Am citit la un moment dat că felul în care oamenii ne tratează e karma lor și felul în care noi alegem să le răspundem a noastră. Pe mine m-au ajutat mult cuvintele astea pentru că am încetat să mă mai consum atunci când am întâlnit în drumul meu oameni mai puțin amabili, am încetat să mă mai deprim pentru lucrurile care mi se spun și am început să fiu mai atentă la cele pe care le spun eu celor cu care interacționez. Am învățat, așadar, să mă concentrez mai mult pe reacția mea la comportamentul lor, nu invers. Nu spun că am ajuns în punctul în care nu mă mai enervez, dar am început să mă abțin tot mai des de la a da o replică nelalocul ei.

Știu că să îți susții punctul de vedere e important, mai ales atunci când consideri că ai dreptate, dar acum știu și că să fii în pace este mai important decât orice altceva. Degeaba avem dreptate dacă ajungem să trăim în inima unui conflict. Pe de altă parte dreptatea e ceva destul de relativ și tocmai ăsta e motivul pentru care n-o s-o scoteam niciodată la capăt cu un om care are o altă viziune decât a noastră.

Ar fi totuși de menționat că nu e cazul să ținem totul în noi, că e normal să ne spunem punctul de vedere, e normal să ne exprimăm clar, să trasăm niște limite, dar că e de dorit să o facem rămânând calmi și mai ales fără să ne luăm prea în serios. Când ne luăm prea în serios și ajungem să facem furtună într-un pahar cu apă pentru o vorbă care ni s-a spus sau pentru că cineva nu vrea să adere la părerea noastră, atunci e semn clar că ego-ul ne joacă pe degete după bunul lui plac.

Întrebări la care ar trebui să ne răspundem:

De ce mă afectează ce spun ceilalți despre mine și despre acțiunile mele dacă știu că dreptatea este de partea mea, dacă știu că ce spun ei nu este adevărat?

De ce vreau cu orice preț ca interlocutorul meu să fie de aceeași părere cu mine? Sunt sigur de părerea mea? Dacă da, de ce am nevoie ca el să fie de acord cu mine?

Probabil ați observat că există cazuri în care un om îi spune altui om ”nu ești capabil să accepți o altă părere.”  Ce înseamnă să accepți o altă părere? După mintea celor care spun asta, să accepți o altă părere înseamnă să ți-o schimbi pe a ta, să fii de acord cu ei. Oamenii care pun problema în felul ăsta nu pricep că de fapt ei sunt cei incapabili să accepte o altă părere. Faptul că oamenii gândesc altfel decât ei îi face aproape violenți pentru că sunt controlați de ego.

Ego-ul e cel care ne facem să ne imaginăm că ce ne place nouă e mai de calitate decât ce le place altora – o carte, muzica, un film, o haină, un stil anume – ego-ul e cel care ne face să privim viața în termeni de inferior și superior, ego-ul ne face să ținem cu dinții de dreptatea noastră care e la urma urmei o dreptate formată în baza a ceea ce am trăit și am fost învățați, adică o dreptate limitată de tiparele noastre comportamentale, ego-ul ne face critici, ne face intransigenți, ne strânge atât de tare în carcasa lui încât ajungem să refuzăm orice îl incomodează, tot ego-ul ne face sensibili la părerile celorlalți despre noi, ne face să ne simțim lezați și sâcâiți de orice remarcă nelalocul ei, ego-ul ne face să fugim sau să devenim violenți în fața unei situații riscante, ego-ul ne împiedică să ne lărgim orizonturile și ne ține prinși în zona de confort ca într-o pânză de păianjen. Culmea, zona de confort nu e niciodată confortabilă pentru că ce ne dorim se află dincolo de ea.

Ego-ul se manifestă desigur în funcție de rănile pe care le are fiecare dintre noi, se manifestă sub forma acelor măști despre care am mai scris, ne face să ne simțim fie prea mulțumiți de noi, prea siguri că suntem deasupra celorlalți și prea dictatori, fie prea nemulțumiți, prea lipsiți de încredere în noi înșine, prea predispuși să fim folosiți, cu alte cuvinte ego-ul ne împinge spre extreme, ne scoate din starea de echilibru.

Ei bine, eu cred că ego-ul este adevărata karmă și singurul care ne împiedică să fim cu adevărat fericiți.  Pe măsură ce ne eliberăm de el, pe măsură ce nu-l mai lăsăm să ne controleze acțiunile, începem să ne schimbăm viața în bine pentru că suntem pe pozitiv și atragem în jurul nostru numai lucruri benefice și oameni frumoși.

Cum scăpăm de karmă?

Cred că dacă parcurgem câțiva pași este posibil, deși adesea e nevoie să facem pașii ăștia de mai multe ori până reușim să-i facem cum trebuie.

Mai înainte de toate este absolut necesar să aflăm ce răni ne dor și când le-am căpătat. Dacă am fi atenți am putea observa că în viața noastră ceea ce nu merge bine se repetă la infinit după aceeași rețetă. La unii din noi în plan personal, la alții în plan profesional și întotdeauna prin oameni, lecțiile pe care le avem de învățat ne vin întotdeauna prin oameni, același tip de oameni, la un nivel sau altul. Așadar este foarte important să ne răspundem la întrebarea: ce rană mă doare, care este emoția pe care o simt cel mai des în relația cu oamenii și când am simțit asta pentru prima dată și în ce context?

Acum că știm ce ne doare și cine ne-a provocat rana cred că cel mai important e să iertăm persoana aia și să ne iertăm pe noi înșine pentru că ne-am lăsat răniți. Cred că iertarea este cea mai puternică acțiune în viața unui om, acțiunea cu cel mai mare impact. Mai cred că să iertăm nu înseamnă să uităm, înseamnă să ne amintim fără să simțim durere.

Dacă am iertat, acum că ne-am liniștit, putem să parcurgem lista situațiilor neplăcute care s-au petrecut în viața noastră de-a lungul anilor și să ni le asumăm. Să le luăm ca atare, ca niște lecții de viață, ca niște teme pe care le-am avut de făcut. Asta au și fost: teme. Dacă le-am făcut cum trebuie atunci e de bine.

Identificarea tiparului. Cred că odată ce ne-am hotărât să fim sinceri cu noi înșine putem să vedem ce anume ne-a făcut s-o dăm în bară de fiecare dată, unde anume am greșit, ce acțiune a noastră a făcut ca ciclul să se tot repete, care anume tipar ne controlează viața. Numește problema (tiparul) cu voce tare, e a ta și pentru că e a ta poți face ce vrei tu cu ea. Poți s-o păstrezi în viața ta sau poți să te eliberezi de ea. Ideea e să nu te simți vinovat pentru că, inevitabil, atunci când ne simțim vinovați, problemele rămân agățate de noi. Aici greșim cel mai adesea, ne temem să recunoaștem că am greșit și închidem greșelile cât mai adânc în noi, iar ele rămân acolo și se răzvrătesc când ne e lumea mai dragă, sub formă de obsesii, remușcări, regrete, ș.a.m.d. Dacă în schimb ni le asumăm, recunoaștem că nu suntem perfecți și că toată lumea greșește într-un fel sau altul, presiunea dispare.

Am aflat care e tiparul după care ne conducem viața, l-am numit, ne-am asumat acțiunile la care ne-a condus, le-am acceptat ca parte din viața noastră? Foarte bine, acum vom fi capabili să vedem acel tipar de fiecare dată când încearcă să-și facă de cap și pentru că nu ne mai simțim vinovați pentru el nu ne va mai putea controla la fel ca înainte. Acum controlul este la noi, noi suntem cei care alegem dacă îl lăsăm să-și facă în continuare voința sau îmbrățișăm schimbarea și alegem să facem lucrurile altfel. E o mare provocare, în unele zile vom reuși, în altele nu, până când, la un moment dat, lucrurile vor începe să meargă de la sine, fără intervenția noastră și atunci vom ști că ne-am eliberat de karmă.

Ce mi-am spus cel mai des în ultimele săptămâni? Ce-mi pasă mie? Astea sunt cuvintele pe care le-am rostit cel mai frecvent în ultimul timp, le-am spus de fiecare dată când am observat la oamenii din jurul meu ceva care m-a deranjat și am avut tendința să-i judec. Ce-mi pasă mie? Acțiunile oamenilor sunt problema lor. Problema mea e felul în care reacționez la acțiunile lor, felul în care îi privesc, etichetele pe care le pun. Vă avertizez, dacă aveți de gând să calificați atitudinea mea drept egoism sau indiferență față de viață, e karma voastră, nu a mea! :))))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Related post

5 Cuvinte numai bune de scos din vocabularul nostru

Anul ăsta eu și cuvintele am încetat să ne mai luptăm. Am ales să nu mă mai războiesc, să nu mai încerc, în disperare de cauză, să le controlez, ci să fiu mai atentă la ele,[...]

Cum să te eliberezi de așteptări în 6 pași

Așteptările ți-au supt energia? Ți-au amărât existența? Ți-au aruncat în cap un sac de frustrări? Te-au adus în stadiul în care oamenii dragi ți-au devenit dintr-o dată urâcioși?[...]

Cand Universul iti da o palma si tu ii zambesti cu recunostinta

Cred că toți ne-am întâlnit la un moment dat cu întrebarea: Ce suntem, ce mai rămâne din noi, după ce ne dezbrăcăm de numele nostru, de funcții, de profesie, etc? Ei bine cam așa se[...]