Han Kang – Vegetariana (Recenzie)

Înainte să înceapă coșmarurile, Yeong-hye și soțul ei aveau o viață cât se poate de banală. Dar visele o torturează pe Yeong-hye, făcând-o să încerce să se elibereze de ele renunțând la carne. Acest mic act de independență îi tulbură însă căsnicia și pune în mișcare un șir de evenimente din ce în ce mai grotești.

Titlu: Vegetariana

Autor: Han Kang

Editura: ART

Colecția: Musai

Număr de pagini: 248

An apariție: 2016

Traducător: Iolanda Prodan

Han Kang s-a născut în 1970 în Gwangju, Coreea de Sud. Este fiica scriitorului Han Seung-won. A studiat literatura coreeană la Universitatea Yonsei. În 1993 a debutat ca poetă, iar anul următor, câştigând concursul literar organizat de ziarul Seoul Shinmun, a publicat primul roman. Kang a participat la programul dedicat scriitorilor organizat de Universitatea Iowa şi a câştigat numeroase premii de-a lungul timpului – Premiul Literar Yi Sang, Premiul Tânărului Artist, Premiul Literar Manhae – înainte de a fi încununată cu Man Booker International Prize. În prezent predă scriere creativă la Institutul de Arte din Seoul şi continuă să scrie. Cel de-al treilea roman al autoarei, Vegetariana, publicat pentru prima dată în 2007, a apărut și la noi în 2016, tradus de Editura ART.

”Când visăm, luăm totul drept realitate. Dar atunci când ne trezim, știm că n-a fost nimic… deci într-o zi ne vom trezi și atunci…”

Am pus mâna pe Vegetariană la Bookfest și, cu toate că îmi doream tare mult să citesc romanul lui Han Kang, l-am amânat luni bune până să-mi fac curaj să îl încep. Vegetariana e un roman controversat, iar părerile cititorilor despre el sunt tot atât de bizare ca lectura însăși, motiv pentru care m-am temut să nu fiu dezamăgită. Din fericire asta nu s-a întâmplat. Cartea m-a prins încă de la primele pagini și am simțit că mi-e imposibil să o las din mână – a fost lectura pe care am finalizat-o cel mai repede luna asta.

De asemenea trebuie spus că a fost prima dată când am citit ceva scris de un autor coreean, deși am aproape zece ani de când urmăresc seriale și filme de pe meleagurile alea și îmi place să fiu la curent cu ce se petrece în societatea Sud Coreeană. Poporul coreean mă fascinează – nu neapărat la modul pozitiv – și vă mărturisesc că sunt unele aspecte în care nu-i găsesc prea diferiți față de noi.

Vegetariana este un roman construit în trei acte – Vegetariana, Pata mongolă și Copaci în flăcări – trei perspective asupra personajului principal – Yeong-hye – și totuși Yeong-hye se dovedește a fi mai degrabă motivul care îi împinge pe cei din jur să se analizeze pe ei înșiși. Nu aflăm mare lucru despre motivele care au împins-o pe Yeong-hye să devină vegetariană, în schimb vedem cum decizia ei îi zguduie din temelii pe toți cei apropiați.

Primul act și singurul scris la persoana I este adus sub ochii cititorilor de către soțul lui Yeong-hye, un bărbat conformist care s-a însurat pentru a avea pe cineva care să-i satisfacă necesitățile fără să-i invadeze însă spațiul. Nimic ciudat până aici, există o mulțime de bărbați care fac la fel, mai ales în Coreea. Problema intervine atunci când soția, considerată o femeie fără personalitate și păreri, decide, în urma unui vis, să nu mai mănânce carne, obligându-l totodată pe el să adopte acasă același regim alimentar. Yeong-hye îi apare dintr-o dată ciudată și lipsită de rațiune, dar nu face altceva decât să o observe și să se plângă de ea rudelor. Domnul Cheong, soțul, se consideră o victimă a soției, un neînțeles și principalul afectat. Nu se întreabă nici măcar o dată ce ar putea să facă pentru soția lui, cum ar putea să o ajute, ci se grăbește să paseze responsabilitatea familiei.

Citeam câteva recenzii în care cititorii erau absolut siderați de faptul că se pune atâta accent pe carne și pe mâncare în general și că părinții sunt atât de autoritari cu copiii lor chiar și după ce aceștia au ajuns deja oameni adulți, la casa lor. Realitatea e că poporul coreean a suferit perioade de foamete și a trecut prin episoade istorice dureroase, motiv pentru care nu e greu de înțeles că hrana joacă un rol atât de important în viața lor. Pe de altă parte sunt încă o societate tradiționalistă în care vârsta și gradul atârnă greu în balanță. Atât părinții, cât și superiorii la locul de muncă, sunt tratați cu respect. Nu e greu de imaginat că un popor atât de rigid, care ține la forme, care se controlează în permanență și se teme că ar putea să facă o părere proastă în societate, acumulează frustrări și-și manifestă violența față de cei vulnerabili.

Actul doi, care începe de parcă ar fi o poveste cu totul diferită de cea spusă în primul act, aduce sub ochii cititorilor perspectiva cumnatului lui Yeong-hye și o altă încercare de eliberare emoțională. Cumnatul, al cărui nume nu îl aflăm niciodată, este un artist neînțeles. Când soția lui îi spune că Yeong-hye are pe fese aceeași pată mongolă ca fiul lor Ji-woo, toate frustrările lui prind contur, transformându-se într-o fantezie bolnavă, aceea de a o filma pe cumnata lui goală, cu trupul acoperit de flori pe care el i le va picta punând în prim plan acel semn din naștere.

Dacă primul act mi-a dat până într-un punct senzația că o citesc pe Ferrante în Zilele abandonului, actul doi m-a dus cu gândul la o melodie japoneză construită în jurul imaginii hortensiei. Poate cel mai șocant și cel mai bolnav, actul al doilea a fost în același timp și cel mai plin de poezie.

Totuși, actul al treilea a fost de departe cel care m-a atins cel mai profund. M-am indentificat întrucâtva cu sora lui Yeong-hye, In-hye, femeia în grija căreia a căzut sarcina de a-i înțelege pe toți cei din jur. Copaci în flăcări aduce totodată și ceva mai multă lumină în cazul Vegetarienei, căci In-hye e singura care pare să intuiască motivul pentru care sora ei a ajuns într-un spital de psihiatrie și totodată singura care suferă alături de ea un destin aberant și sfâșietor.

Dar nu aflăm niciodată cu adevărat ce a făcut-o pe Yeong-hye să devină Vegetariană, deși în primul act gândurile soțului sunt întrerupte de visele grotești pe care Yeong-hye le povestește cititorului. O copilărie violentă, o familie ciudată, o constituție psihică predispusă la dezechilibre par a fi motivele pentru care protagonista tânjește să devină un copac ca cei din pădurea aflată în apropierea spitalului.

Mulți cititori s-au arătat nemulțumiți de finalul deschis, de lipsa argumentelor clare, de multitudinea metaforelor. Personal am fost încântată de construcția romanului, de scriitură și de finalul deschis. Nimeni nu poate să înțeleagă pe nimeni, nicio minte sănătoasă nu poate cuprinde o alta la fel, cu atât mai puțin una în care înfloresc mugurii schizofreniei. Se pune întrebarea: dacă Yeong-hye era normală și cei care o priveau și care ne spun povestea sunt cei anapoda? Eu am dubii că în cartea lui Han Kang există cineva cu mintea întreagă. Vegetariana este de fapt povestea unei societăți suferinde, în care bărbații sunt misogini, femeile sunt copleșite, suicidul e ceva comun. Oamenii muncesc până la epuizare, pun datoria înainte iubirii și a propriei persoane, au probleme de comunicare, își înfrânează instinctele și cad în depresie.

Ce mi-a plăcut la Vegetariana:

Mi-au plăcut mult titlul și coperta pe care, deși inițial nu am înțeles-o, la final de lectură am găsit-o absolut sublimă. Mi-a plăcut scriitura, felul în care Han Kang a redat atât de frumos urâtul, mi-a plăcut că mi-a stârnit emoție. Nebunia, erotismul, violența ascunse între coperte, deși neliniștitoare, stârnesc interesul, te fac să dai pagină după pagină.

Ce nu mi-a plăcut:

Nu e ceva să nu-mi fi plăcut, deși mi se pare în același timp cumva ciudat să spui că un astfel de roman îți place, e mai degrabă genul de lectură care te bântuie, pe care cu greu o uiți, pe care o apreciezi la nivel de artă, dar care nu îți provoacă bucurie sau plăcere.

Cui o recomand:

O recomand consumatorilor de coreanisme. Sunt sigură că vor încerca un sentiment de mândrie atunci când nu vor fi nevoiți să citească notele de la subsolul paginii, întrucât știu deja felurile de mâncare și alte particularități ale acestui popor. O recomand totodată celor care iubesc romanele psihologice, celor care sunt inclinați spre introspecție și celor în căutare de lecturi altfel.

Concluzie:

Vegetariana este un roman sălbatic, brutal, de o frumusețe răvășitoare. Mă alătur celor care îl găsesc ciudat, dar bizareria în care e învăluit m-a cucerit complet și știu că vreau să o citesc pe autoare și cu romanul Disecție, apărut și el tot la Editura ART.

XOXO