Luna decembrie a fost una din cele mai frumoase și solicitante luni din 2019. Am alergat mult, am încercat să mă împart între blog, proiecte noi, oameni dragi și evenimente neprevăzute. M-am străduit să îmbin utilul cu plăcutul, să învăț, să scriu, să fiu mai activă pe blog, să mă ocup de oamenii mei pe care îi cam neglijasem în ultima vreme, să mă ocup și de mine, să-mi regăsesc zen-ul și să accept schimbarea. Pe scurt: să mă echilibrez. Am reușit – nu știu cum, e un mister – să le fac pe toate, deși au fost o mulțime de momente în care am simțit că tot ce aș vrea ar fi un pui de somn și un loc în care să mă ascund de lume. Culmea, la final, când am tras linie și am văzut câte bucurii și-au făcut loc printre frustrări, temeri și oboseală, reușind să se strecoare în tolba lui decembrie, m-a pocnit un copleșitor acces de recunoștință și am știut că e musai să scriu despre ele – lucrurile mici care contează cu adevărat.

Cărțile Rodicăi Ojog Brașoveanu

Am început luna cu o surpriză plăcută de la Moș Nicolae. Îmi doream mult să completez seria Melania Lupu și îmi propusesem să pun mâna pe ultimele două cărți profitând de deschiderea Librăriei Cărturești în micul Pitești. Din păcate și spre marea mea dezamăgire cărțile nu se găseau în librărie, așa că m-am orientat spre alte titluri. Totuși, moșul a intrat pe fir și mi-a rezolvat problema, lăsându-mi în ghete cele două cărți, plus un bonus pentru așteptare: Necunoscuta din congelator, un roman despre care auzisem numai de bine, semnat, desigur, tot de inegalabila Rodica Ojog Brașoveanu.

Maria, Regina României

Mi-am continuat luna reușind să îmi fac timp pentru Maria, Regina României, film apărut pe la jumătatea lui noiembrie. Mărturisesc că aș fi vrut să ajung la premieră, dar timpul nu mi-a permis s-o fac, așa că m-am lungit cu dorința de a-l vedea și cu frustrarea că alții au făcut-o înaintea mea până la început de decembrie când am reușit să coincid în program cu omul meu de cinema – nu știu cum sunteți voi, dar eu nu pot să văd filme cu oricine, prefer să le văd singură decât cu oamenii nepotriviți.

Filmul mi-a plăcut, l-am găsit perfect pentru o seară de vineri și n-am părăsit sala cu dezamăgiri, deși, ca preferință personală, aș fi vrut să se concentreze puțin și în altă direcție decât cea politică. Mai multe despre el am scris aici, în articolul despre filmele lui 2019.

Shop my library

Tot în decembrie am reușit să ajung din nou și la Shop my library. Nu mai simțisem vibe-ul de la început de toamnă și chiar mi-era dor de cafeaua de la Tucano și de fetele cu cărți la prețuri bune. Fie spus în treacăt îmi era dor să le văd și pe Andreea și Martipaan mai ales că, pentru ediția cu numărul 10, pregătiseră tot felul de surprize. Culmea, când am ajuns eu, undeva în jurul prânzului, cărțile aproape că dispăruseră de la standuri. Am pus însă mâna pe câteva titluri și cel mai mult mi-a plăcut că mi-am dat voie să merg la o întâlnire pe nevăzute cu o carte – chestie pe care n-o mai făcusem înainte. Am avut mână bună, o polițistă explozivă –  Explozii în Stockholm – mi s-a înfățișat dinaintea ochilor și m-a cucerit la prima vedere.

Cel mai mic târg de Crăciun din oraș

Am dat o fugă și la Cel mai mic târg de Crăciun din oraș, ajuns la ediția cu numărul 4, și ce-am văzut acolo mi-a bucurat tare de tot sufletul. Numai de bine despre fetele de la TAJ – the secret garden care au venit cu un eveniment de genul ăsta într-un oraș care nu prea are parte de astfel de plăceri și care a rămas oarecum prins în timp. Evenimentul se desfășoară în atelierul TAJ deja de patru ani, în fiecare iarnă, în preajma sărbătorilor. Expozanții sunt designeri locali tineri și creativi, cu tolba plină de bunătăți care împacă toate gusturile – de la cărți, lumânări, decorațiuni de iarnă, haine, accesorii, felicitări mai puțin convenționale și o mulțime de handmade-uri. Mi-a plăcut atmosfera, mi-au plăcut bucuriile de la standuri, prețurile și fețele zâmbitoare și în mod clar o să revin și la anul. 

Cercei maxi de la TAJ


Am plecat de acolo cu un cadou pentru prietena mea cea mai bună și cu un cadou pentru mine – două perechi de cercei absolut superbi și absolut accesibili ca preț. Am avut întotodeauna o fascinație pentru cerceii cât mai mari și nu sunt în stare să mă abțin când dau peste unii care, pe lângă faptul că sunt speciali, sunt un adevărat chilipir. Reduși de la un preț care oricum era accesibil – 40 de lei – la unul care te face să strigi de bucurie – 20 de lei – n-am rezistat tentației de a pleca acasă cu măcar două perechi.

Fesuri & Geacă H&M

M-a lovit mai nou, mai exact undeva pe la jumătatea lunii, mania fesului, așa că am achiziționat deja două – unul galben și unul albastru. Culmea, le-am și purtat, chestie la care nu m-aș fi așteptat vreodată. Mi se pare că dau tare bine la noua mea tunsoare și la geaca de blugi oversize pe care am pus mâna recent când am găsit-o redusă în magazinele H&M, așa că-s tare fericită și încântată de achiziție.

Necunoscuta din congelator

Dincolo de bucurii, în decembrie m-am confruntat și cu o serie de frustrări, în sensul că, fiind prinsă cu o mulțime de treburi, nu am reușit să citesc prea mult – numai trei cărți. Totuși, alegerile mele s-au dovedit inspirate și nu mă plâng. Locul întâi, de bucurie cu coroniță, merge în mod clar la Necunoscuta din congelator, cartea care m-a întovărășit și m-a făcut să zâmbesc și în zilele mai puțin reușite. Nu am citit-o atât de repede pe cât mi-aș fi dorit și pe cât de ușor am citit de fiecare dată cărțile semnate de Rodica Ojog Brașoveanu, dar m-am delectat în fiecare seară, înainte de culcare, măcar cu un capitol. Mai multe despre roman am scris aici.

Ada Milea

La categoria muzică, în ultima săptămână din decembrie, m-am reîntors la Ada Milea și ale ei colinde, interpretate alături de Bobo Burlăcianu, Anca Hanu și Cristi Rigman. Mărturisesc că nu o mai ascultasem de ceva ani, cred că doi la număr, pentru că îmi amintesc că s-a întâmplat să mă delectez cu muzica ei la un revelion. A fost pur și simplu o plesneală. Mi-am amintit de Femurul Adei când nepotul meu, venit să mă colinde, mi-a povestit că a mers într-o vizită cu diriginta la Facultatea de Medicină și că mirosul de formol semăna cu cel de ciorbă de burtă. Asocierea mi s-a părut Ada Milea like și de atunci nu mă pot opri din a o asculta.

O întâlnire c-un om frumos

Și pentru că o lună atât de plină ca decembrie nu putea să se încheie oricum, s-a întâmplat să am parte de o întâlnire tare pe sufletul meu. Pe Beatrice, omul frumos de la Editura ART, o mai văzusem cu prilejul unui târg de carte, când am aflat că-i și ea tot din Pitești, dar nu am apucat să ne spunem prea multe și am rămas doar cu promisiunea că ne vom revedea. Se înțelege, cred, că mare mi-a fost bucuria când m-a anunțat că trece prin oraș de sărbători și că ar vrea să ne vedem. Nu-i puțin lucru să te așezi la o ciocolată caldă, într-un spațiu cozy, cu un om cald care povestește despre cărți ca despre niște prieteni și care vine la întâlnire încărcat mai ceva ca moșul, cu Fata cu palton roșu & co.

Pe voi ce v-a făcut să zâmbiți în decembrie?

XOXO

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Related post

32 de bucurii mari și mici

În mai număr bucuriile odată cu anii și le număr mai devreme pentru că e luna aia în care fericirea e parcă mai plină și mai din belșug, e luna pe care o consider luna mea și e cea[...]

Bucuriile lui Martie

Zilele astea, poate mai mult ca oricând, trebuie să învățăm să ne păstrăm optimismul și să ne concentrăm asupra motivelor de zâmbet din viața noastră. Așa că, pe rețeta[...]

8 idei de activităti pentru acasă

Citește mult și bine Citește toate cărțile pe care le-ai achiziționat în ultima vreme și pe care timpul nu ți-a permis să le deschizi. Eu am un teac generos care mă așteaptă pe[...]