta de a aștepta

”Cum sunt din naștere o newyorkeză cu gura mare, am regretat adesea când am acționat impulsiv din cauza furiei sau frustrării. Acum, de fiecare dată când simt obișnuitul impuls să răspund defensiv, să spun lucruri pe care nu le cred cu adevărat sau să trântesc o replică de ființă rănită prin e-mail sau sms, aștept. Mă forțez să respir, să fac un pas înapoi și aștept înainte să răspund. Doar o oră sau două sau simpla trecere a nopții contează enorm. Și dacă toate dau greș, încerc să urmez sfatul unui mesaj pe care l-am găsit într-o prăjitură chinezească cu răvaș (și pe care mi l-am lipit pe laptop): Ferește-te să înrăutățești lucrurile.” – Debbie Millman

Având o personalitate obsesiv-compulsivă nu mă împac cu ideea de a lipi chestii pe uși de frigider și cu atât mai puțin pe laptop pentru că îmi creează senzația că ceva e în plus și sfidează ordinea firească a lucrurilor, dar practic de ceva vreme respirația pentru relaxare, tehnica 4-7-8, care, jur, face minuni atunci când te confrunți cu stresul și frustrarea. Pe de altă parte, citind despre obiceiul lui Debbie Millman, m-am gândit că n-ar strica să agăț pe perete un tablou cu un citat care să mă motiveze, relaxeze, șamd.

Arta de a privi

”Îmi place să privesc oamenii. Pot efectiv să fac asta cât e ziua de lungă. Este fascinant să urmărești oamenii când trec pe lângă tine. Poți învăța foarte multe despre o cultură doar urmărind felul în care merg oamenii unii în compania altora. Locurile excelente din care poți studia oamenii sunt zonele de restaurante din mall-urile americane, cafenelele pariziene de la colțul străzii, piața din Accra… moda, eticheta… toate pot fi descoperite și îl fac pe observator un participant mai respectuos la cultura respectivă.” – Bozma Sain John

Să înveți să asculți și să privești e o provocare în epoca vitezei. Eu îmi propun de fiecare dată când ies cu prietenele mele să le las mai mult spațiu în care să povestească pentru că, de ce să nu recunosc, sunt genul de om care atunci când se află în preajma persoanelor potrivite turuie fără oprire. Totodată, din momentul în care am început să meditez, mi-am dat voie să privesc mai mult, înăutru și în afara mea. Nu știu cât am învățat despre alții, dar am învățat o mulțime de lucruri despre mine observând ce mă deranja la cei din jur. Prin urmare, indiferent de motivul pentru care decizi să înveți să privești, să deschizi ochii spre lume e întotdeauna o idee bună.

Testul Epitafului

”Am învățat să-mi redactez lista de nu-uri pornind de la lista de da-uri. Lista de da-uri ar trebui să fie centrată pe ceea ce este important. Când ajung la lista de da-uri în ceea ce privește munca, mă gândesc la ceea ce aș putea numi Testul Epitafului. Când am în fața o oportunitate, mă întreb dacă aș fi bucuros dacă în epitaful meu s-ar menționa ceva despre acel proiect. Așadar, eu încerc să-mi elaborez lista de da-uri gândindu-mă la Testul Epitafului, și eventualele aganjamente care nu corespund acestei definiții intră pe lista de nu-uri.” – Tim Urban

Să îți aplici Testul Epitafului necesită mult curaj, dar sunt convinsă că vine cu o eliberare uriașă. Mi s-a părut o idee al naibii de mișto, iar capitolul în care Tim Urban vinde ponturi chiar m-a inspirat.

Borcanul Meselor în Oraș

”Inițial am crezut că nu am niciun obicei ieșit din comun. Așa că am întrebat-o pe fiica mea. Ea mi-a răspuns: Mamă, ești cea mai normală persoană pe care o cunosc. Dar și tu ai niște chestii ciudate, cum sunt borcanele pe care le-ai făcut.

Se referă la Borcanul Meselor în Oraș, la Borcanul Fericirii și altele. Borcanul Meselor în Oraș a apărut în urma unor certuri. De fiecare dată când vorbeam să mâncăm în oraș, iroseam atât de multă energie ciondănindu-ne, încât, atunci când alegeam în sfârșit ceva, eram deja extenuați sau descurajați. Mi-am pus familia să ia loc la masă și le-am dat un pix și bilețele pe care să scriem orice idee ne trecea prin minte. Borcanele au eliminat necesitatea de a folosi forța, manipularea sau persuasiunea. Acum nu ne mai pierdem timpul ca să luăm niște decizii simple: pur și simplu luăm borcanul și alegem ceva la întâmplare, iar alegerea place tuturor (sau o acceptăm).” – Aniela Gregorek

Borcanele Anielei Gregorek mi-au amintit de happy jar-ul meu, dar și de Borcanul cu Dulceață pe l-am făcut împreună cu copiii la grădiniță, de ziua mamei, cu puțin înainte să fim trimiși acasă de situația covid. Îmi place ideea de a strânge bucurie, recunoștință, iubire & co pentru zilele mai puțin reușite și cred că în perioada asta oamenii s-ar fi simțit mai împăcați sufletește dacă, în loc de kg de făină, mălai, drojdie, ș.a.m.d, ar fi adunat în debara borcane cu emoții pozitive.

Care ar fi cel mai rău lucru?

”Mă întreb care ar fi cel mai rău lucru dacă rezultatul respectiv nu ar merge în direcția pe care mi-o doresc. Am început să pun întrebarea cu voce tare copiilor mei și, de curând, fiica mea de opt ani a început să mă întrebe același lucru. Îmi place foarte mult să fiu punctual. Odată, când trebuia să o duc la școală și eram în întârziere și îmi pierdusem răbdarea, m-a întrebat: Tati, care ar fi cel mai rău lucru dacă întârziem? Întrebarea asta mi-a schimbat complet atitudinea din momentul respectiv. Îmi place pentru că scoate deseori la suprafață o presupoziție ascunsă.” – Graham Duncan

Și eu am început să-mi pun întrebarea asta de vreo doi ani încoace. Și a fost o adevărată întrebare cheie. Nu  spun că m-a vindecat de anxietate, dar tare bine știe să o țină în frâu în momentele importante. Așa că, dacă te confrunți și tu cu anxietatea, poți face proba: încearcă să te întrebi ”Care ar fi cel mai rău lucru care se poate întâmpla dacă…?”

Playlist-ul recunoștintei

”N-aș putea spune că eram chiar nerecunoscătoare când eram mai mică, dar nu mi-am făcut niciodată timp să reflectez la tot ce aveam. Acum practic un ritual de recunoștință în fiecare dimineață, zilnic, și uneori îl repet în cursul zilei. Nu mă gândesc prea mult la știința din spatele său, știu pur și simplu că, dacă îl practic, mă simt mai bine. Nu cred în soluții rapide, dar știu că este o metodă eficientă de a schimba pe loc felul în care te simți. Mai întâi ascult playlist-ul meu de recunoștință pe Spotify, oricare din melodiile de pe listă. După aceea, mă gândesc la trei lucruri pentru care sunt cu adevărat recunoscătoare. Dacă fac asta cum trebuie și din inimă (adică nu doar trec prin ele rapid – iată de ce muzica mă ajută să intru în dispoziția mentală potrivită) de obicei încep să plâng de recunoștință. Uneori, dacă mă simt frustrată sau enervată în cursul zilei, fac asta din nou pentru a mă echilibra.” – Turia Pitt

Am un caiet unde notez recunoștința zilei, un happy jar și cutii cu amintiri. Am un playlist cu muzică pentru serile ploioase, un playlist cu muzică de relaxare, altul cu muzică veche, șamd. Dar recunosc că nu m-am gândit niciodată la un playlist de recunoștință până să citesc Tribul mentorilor, așa că, în mod clar, o să pun ideea Turiei Pitt în aplicare. Vouă cum vi se pare?

200 de poeme antidepresive

”În a doua jumătate a vieții , am citit sute de cărți de poezie. De fiecare dată când citeam un poem care îmi plăcea sau cu care rezonam profund, îl adăugam într-o colecție pe care am numit-o 200 de poeme antidepresive. Acum, de fiecare dată când mă simt copleșit sau am sentimentul că am făcut ceva greșit, intru în camera de meditație, deschid la întâmplare manuscrisul și citesc un poem cu voce tare. De obicei, două poeme sunt de ajuns pentru a mă simți mai bine și pentru a-mi readucee dragostea în inimă.” – Jerzy Gregorek

În urmă cu ceva ani, scriam poezie din dorința de a elibera emoții, dar nu-mi amintesc să fi citit vreodată versurile cuiva în scop terapeutic. Totuși, ideea de poeme antidepresive mi se pare tare simpatică și numai bună de pus în aplicare.

Pastila de copilărie

”Nu cred că am mai spus cuiva lucrul acesta, dar, înainte să merg la culcare, citesc câte o revistă veche cu benzi desenate Archie. Nu este un obicei nou: citeam Archie în copilărie, înainte să sting lumina. Riverdale din benzile desenate părea mereu un liceu atât de curat și primitor (invers față de cum îmi percepeam eu școala în copilărie). Continuă să-mi ofere sentimentul acela cald și liniștitor înainte să mă fure somnul. Dar mai mult, faptul că închei ziua citind același lucru pe care îl citeam când eram mic îi conferă vieții mele un sentiment de frumusețe și ordine.” – Soman Chainani

Îmi place ideea de a continua un ritual din copilărie indiferent de vârstă pentru că nu este doar o manieră prin care te poți deconecta, ci și una prin care poți să cântărești timpul care a trecut prin tine, e un amestec simpatic de introspecție și refugiu sau o călătorie în timp necesară copilului nostru interior.

Dacă ți-au plăcut ideile, te așteaptă și altele, multe și la fel de mișto, în cartea lui Timothy Ferriss, apărută anul ăsta la Act și Politon. Poți comanda cartea aici.

XOXO

2 Comments
  1. Cu toate ca am multe carti care asteapta in biblioteca necitite, sunt un cititor mai „lenes” stau mult pe o pagina, revin la anumite paragrafe, cred ca imi comand si cartea asta. M-ai facut curioasa, pare pe placul meu! Multumesc, Mihaela!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Related post

Câteva motive să o citești pe Rodica Ojog Brașoveanu

1. Este genul de autoare care prin măiestria condeiului și prin umorul fin te poate scoate oricând dintr-o stare de deprimare sau dintr-un reading slump. 2. Rar întâlnești[...]

Tony Mott – Toamna se numără cadavrele (Recenzie)

Toamna este un anotimp frumos, dar și periculos, mai ales în Brașovul în care trăiește Gigi Alexa. Gigi Alexa înconjurată de vechii ei colegi și prieteni își caută un nou partener?[...]

Câteva concepte mișto din Atlasul Fericirii

Ubuntu UBUNTU: sugerează că ajutorarea semenilor noștri ne sporește avuția individuală, făcând în același timp să înflorească societatea în întregul ei. Ubuntu înseamnă să[...]