Anul ăsta eu și cuvintele am încetat să ne mai luptăm. Am ales să nu mă mai războiesc, să nu mai încerc, în disperare de cauză, să le controlez, ci să fiu mai atentă la ele, reușind în felul ăsta să fiu mai atentă cu mine însămi, mai prezentă, mai stăpână pe ce spun și gândesc. Am devenit din adversar al lor, observator și-am priceput o mulțime de lucruri atât despre ele, cât și despre mine. Știu ce cuvinte mă pândesc de după colț ca să mă atace când mi-e lumea mai dragă. Știu care sunt cuvintele alea de mi s-au jucat prin minte foarte multă vreme, aducându-mi temeri și ezitări, uneori frustrare, alteori anxietate, dar nu mă mai tem de ele pentru că astăzi le cunosc, știu cu cine am de-a face. Astăzi sunt mai conștientă ca oricând de puterea cuvintelor. Astăzi nu le mai subestimez, dar nici nu le mai las de capul lor. Astăzi m-am relaxat îndeajuns încât să le zâmbesc atunci când se ițesc la vreme de decizii importante.

M-am gândit, așadar, ca pe final de 2018 să scriu puțin despre ele, despre cuvintele astea toxice, cuvinte pe care e mai sănătos să nu le mai cărăm după noi în noul an, căci noul an, chiar dacă sună a clișeu, chiar poate fi un nou început atâta timp cât ne hotărâm să fim asumați și învățăm să ne schimbăm gândirea.

Dacă

Încep cu dacă pentru că este cuvântul pe care mintea mea l-a folosit cel mai des timp de vreo 6-7 ani. Dacă înseamnă fie regrete, fie temeri, când îl folosim pe dacă ne raportăm fie la trecut, fie la viitor și refuzăm categoric să fim în prezent.  Dacă înseamnă că ar fi putut să fie mai bine sau înseamnă că ceva ar putea să meargă rău, dacă e perfect pentru oamenii nemulțumiți sau neasumați, e un cuvânt toxic care ne limitează mai mult decât oricare altul și nu are ce să caute în vocabularul unui om echilibrat.

Trebuie

Trebuie este cuvântul cel mai des folosit de oamenii care vor cu orice preț să se chinuiască singuri.  Este cuvântul preferat al oamenilor care se consideră responsabili pentru alți oameni, al oamenilor care se învinovățesc atunci când nu fac în permanență ceva, al oamenilor care vor să ia pe umerii lor responsabilitățile tuturor celor din jur, al oamenilor care se bagă în toate și care se consumă lent. Este cuvântul oamenilor care se lasă storși ca o lămâie, al oamenilor care habar n-au ce îi face fericiți și ce înseamnă să trăiești fiind atent și la dorințele și nevoile tale personale. Vrei să ai parte de puțină relaxare? Vrei să nu te mai simți epuizat? Atunci scoate-l pe trebuie din vocabularul tău!

Dar

Dar este și el unul din cuvintele la mare cătare printre nemulțumiți. Pe dar îl folosesc în general toți oamenii care adoră să se victimizeze, care se vaită în permanență și o fac din toți rărunchii. Orice soluție îi vei da unui astfel de om, vei auzi un dar… Pentru că la orice rezolvare, el va găsi o problemă, paharul va fi de fiecare dată pe jumătate gol, iar el va avea în continuare un motiv să se lamenteze. Cunosc un caz real de astfel de om care chiar și atunci când face cuiva un compliment, complimentul este întotdeauna urmat de dar. Nimic nu e în totalitate frumos, nimic nu e în totalitate bun pentru astfel de oameni și nici măcar nu realizează că ei înșiși își atrag în viața lor situații neplăcute. Să renunțăm la dar, e un cuvânt care atrage vibrație negativă.

Nu pot

Nu-ți spune niciodată că nu poți. Nu pot e capcana pe care ne-o întindem noi înșine, este cea mai ticăloasă modalitate prin care ne punem noi pe noi la pământ. Sunt sigură că până să ajungem să ne spunem că nu putem, alții ne-am spus-o de foarte multe ori înainte, ne-au repetat-o atât de des încât am ajuns s-o luăm de bună. Așdar, dacă se întâmplă să ai în preajma ta oameni care te desconsideră sau încearcă să te limiteze, scapă de ei, căci oamenii care îți vorbesc despre cât poți tu și îndrăznesc să considere că te cunosc mai bine decât te cunoști tu însuți, nu sunt oameni de care să ai nevoie în viața ta! Amintește-ți toate momentele în care ai reușit atunci când ai încercat. Amintește-ți toate momentele în care, aflându-te în plină acțiune, ai spus că nu mai poți. Așa-i c-ai mai putut un pic? Să învățăm să avem încredere în noi înșine și să ne dăm voie să facem cât mai multe lucruri noi, lucruri care poate la prima vedere ni se par o adevărată provocare. Nu există nu pot, l-au creat oamenii ca să se doboare unii pe alții.

Niciodată

Niciodată e al oamenilor încăpățânați, al oamenilor rigizi, al oamenilor care fie nu vor să se dea bătuți, fie nu vor sub nicio formă să facă un lucru pe care îl consideră neacceptabil dintr-un anumit punct de vedere. Din oricare categorie am face parte niciodată ne pune ochelari de cal pe nas și nu ne lasă să vedem lucrurile așa cum sunt, în ansamblu și cu detașare. Niciodată ne împiedică să acceptăm idei noi și să ne bucurăm de experiențe care se pot dovedi foarte plăcute. Niciodată nu ne permite să ne lărgim orizonturile și ne ține închistați în niște viziuni nesănătoase. Niciodată ne împiedică să evoluăm ca oameni, să încercăm, așadar, să uităm de el!

Tu cu ce cuvânt ești într-o relație toxică?

One Comment
  1. Ai uitat un cuvânt: NU.
    Este cuvântul oamenilor care adoră bătăliile crâncene, contradicţiile, dualitatea, lupta şi fuga: Fight OR Flight? Why that?
    Ce-ar fi DACĂ?
    Ce-ar fi dacă, în loc să îţi pui într-un război etern CONŞTIENTUL cu SUBCONŞTIENTUL, ai renunţa să mai foloseşti particula asta lexicală?
    Eu am făcut-o acum 12 ani în urmă. Găseşti explicaţiile pe Scribd, în cărţile pe care le-am publicat acolo.
    Felicitări pentru conţinut!
    Acest articol este chiar deosebit!
    PS: Am văzut câmpul ppentru URL…
    Am avut mai multe bloguri, până anul trecut. Acum, Pasărea Phoenix este în renaştere…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Related post

Centrul Keyko – Loc de bookurii și de citit

La sfârșitul lunii mai am reușit să ajung la Centrul Keyko. *happy-happy! joy-joy!* Aflasem despre el prin iarnă și îmi doream tare mult să îi calc pragul. Am așteptat însă o vreme[...]

Karma: cum stă treaba cu ea?

Am citit la un moment dat că felul în care oamenii ne tratează e karma lor și felul în care noi alegem să le răspundem a noastră. Pe mine m-au ajutat mult cuvintele astea pentru că am[...]

Se numea Sarah (Recenzie)

Paris, iulie 1942: Sarah, o fetiță evreică în vârstă de zece ani, este arestată în toiul nopții, împreună cu părinții ei, de poliția franceză, dar nu înainte de a-și încuia fratele[...]