Vreau să închei vara și luna asta de scris intens pe blog cu voie bună, zâmbete și emoții, așa că pentru astăzi avem un articol vesel. Am ales subiectul bucurii pentru că se potrivește perfect cu starea mea de spirit. Sunt tare fericită că timp de 31 de zile am fost aici, în căsuța asta pe care, deși o iubesc, am neglijat-o adesea. Sunt fericită că în august am reușit s-o fac mai animată, că i-am deschis ușile larg și că voi mi-ați trecut pragul mai des decât m-aș fi așteptat. Așa că despre bucurii să fie, despre acele chestii mici care mi-au înseninat sufletul luna asta. Nu lipsesc filmele și cărțile, dar aveam și muzici și un strop de culoare. Pregătiți să aruncați un ochi în tolba mea cu bucurii?

Cărti:

Frantumaglia – Elena Ferrante


”Eu nu urăsc deloc minciunile, în viață le găsesc salutare și recurg la ele când se nimerește, pentru a-mi apăra propria persoană, sentimentele, impulsurile. Dar să mint despre cărți mă face să sufăr mult, ficțiunea literară mi se pare făcută anume să spună adevărul.”

Am cumpărat Frantumaglia la recomandarea Andreei Chiuaru, când ne-am întâlnit la Bookfest și mi-a arătat ce se afla în traista ei de cumpărături. Nu știam că Ferrante are carte nouă, așa că i-am fost tare recunoscătoare pentru informație și am alergat la standul Editurii Trei pentru a pune mâna pe cartea asta care nu e una de ficțiune, ci una autobiografică. M-a bucurat mult să pătrund oarecum în intimitatea autoarei, deși pe Ferrante am impresia că o cunosc fără să am nevoie să știu cine e și cum arată.  Frantumaglia cuprinde însemnări, scrisori trimise editorilor, corespondența cu anumiți cititori și interviuri.

Prin cartea de față, Ferrante, descrie reacțiile și dilemele pe care le are atunci când romanele ei sunt ecranizate. Vorbește despre provocarea de a găsi răspunsuri concise la interviuri, explică bucuriile și chinurile scrisului, strădania de a crea o poveste doar ca să descopere că acea poveste nu e îndeajuns de bună.

Black Out – John Lawton

Cartea care m-a bucurat cel mai tare în luna august e de departe Black Out. Eram convinsă că lectura mă va prinde, dar nu îmi imaginam că o să mă entuziasmeze în așa hal încât să o visez noaptea. Mda, l-am visat pe Troy vreo două nopți după ce am terminat cartea de citit. Un roman închegat, cu personaje complexe și acțiune nebună.

Plotul sună așa (și sună bine de tot): În Londra celui de-al Doilea Război Mondial, un detectiv cu origini rusești și sentimente confuze față de patria pe care o servește trebuie să rezolve cel mai dificil caz din cariera lui – un șir de crime macabre și dispariții misterioase. Victimele? Refugiați germani și polonezi care fac parte dintr-o echipă de cercetare științifică ce promite idei revoluționare. Alianțe secrete, spioni, femei fatale și o lume măcinată de război îl pun în fața unor provocări neașteptate.

Filme:

Notti magiche (2018)

În august am citit ceva mai puțin ( 3 cărți terminate, două începute și trecute de jumătate), dar am văzut ceva mai multe filme, printre care se numără Notti magiche, probabil unul din cele mai bune sau, în orice caz, cel care m-a bucurat cel mai tare.

Pe când Federico Fellini lucrează la ultimul lui film, La voce della luna (1990), chiar în noaptea semifinalei Campionatului Mondial de Fotbal din Italia, are loc o crimă în lumea cinematografiei. Trei scenariști aspiranți sunt suspectați de uciderea unui celebru producător, al cărui cadavru este găsit în apele Tibrului. Tinerii ajung astfel să își petreacă noaptea în arestul poliției, rememorându-și aventurile plasate în ultimele zile de glorie ale cinema-ului italian.

Noapte, crimă, cinema italian, tineri scenariști aspiranți sunt pentru mine cuvinte magice și e de ajuns să le rostești ca să-mi captezi atenția și să-mi stârnești curiozitatea. Dar recunosc că, dincolo de toate astea, Notti magiche m-a cucerit pentru ca a știut să se joace tare frumos cu emoțiile mele. A știut să mă facă să râd, să-mi vină să plâng, dar mai ales a știut să mă pună pe gânduri. Mi-am văzut propriile visuri în cele ale tinerilor ălora care trăgeau speranța că artiștii pe care îi admiră le vor lua în seamă proiectele, în timp ce aceștia, blazați sau ajunși în pragul ratării, se foloseau de ei sau pur și simplu îi ignorau. Mi-a plăcut mult filmul pentru că a fost sensibil și totodată relaxant, o înșiruire de întâmplări de viață, spoite cu un praf de magie.

Muzică:

The Motans – Valuri mari

Cu melodia asta mi-am început luna și de atunci o tot ascult în fiecare zi. Nu sunt ceea ce se cheamă consumatoare de muzică de pe la noi, dar The Motans e în mod clar una din trupele mele preferate de vreun an încoace. Mi-au plăcut de când s-au lansat cu piesa Versus, dar mi-au intrat la suflet abia de la Înainte să ne fi născut.

Nel blu, dipinto di blu – Il Volo

PRESS PLAY

Piesa asta e un cover după Volare – Domenico Modugno, o melodie de care n-am știut multă vreme și de care am aflat prin 2012 când eram la cinema la unul din filmele lui Woody Allen – To Rome with Love. E de prisos să spun că m-a îndrăgostit pe loc. De curând însă, mai exact pe la jumătatea lui august, am găsit și varianta Il Volo. Are ritm și zâmbete. Poate vă place și vouă.

Achizitii:

Blazer Colorici

Trecuse o vreme de când nu mai plecasem la vânătoare prin magazinele Second Hand, dar, ca de fiecare dată când o fac, prada a fost satisfăcătoare. Am găsit câteva articole vestimentare simpatice, dar bucuria cea mai mare a fost un blazer super colorat care se asortează perfect cu niște cercei cumpărați în primăvară din Stradivarius.

Rochiț îmbulinat

Am pus mâna și pe o rochiță în buline de numai 5 lei. Era pe manechin în fața magazinului și am ochit-o de la distanță. Când m-am apropiat însă, am descoperit că avea o pată tare urâtă și recunosc că am stat puțin în cumpănă dacă să o iau sau nu. Cum pata părea de cafea, iar cafeaua iese ușor la spalat, am zis să risc, mai ales că la banii ăștia mi-ar fi părut cu mult mai rău să o las acolo decât să aflu că pata nu iese. Din fericire pata a ieșit, iar rochița se simte tare bine la mine pe umeraș, printre surorile ei. N-a prea stat la pozat, așa că vă arăt altă dată ce-i poate pielea îmbulinată.

Surprize:

Bluza din cufărul bunicii

Am găsit bluza asta printre lucrurile bunicii și trebuie spus că nu arăta grozav. Era cam îngălbenită și nici țesătura nu se mai prezenta ca în vremurile ei bune, dar mi-a fost dragă și n-am rezistat să n-o iau la mine. Am îngrijit-o puțin și și-a mai revenit, iar în combinație cu broșa asta de la LEMNeria, luată de la Femei pe Mătăsari, arată tare bine.

Voi ce bucurii ați avut luna asta?

XOXO

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Related post

Cumpărături cu suflet – 3 Magazine Online pentru iubitorii de povești

Articolul ăsta se adresează iubitorilor de povești, de amintiri, de vechituri, se adresează visătorilor cu ochii deschiși, celor care vor să-și condimenteze viața cu un strop de magie,[...]

Viata de introvertit – Bucurii la domiciliu

Îmi amintesc că pe vremea când eram copil, înainte să descopăr plăcerea lecturii, nu concepeam să stau în casă. Eram mai toată ziua în fața blocului cu prietenii și, de sărbători,[...]

8 Modalitati prin care ne putem arata recunostinta fata de viata

Mi-am dat seama că a trecut ceva vreme de când nu am mai abordat astfel de subiecte și, sinceră să fiu, nu știu de ce, având în vedere că îmi plac tare mult articolele de felul ăsta,[...]