Cred că toată lumea a auzit de Cheia Succesului, zi de zi dăm peste un cineva cu sacul plin de sfaturi și obiectul reușitei în buzunar. Toată lumea a fost ademenită măcar o dată cu Cheia asta magică, toți am auzit de ea, a făcut subiectul a sute de povești, dar nimeni nu a văzut-o vreodată. De ce? E simplu, cu toate că mie mi-a luat mult până să înțeleg, m-a costat multe insomnii și multe momente de deprimare. Acum însă am aflat secretul și am două vești pentru voi: una bună și alta și mai bună. Cheia succesului nu există, răsuflați ușurați, cheia succesului nu a existat niciodată, am fost amăgiți de la bun început. Probabil că în momentul ăsta vă gândiți că sunt total aiurea și că departe de a fi bună, vestea asta e de-a dreptul teribilă. Nici vorbă! Și că să vă conving o să vă spun și cealaltă veste: dacă nu există o cheie a succesului, asta nu înseamnă că nu există și succes. Succesul e undeva acolo și e accesibil oricui, succesul îmbracă o infinitate de forme și e pentru toată lumea din belșug, nu e nevoie să ne batem pe el, există succes pentru fiecare dintre noi, doar că nu are chei, iar dacă nu are chei, dacă nu există chei putem intra pe orice ușă ne place mai mult, totul depinde de noi, de deciziile noastre și ăsta e cel mai bun lucru care ni se poate întâmpla.

Gandhi spunea așa: „Când mi-am dat seama că totul depinde de mine, m-am liniștit.” Avea mare dreptate, căci nimic nu ne trage înapoi mai mult decât condiționările societății, nimic nu e mai obositor ca urmărirea unui plan copiat din stânga sau din dreapta, nimic nu e mai împovărător ca sentimentul neputinței ce naște ascultând invențiile celor cu care venim în contact. Oamenii sunt diferiți, situațiile sunt diferite, rar se întâmplă ca urmând drumul pe care un altul l-a urmat să ajungem la aceleași rezultate, iar dacă, prin absurd, se întâmplă să ajungem la aceleași rezultate cel mai probabil nu vom putea să ne bucurăm de ele la nivelul la care predecesorul nostru s-a bucurat. Și știți de ce? Pentru simplul fapt că fericirea nu urmează rețete, fericirea e o călătorie, nu o destinație, iar dacă în loc să călătorim pe cărările noastre, pline de surprize și nebătătorite de nimeni, călătorim pe ale altora, arse de atâția pași, plăcerea călătoriei e nulă și totul ni se pare fad și lipsit de sens.

Dacă am renunța să căutăm asigurări, să căutăm rețete, să căutăm chei, să cerem sfaturi și să copiem la probele pe care existența ni le dă, am începe să ne relaxăm, am deveni naturali, adevărați și vii, am deveni noi înșine și am afla înăuntrul nostru toate răspunsurile, am merge de la sine, fără teamă și fără rețineri, pe drumurile care ni se deschid înainte, bucurându-ne de prezent, bucurându-ne de călătorie, bucurându-ne de viață și de fiecare moment în parte. Ce poate fi mai frumos? De ce să nu alegem iubirea în locul fricii? De ce să nu alegem entuziasmul în locul frustrării? Cred cu tărie că ar trebui să ne gândim nu la ce au ceilalți, ci la ce ne dorim noi înșine, cred cu tărie că ar trebui să ne concentrăm mai mult pe a fi decât pe a avea, cred cu tărie că viața devine cu adevărat frumoasă numai atunci când încetăm să ne mai identificăm cu mulțimea, când încetăm să fim imitații, cred cu tărie că orice complex dispare atunci când renunțăm să ne mai raportăm la semenii noștri, cred cu tărie că fericirea intră în viața noastră atunci când începem să ne exprimăm liber și când învățăm să ne acceptăm așa cum suntem, atunci când renunțăm la socoteli meschine, când încetăm să ne mai preocupăm de chei și să ne făurim țeluri, cred cu tărie că fericirea e aici și acum, în melodia care se aude în difuzor, în rândurile pe care le scriu, în vântul care a început să bată după atâtea zile de caniculă.

Fericirea ta unde e? Ai găsit-o sau încă o mai cauți?

 

XOXO