Viata secretă a marilor scriitori – Robert Schnakenberg

Pornind de la William Shakespeare și ajungând până la Thomas Pynchon, Viața secretă a marilor scriitori ne prezintă o serie de portrete scandaloase și necenzurate ale scriitorilor celebri, încercând să abordeze toate întrebările dificile pe care profesorii de liceu se tem să le pună.

Titlu: Viața secretă a marilor scriitori

Autor: Robert Schnakenberg

Editura: ART

Număr pagini: 304

Ilustrații: Mario Zucca

An aparție: 2017

Traducere: Mădălina Vasile

Viața secretă a marilor scriitori este de departe cea mai savuroasă non-ficțiune pe care am citit-o vreodată. Am mai gustat și altele, desigur, dar niciuna nu mi s-a părut atât de delicioasă ca selecția asta de biografii, marca Robert Schnakenberg.

Cartea a apărut la editura ART și cuprinde poveștile a 41 de scriitori celebri, în ordinea cronologică a venirii lor pe lume, și o mulțime de anecdote și picanterii despre aceștia care pe mine m-au distrat copios. M-am delectat cu vreo 3-4 povești în zilele mai aglomerate și am profitat de un luni leneș pentru a da gata ce îmi mai rămăsese din ea –  vreo 18 povești. La drept vorbind, dacă traversezi o perioadă mai aglomerată, Viața secretă a marilor scriitori poate să fie cartea aia de pe noptieră care îți ține companie în fiecare seară înainte de culcare, dar e în același timp și genul de lectură care se ține scai de cititor și pe care e tare greu să o lași din mână dacă timpul e amabil cu tine. Pentru mine a fost și una, și alta.

Viața secretă a marilor scriitori a fost genul de carte despre care nu am avut niciun dubiu că îmi va plăcea. M-a atras mai întâi prin titlul sugestiv, apoi prin coperta colorată și îndrăzneață, iar în final prin textele pline de spirit și ilustrațiile reușite. Trebuie să recunosc că, atunci când am închis cartea, m-am simțit ceva mai documentată și mi-am zis că dacă profesorii ar ști să împacheteze informația în felul în care a făcut-o Robert Schnakenberg probabil că elevii ar fi mai interesați să stea la orele de română ori să frecventeze biblioteca.

Informațiile astea pe care le consider prețioase, nu doar pentru că informația înseamnă aur, ci și pentru felul în care au fost livrate, îmi erau în parte cunoscute, în parte necunoscute. De ce să nu recunosc? Multe din paginile cărții vorbesc despre autori de care eu nici măcar nu auzisem. Unele vorbesc despre autori pe care n-am prea fost interesată să-i parcurg, iar altele despre autori care mi-au plăcut în mod deosebit. Culmea, o mare parte din poveștile care nu mă așteptam să îmi trezească interesul, au fost cele care m-au atras cel mai mult – includ aici două autoare americane, Ayn Rand (de origine rusă) și Carson McCullers.

Din selecția lui Robert Schnakenberg fac parte autori britanici, scoțieni, irlandezi, un francez, un ceh, un rus și mulți americani (probabil ăsta e motivul pentru care n-am fost familiarizată cu o parte din nume), iar autorul, el însuși american, avertizează încă din introducere că selecția lui este una pur subiectivă. Nu o să-l acuz de discriminare, deși mi-ar fi plăcut să scrie o carte ceva mai lungă în care să includă și alte nume (evident cele ale autorilor mei preferați) pentru că dacă găsesc vreun defect acestei non-ficțiuni este în mod clar acela că a fost prea scurtă.

Dincolo de toate astea m-am bucurat mult că prin intermediul ei am putut face cunoștință cu autori despre care nici nu știam că au existat. Totodată interesul meu față de scriitorii pe care nu mă hotăram dacă să-i citesc sau nu a crescut considerabil.

Cui recomand Viața secretă a marilor scriitori?

Oricui, chiar și prietenilor necititori, dar curioși din fire. Pasionații de lectură se vor bucura negreșit de cartea asta, iar oamenii care nu agrează ficțiunile, dar cărora le place să fie bine informați, s-ar putea, ca odată finalizată lectura, să-și schimbe viziunea și să-și dorească să pună mâna pe câteva dintre romanele acestor autori ce sunt ei înșiși niște personaje fabuloase și totodată scandaloase.

Ești gata pentru o sesiune de bârfe și picanterii din lumea scriitorilor?

*Ei bine, ca între fete, te anunț că Charlotte Bronte era o piticanie urâtă, întocmai cum o descrie pe Jane Eyre, personajul care i-a adus celebritatea. Se pare că măsura doar 1.45, era mioapă și slăbănoagă. Sora ei, Emily, s-a îmbolnăvit de tuberculoză pentru că a ținut moțiș să participe la înmormântarea fratelui lor în picioarele goale, în timpul unei furtuni îngrozitoare.

*Știai că Lewis Carroll este cel care a venit cu ideea de a scrie titlul unei cărți pe cotorul supracopertei astfel încât să poată fi găsită mai ușor pe raft sau că Mark Twain este primul scriitor care a predat un manuscris bătut la mașina de scris?

*Gertrude Stein avea o pisică pe nume Hitler și numea orgasmele vaci, susținând că ”poate oferi cele mai bune vaci din lume.” Amanta ei care era dispusă să depună mărturie pentru asta se pare că s-a bucurat de multe ghidușii în patul conjugal, dar nu s-a bucurat și de drepturile de autor ale scriitoarei pe care le-a deținut nimeni altul decât strănepotul lui Edgar Allan Poe.

*În copilărie Virginia Woolf a fost pălmuită de Auguste Rodin pentru că a îndrăznit să dezvelească una din sculpturile lui pe când se afla în vizită în atelierul artistului împreună cu câteva prietene, dar și mai interesant de notat este că autoarea a scris pentru ani buni numai din picioare, inspirată de sora ei Vanessa care picta fără să se așeze pe scaun.

*James Joyce avea două mari fobii: de câini și de tunete. În copilărie, pe lângă faptul că fusese mușcat de un câine vagabond, crescuse în compania unei guvernante care îl convinsese că tunetele sunt o manifestare a mâniei lui Dumnezeu și îl obligase să spună o rugăciune de fiecare dată când vedea lumina fulgerului.

*Franz Kafka suferea de complexul Madonna/Whore, era un client obișnuit al bordelurilor din Praga și se simțea complet dezgustat de ideea căsătoriei. Totodată se pare că autorul a făcut numeroase vizite la un Spa pentru nudiști, dar nu și-a scos niciodată pantalonii, motiv pentru care oamenii îl numeau ”bărbatul în slip.”

*Dar ce zici dacă îți spun că Agatha Christie îl detesta pe Hercule Poirot? Îl considera un belgian infatuat și afirma că îl lasă în viață doar pentru că cititorii s-au atașat de el.

*În mod clar știai că Hemingway era un mare iubitor de pisici, dar știai oare că pisicile lui aveau șase pernuțe la un picior?

*F. Scott Fitzgerald a fost un mare admirator al lui James Joyce pe care îl considera maestrul romanului modern. Autorul avea și un fetiș pentru picioare și povestea că atunci când vede degetele unei femei devine năbădăios.

*Kurt Vonnegut a fost un supraviețuitor al bombardamentelor din Dresda și și-a găsit sfârșitul în cel mai stupid mod posibil: căzând pe scările blocului în care locuia.

*Charles Dickens practica hipnoză, Walt Whitman era pasionat de frenologie, iar Arthur Conan Doyle era un adept al spiritismului, ferm convins că zânele există.

*Louisa May Alcott, creatoarea Micuțelor doamne, a fost îndrăgostită mai întâi de Henry David Thoreau și mai apoi de Ralph Waldo Emerson.

*W.B. Yeats era un membru activ al unui ordin ezoteric și un admirator al lui Benito Mussolini, iar Sylvia Plath s-a sinucis în apartamentul din Londra pe care cândva îl ocupase chiar Yeats, poetul ei preferat.

Și zic să mă opresc aici, imaginându-mi că deja v-am trezit apetitul. Cartea conține o mulțime de astfel de anecdote, suculente și piperate, și e musai de citit. Curioșii o găsesc aici. În ce mă privește, mai am un singur dor: să pun mâna și pe Viața secretă a marilor artiști apărută tot la editura ART.

XOXO