Mi-am dat seama că a trecut ceva vreme de când nu am mai abordat astfel de subiecte și, sinceră să fiu, nu știu de ce, având în vedere că îmi plac tare mult articolele de felul ăsta, atât când vine vorba să le scriu, cât și atunci când vine vorba să le citesc pe alte bloguri. Și cum de vreun an încoace stresul nu mai e laitmotivul vieții mele, iar recunoștința și-a făcut loc printre nori, câte puțin în fiecare lună și în fiecare zi, despre ea vreau să vorbesc astăzi, lăsând pentru altă dată titlurile de genul ”Cum să scapi de stres în 5 pași” sau ”Spune nu anxietății”. Să-i dăm, așadar, drumul și să vorbim puțin despre modalități prin care ne putem arăta recunoștința.

Ține un jurnal al recunoștinței

Deși nu țin un jurnal în care să mulțumesc vieții pentru fiecare bucurie zilnică, am un program de afirmații pe care le spun în fiecare seară înainte de culcare. Așadar, pentru cei care preferă cuvântul rostit, astfel de afirmații sunt perfecte, dar dacă simți că nu ai intimitatea suficientă pentru a face afirmațiile cu voce tare, jurnalul e o alternativă la fel de bună.

Spune te iubesc mai des oamenilor de lângă tine

Eu sunt genul de om care spune foarte des ”te iubesc”, poate prea des ar crede unii, dar mă face foarte fericită s-o spun, așa că, pe lângă ”te rog” și ”mulțumesc”, ”te iubesc” e la ordinea zilei în vocabularul meu. De ce-o spun atât de des? Pentru că mă bucură să văd cum se luminează fețele celor dragi și pentru că, fiind un om căruia nu prea îi place să facă tam-tam cu complimentele, consider că acest ”te iubesc” îi încredințează pe oameni că sunt importanți pentru mine. Te iubesc cuprinde în el toată aprecierea și recunoștința față de oamenii din viața noastră.

Plantează un copac

Hai să fim noi cei care plantează copaci în vremurile astea în care se tot deprișează păduri și planeta agonizează. Eu mi-am propus să plantez un nectarin, urmând exemplul tatălui meu care după ce a ieșit la pensie s-a mutat la țară și s-a apucat de grădinărit. Îl invidiez mereu pentru că nu are nicio problemă să ude grădina în tălpile goale și, cu toate că zic mereu că o să mă bucur și eu de experiența asta, renunț în mod evident pentru că o găsesc cumva murdară. Nu e de mirare că el stă mai bine decât mine cu chakra rădăcină, având în vedere că nu se teme să se împământeze. Dar, revenin la subiect, dacă nu aveți totuși posibilitatea să plantați un copac, mergeți să îmbrățișați unul, spuneți-i lucruri frumoase, mulțumiți-i pentru că ne asigură oxigenul de care avem atâta nevoie și lăsați-l să vă înconjoare cu energia lui.

Oprește-te să admiri cerul, să simți parfumul unei flori, vântul în păr, ploaia pe piele

Eu sunt fata care noaptea numără stele – chiar dacă am ajuns la 31 de ani, nu pot să mă abțin – și totodată sunt fata fără umbrelă. O singură problemă am când vine vorba de ploaie – purtând ochelari și neavând ștergătoare încorporate la ei, mă văd nevoită să-i scot de la ochi. Dar asta nu mă împiedică să mă bucur de ploaie, să zâmbesc în timp ce toarnă cu găleata peste mine. E probabil cel mai frumos sentiment pe care îl am în legătură cu ce înseamnă conectarea la creația divină. Așa că recomand să încercați o astfel de conectare, fie că vine sub formă de siestă pe iarbă, de dansat în ploaie ori de inspirat mirosul de iarbă proaspăt cosită sau de flori când treci pe lângă grădinița unei case bătrânești, dar chic.

Alege să nu răspunzi cu aceeași monedă atunci când cineva îți greșește

Este probabil unul din cele mai grele lucruri de făcut, dar dacă stăm să ne gândim că pentru fiecare om care ne rănește, există unul care ne iubește, atunci parcă ne mai vine inima la loc. Pe de altă parte, dacă reușim să înțelegem că cei care îi rănesc pe oameni sunt de fapt cei mai triști, mai singuri și mai nefericiți pământeni, o să ne piară pofta să ne răzbunăm pe ei. E de ajuns să nu-i primim în viața noastră sau să nu-i mai lăsăm să facă parte din viața noastră pentru că, de regulă, când creștem în viața noastră orice relație toxică, ne închidem fără să ne dăm seama relațiilor cu oameni fix pe sufletele noastre. Hai să optăm, așadar, pentru detox-ul emoțional, nu pentru reacțiile iraționale care de fapt nu fac altceva decât să prelungească o boală de care nu are nimeni nevoie.

Nu lăsa teama să te împiedice să accepți oportunitățile care se prezintă

O spune o persoană care a trăit ceva vreme în anxietate, cu o teamă cumplită de viitor. Am dat cu piciorul unor oferte de muncă despre care astăzi cred că mi-ar fi putut aduce experiențe prețioase, am tărăgănat ideea de a-mi face un blog, am renunțat să fac anumite postări pentru că nu mi se păreau relevante și în felul ăsta au trecut zile bune în care blogul meu a rămas singur și aproape în paragină. O spune o persoană care încă nu e sigură că scrie suficient de bine și că abordează subiecte interesante pentru cititorii ei, o spune o persoană care face 100 de fotografii și nu postează nici măcar una pentru că e mereu nemulțumită și mereu simte că ar fi putut să facă ceva mai de calitate. Perfecționismul ăsta e nesiguranță. Da, nesiguranță. Astăzi nu mă mai tem să o spun. Nu sunt un om perfecționist, sunt un om nesigur, dar mă tratez și am făcut deja cel mai important pas, am conștientizat. Perfecționiștii pierd oportunități, iar felul în care pierdem oportunități e o mare nerecunoștință față de viață, o nerecunoștință la care ar trebui să renunțăm imediat, cu atât mai mult cu cât există o mulțime de oameni care așteaptă toată viață să li se ofere o șansă de care noi, perfecționiștii, ne batem joc.

Iartă-te

Să ne iertăm pe noi înșine e poate unul din cele mai mari acte de recunoștință pentru că atunci când ne iertăm începem să ne iubim, iar iubirea față de noi înșine ne face să fim fericiți în mod autentic. Nu e probabil o noutate pentru nimeni că fericirea autentică e contagioasă și atât de puternică încât poate schimba vieți și chiar o lume întreagă. Oamenii fericiți iubesc, oferă, sunt modele sănătoase pentru societate, așa că să ne iertăm și să dăm voie să se întâmple Revoluția fericirii!

Ajută de fiecare dată când simți să o faci

Dacă îți dorești, poți și îți este la îndemână, ajută. De ce zic dacă îți este la îndemână? Pentru că eu nu cred în sacrificii și nu cred că trebuie să ajutăm oricând și pe oricine, nu cred nici că e sănătos să spunem DA întotdeauna, dar cred cu tărie că e tare frumos să faci bucurii celor din jur și să oferi din resursele și energia cu care ești înzestrat. Culmea este că oamenii au o idee ciudată despre ce înseamnă ajutor. Am sesizat două tendințe ale oamenilor: 1. aceea de a-i ajuta pe cei care la rândul lor i-au ajutat, iar asta se întâmplă nu ca o formă de recunoștință, ci mai degrabă pentru a nu rămâne datori. 2. aceea de a-i ajuta pe cei care nici măcar nu le-au cerut ajutorul, dar care cumva – discuții, situații, etc – le-au creat lor senzația că ar avea nevoie de ajutor, iar asta se întâmplă pentru că cei care oferă ajutorul au nevoie să se asigure pe ei înșiși că sunt buni. În ce mă privește nu consider ajutor autentic cazurile menționate. Cred că primul caz este un schimb pe schimb, iar cel de-al doilea o nevoie de a ne hrăni ego-ul. Ajutorul autentic nu cunoaște interes, ajutorul autentic se întâmplă cu lejeritate atunci când cineva își exprimă înaintea ta o dorință sau o nevoie, iar tu simți în mod spontan că te-ar face fericit să participi alături de el la satisfacerea acelor dorințe sau nevoi. Pe de altă parte, ar trebui să ținem seama de faptul că primim ajutorul de la oameni prin intermediul unor resurse care ne lipsesc nouă, dar că există o mulțime de alți oameni cărora le lipsesc resursele pe care noi le deținem chiar în acest moment și pe care îi putem ajuta întocmai cum alții ne ajută pe noi. Totul este un schimb de energie, dar ideea e să se extindă, nu să rămână într-un cerc închis, între cunoștințe, prieteni, rude, șamd.

Voi cum alegeți să vă arătați recunoștința față de viață?

XOXO

2 Comments
  1. Acum ca ai pus punctul pe i-ul cu probleme si vrei sa scapi de nesiguranta, asteptam poze;)
    Mi-a incalzit inima articolul asta, continua sa imparti frumosul din tine cu noi! 😉
    Eu imi arat recunostinta prin a nu ma da batuta si a profita de sansele care mi se ofera ca sa inaintez:D
    Imbratisari :-*

    Ps. Provocare pentru toti cititorii acestui articol: daca Ela a acceptat provocarea de a scrie in fiecare zi luna aceasta, ce spuneti sa ne luam si noi inima in dinti (pentru unii), sau sa rapim un minut din activitatile noastre (pentru altii) si sa raspundem intrebarilor pe care le pune?

    • Ești mi-nu-na-tă și minunată! Te îmbrățișez cu tot dragul și mă pregătesc intens în privința pozelor :))))) Te pup și-ți mulțumesc că-mi ești! :*

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Related post

Cumpărături cu suflet – 3 Magazine Online pentru iubitorii de povești

Articolul ăsta se adresează iubitorilor de povești, de amintiri, de vechituri, se adresează visătorilor cu ochii deschiși, celor care vor să-și condimenteze viața cu un strop de magie,[...]

Viata de introvertit – Bucurii la domiciliu

Îmi amintesc că pe vremea când eram copil, înainte să descopăr plăcerea lecturii, nu concepeam să stau în casă. Eram mai toată ziua în fața blocului cu prietenii și, de sărbători,[...]

8 oameni faini pe care îi urmăresc în online și care mă inspiră

Recunosc că astăzi nu m-am trezit prea inspirată și că habar n-aveam despre ce să scriu până când am deschis instagram și am dat peste postarea Nicoletei Ababei care mi-a înseninat[...]