Cu toate că sunt irecuperabil îndrăgostită de filmele vechi, de Fellini și de Godard, și rar calc cinematograful pentru o premieră, pe principiu că filme bune nu prea mai rulează în cinema, există în fiecare an câteva apariții care reușesc să-mi atragă atenția și pe care pur și simplu nu le pot rata. Anul ăsta au reușit să-mi fure ochii 5 filme, multe sau puține, judecați voi, eu nu vă pot spune decât că și-au meritat fiecare minut petrecut tête-à-tête.

Perfetti sconosciuti

Fiecare dintre noi are trei vieți, zicea Marquez, o viață publică, una privată și una secretă.
În timpul unei întâlniri de grup, șapte prieteni decid să facă un joc în genul Adevăr sau Provocare, punând pe masă, la vedere, toate telefoanele mobile. Pe durata cinei, mesajele și apelurile telefonice sunt partajate între ei, făcându-și astfel publice cele mai picante și întunecate secrete.

Cam așa sună povestea care m-a împins să pun ochii pe film în numai câteva secunde. Poate părea banală, dar mie a reușit să-mi stârnească intresul și s-a dovedit că încă mai rezonez cu italienii. Ce mi-a plăcut? Tot, dar cel mai mult faptul că acțiunea a curs cât se poate de firesc. Au fost și câteva surprize la care, recunosc, nu mă așteptam. Perfetti sconosciuti e un film despre cele de toate zilele, despre societatea lui 2017, despre dedesubturile cuplurilor actuale, despre oameni care preferă să trăiască în minciună, de teamă că ar putea fi descalificați de cei din jur, despre ce înseamnă să fii părinte, despre ce înseamnă să suferi de insatisfacție cronică, samd. Mi-au plăcut în mod deosebit veterinara și doctorul de țâțe – singurii cu adevărat echilibrați din gașca lor – și finalul de-a dreptul genial.

Collateral Beauty:

Howard Inlet (Will Smith), un bărbat cu o carieră de succes, cade în depresie și ajunge să renunţe la viață atunci când își pierde fiica. La intervenţia prietenilor lui, în confruntarea cu Moartea, Timpul și Iubirea, acesta este forţat să-şi depășească temerile şi să accepte realitatea înainte de a pierde totul.

Am ales să văd Collateral beauty din două motive: distribuția – în special participarea Keirei Knightley ale cărei filme nu le pierd niciodată – și trailerul care te atinge la coarda sensibilă oricât ai fi de tu de grumpy-cat de felul tău (eu sunt!) Collateral beauty e un film sensibil, trist și optimist în același timp, cu lacrimi la pachet și revelații. Și-am plâns, domne’, am plâns cum nu prea plâng eu la filme, mai ales dacă’s americane. Și unde mai pui că are o coloană sonoră faină tare și la final m-a cuprins o recunoștință că’s vie și, culmea, călcată pe bătături de oamenii care mi s-au așternut în viață, de mi-a venit să râd când nici nu mă săturasem de plâns.

In Search of Fellini:

Filmul urmărește povestea lui Lucy, o tânără care descoperă filmele încântătoare și bizare ale lui Federico Fellini și pleacă într-o călătorie spectaculoasă în Italia, în căutarea acestuia. Lucy are 20 de ani și a trait toată viața în căsuța păpușilor, într-un glob de cristal care se sparge pe neașteptate când mama ei este diagnosticată cu cancer. Când realitatea o lovește, Lucy descoperă speranța în filmele lui Federico Fellini, și pornește într-o călătorie ciudată, în căutarea disperată de răspunsuri. Aventurile ei prin Italia sunt presărate cu suișuri și coborâșuri, iar Lucy traversează cărări cu oameni buni și răi, având astfel prima ei experiență reală de viață. În timp ce Lucy descoperă viața, mama ei pierde lupta cu cancerul. Pe parcurs, Lucy traversează un drum anevoios către maturizare și creștere personală, descoperind mult mai mult decât se aștepta vreodată.

In search of Fellini a fost ca o cutie doldora de povești, mi-a dat senzația de Alice în Țara Minunilor, o Alice care se hrănește cu gelato și filme italiene. Am știut că vreau să văd filmul de cum am citit titlul, căci numele lui Fellini e ca o incantație magică, ca un Abracadrabra pentru oameni mari care și-au păstrat sufletul copil, iar trailerul mi s-a părut de-a dreptul lovely, ca o bezea care ascunde în ea surprize. Și apoi la bella Italia – Verona, Veneția, Roma – cum să nu te tenteze să te plimbi pe străzile pavate cu romanțe?

L’amant double

O tânără cam instabilă și depresivă se îndrăgostește de psihoterapeutul ei. Relația pare să meargă bine până când aceasta începe să simtă că partenerul îi ascunde lucruri importante din viața lui.

Sinceră să fiu, filmul (thriller psihologic) mi-a plăcut mai mult decât mă așteptam. Ce m-a atras initial și m-a împins să-l vizionez a fost fixația mea pentru psihanaliză și interesul pentru dragostea de transfer. Așadar, să mă trezesc, pe neașteptate, prinsă într-o lume extrem de bizară, cu oglinzi, și pisici, și fantasme, a fost cumva și surpriză, și palmă peste față. Am simțit tensiunea fiecărei secunde, m-am bucurat de scenele de sex neconvențional, încărcate de erotism, fără să cadă în vulgar, și, până aproape de final, am despicat firul în patru în mod obsesiv. Cadrele și coloana sonoră au fost faine, iar apartamentele alea pariziene mi-au trezit, ca de fiecare dată când văd un film francez, o mulțime de fantezii. În ce îi privește pe actori, pe Marine Vacth o mai văzusem înainte, în Jeune et jolie, dar nu mă impresionase cine știe ce; pe Jeremie Renier a fost însă prima dată când l-am văzut jucând și mi-a plăcut tare de tot. Cu alte cuvinte, L’amant double = surpriză tare pe gustul subsemnatei.

Tulip Fever

O poveste de dragoste ilicită între o tânără patriciană olandeză și pictorul angajat de soțul ei pentru a-i face portretul, ia o întorsătură catastrofală atunci când cei doi amanţi decid să se arunce în febra lalelor.

Având în vedere pasiunea mea pentru costume și decoruri era necesar să bifez în 2017 și un film de epocă. S-a întâmplat, ca să fiu sinceră, să bifez două (Tulip Fever și The Beguiled) dar am decis să scriu doar despre primul, pe motiv că mi-a plăcut mai mult. Deși povestea are la bază un clișeu, scenografia a fost o bijuterie, iar Alicia Vikander la fel de grațioasă ca întotdeauna. Imaginile mi-au cucerit iremediabil privirile, suspansul a fost la el acasă, iar lalelele, frumoasele mele lalele, m-au făcut să arunc filmul printre preferatele acestui an.

Vouă ce filme v-au luat ochii anul ăsta?

XOXO

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Related post

La plimbare prin Italia: 8 filme musai de văzut

The Stealing Beauty (1996) The Stealing Beauty urmăreşte povestea lui Lucy Harmon ( Liv Tyler) o tânără de 19 ani care călătoreşte în Italia la prietenii mamei sale după ce aceasta[...]

7 Lectii de viata din filme

La pazza gioia (2016) Nu judeca! Fiecare om duce o luptă despre care nu știm nimic. La pazza gioia este o comedie-dramă care te trece prin toate stările, un fel de Girl, Interrupted,[...]

Prietenia în 10 filme musai de văzut

Reality bites (1994) Reality Bites este despre un grup de prieteni – Lelaina, Troy, Vickie și Sammy – cu visuri mărețe care se văd frustrate atunci când realitatea începe să[...]