Marilyn-Monroe

PRESS PLAY

Nu cred să existe cineva care să nu fi auzit de Marilyn Monroe, toate femeile o admiră, o citează şi îşi doresc să fie ca ea: diva prin excelenţă, femeia fatală, ultima zeiţă a Hollywood-ului. Cei care au înţeles că M.M. a fost, de fapt şi de drept, un mit fabricat, o plăsmuire, o întreagă punere în scenă, construită în jurul unei fiinţe fragile şi uşor rătăcite, rămân însă puţini.

Marilyn avea o senzualitate puternică şi ştrengărească, era inocentă şi veselă ca un copil, „un copil încântător” cum o numea Turman Capote, unul din puţinii care au înţeles-o pe M.M. în toată complexitatea ei.

S-a născut de un 1 iunie, cu un suflet sensibil învelit pe crucea frumuseţii şi s-a zbătut găsind în fiecare dezamăgire o treaptă spre visul de a deveni o mare artistă. Voia să aibă propria ei casă de producţie şi să interpreteze roluri importante, voia să o joace pe Gruşenka lui Dostoievski, dar nimeni nu o lua cu adevărat în serios.

mm

A trebuit aşadar să facă câte un pas pe rând şi în anul 1948 a intrat în circuitul cocktailurilor în căutarea unui protector. S-a orientat spre Johnny Hyde, unul dintre cei mai puternici impresari ai Hollywood-ului. Când a văzut-o, acesta a simţit fără doar şi poate „acel soi de vulnerabilitate, calmul din adâncul tuturor capriciilor, cel al unui animal paralizat de timiditate, ca şi cum destinul îi era prins în capcană asemenea unei căprioare strâns legate” scria Norman Mailer. Hyde se îndrăgosteşte nebuneşte şi pe neaşteptate Marilyn devine unica lui preocupare. El avea să o ajute să obţină cele două mici roluri care urmau să o lanseze în carieră: cele din The Asphalt Jungle şi All About Eve.

hyde
Marilyn alături de Johnny Hyde

În 1953, datorită rolurilor din Gentleman prefer blondes şi How to marry a millionaire, Monroe era deja cunoscută de toţi, căci avea, după cum scria Donald Spoto, unul din biografii ei, o capacitate perversă de a rămâne aproape imobilă şi de a strivi, prin simpla ei prezenţă, orice actor ar fi apărut pe ecran alături de ea.

M.M. în How to marry a millionaire
M.M. în How to marry a millionaire

Marilyn primea mii de scrisori şi numele ei era pe buzele tuturor. Mioapa şi împiedicata Pola Debevoise ( How to marry a millionaire) şi Lorelei Lee ( Gentlemen prefer blondes), blonda gurmandă şi total idiotizată de apariţia unui diamant, o transformaseră în cea mai mare vedetă din lume. După atâtea comedii de succes, studioul hotărăşte să o distribuie într-un western de proastă calitate.

Marilyn îşi pierde repede interesul pentru noul personaj şi se închide în sine. Regizorul o dispreţuia şi jumătate din fani şi-ar fi dorit ca ea să rămână Lorelei Lee, chiar şi Natasha Lytess, repetitoarea şi confidenta ei, spunea că în blonda gurmandă, din Gentleman prefer blondes, e mult din M.M. „Pericolul era că începusem să cred că nu eram capabilă să fac şi altceva, că eram doar asta, că fiecare femeie era doar asta.” spunea actriţa.

În rolul lui Lorelei Lee, Gentlemen prefer blondes
În rolul lui Lorelei Lee, Gentlemen prefer blondes

S-a căsătorit întâi cu Joe DiMaggio şi mai apoi cu Arthur Miller, cel mai de seamă dintre dramaturgii americani. A avut legături de scurtă durată cu Kazan, Marlon Brando, Frank Sinatra şi John F. Kennedy. Relaţia cu DiMagio a fost însă cea mai puternică pe care a avut-o vreodată cu un bărbat. Joe avea grijă de ea şi o proteja mai mult decât oricine altcineva, dar tot el o şi bătea. Dintre toţi bărbaţii a fost cel care a iubit-o cel mai mult, dar a înţeles-o cel mai puţin.

Nu-i plăcea ca actorii să mă sărute şi nu-i plăceau costumele mele. Îmi detesta filmele şi toate hainele. Când îi spuneam că eram obligată să mă îmbrac aşa, că asta făcea parte din munca mea, îmi răspundea că trebuie să renunţ la o astfel de muncă. Dar cu cine a crezut oare că s-a căsătorit când m-a luat de soţie? MM despre Joe DiMaggio
Nu-i plăcea ca actorii să mă sărute şi nu-i plăceau costumele mele. Îmi detesta filmele şi toate hainele. Când îi spuneam că eram obligată să mă îmbrac aşa, că asta făcea parte din munca mea, îmi răspundea că trebuie să renunţ la o astfel de muncă. Dar cu cine a crezut oare că s-a căsătorit când m-a luat de soţie? Monroe despre Joe DiMaggio

În 1954, anul în care s-a căsătorit cu DiMaggio, cariera ei intră în pauză. Pentru că refuzase să devină o fantomă a lui Betty Grable şi totodată refuzase rolul din The girl in pink tights, activitatea îi este suspendată şi studioul încetează să o mai plătească. Un an mai târziu călătoreşte la New York pentru comedia The Seven Year Itch, în regia lui Billy Wilder. După celebra scenă din film, cea în care M.M. stă cu picioarele goale deasupra unei guri de aerisire de la metrou, sub care Billy Wilder instalase un ventilator, graţie căruia rochia actriţei se ridica, fluturând şi descoperindu-i coapsele, Joe, livid de furie, avea să îşi lovească soţia de cum se întorcea la hotel.

seven year
Marilyn în The Seven Year Itch

Urmează un divorţ răsunător, la finalul căruia actriţa declară : Ştiu multe femei care, pentru a cere divorţul, invocă motive care nu sunt adevărate. Eu însă am spus adevărul. Nu-mi mai vorbea. Nu-l mai interesam nici ca fiinţă umană, nici ca artist. Nu dorea să muncesc. Nu voia sa am prieteni. Se uita la televizor în loc să-mi vorbească. Aşa că în depoziţia mea nu am declarat decât adevărul.

Totuşi lucrurile nu stăteau aşa, ci erau în realitate mult mai dificile pentru Joe. Marilyn era o fiinţă mult prea complexă pentru el, era de neînţeles, dar o avea în sânge, ca o febră de care se îmbolnăvise. În modul lui primitiv continua să fie ataşat e actriţă. Era un mizantrop, un nefericit care nu avea să înceteze niciodată să o iubească.

c4b9b369fb81f374e22a37a1aa059fd8

Când filmările pentru Şapte ani de căsnicie se încheie, producătorul comediei organizează o petrecere în cinstea protagonistei,  la Romanoff’s, cel mai select local de la Hollywood, acolo unde, pe vremuri, Marilyn cinase cu Jonny Hyde. Acela era locul în care clienţii îi întorseseră spatele şi marii patroni o umiliseră. Nimeni nu o luase în seamă ca actriţă şi nici măcar nu îşi imaginase că ar fi capabilă să joace.

Dar noaptea aceea era noaptea ei. Monroe a dansat cu Clark Gable, despre care îi plăcuse întotdeauna să îşi închipuie că e tatăl ei, în timp ce Bogart a servit-o cu şampanie, în noaptea aceea, petrecută în compania lui Gary Cooper şi a Billy Wilder, Marilyn s-a simţit ca o adevărată Cenuşăreasă modernă.

mm2

Conştientă şi în acelaşi timp chinuită de propria ei imagine şi de importanţa acesteia, M.M. s-a zbătut să o cultive zi de zi până când s-a transformat în fata cu o mie de chipuri. Unul din aceste chipuri i-a aparţinut Zeldei Zonk, o anonimă în New York, când actriţa, fugind de la Hollywood, s-a deghizat, folosind o pereche de ochelari fumurii şi o perucă brunetă, şi a călătorit incognito. Îşi dorea să se regăsească, visa la mai mult, nu mai voia să fie blonda potrivită numai pentru comedii. „ Ştiam că puteam face mai mult, că puteam fi mai mult. Dar nimeni nu mă asculta.”

mm reading 2

În acelaşi an, reapare în viaţa ei Arthur Miller, de care se îndrăgostise înainte să îl cunoască pe DiMaggio. Divorţaţi acum, şi unul şi celălalt, ea şi Miller s-au căsătorit la cinci ani de la prima întâlnire.  Foarte nepotriviţi, după părerea lui Miller însuşi, formau un cuplu enigmatic, demn de o carte de poveşti. Dacă DiMaggio nu avusese nici limbajul şi nici inteligenţa necesare pentru a şti cum să se comporte cu cineva ca Marlyn, Miller avea suficiente cuvinte pentru a defini focul care o devora pe frumoasa blondă şi schimbările ei de dispoziţie. Spre deosebire de căsnicia cu DiMaggio care se termină din pricina geloziei lui bolnave, cea cu Miller avea să se termine din cu totul alte motive. Episoadele depresive şi schimbările ei de dispoziţie o transformă într-o adevărată scorpie, în timp ce scriitorul devine tot mai pasiv, eliberându-se numai prins scris. Astfel Marilyn devine muză, dar scenariile soţului ei îi trezesc şi mai mult furia.

mm and miller
M.M şi Arthur Miller

În acel moment de cotitură Billy Wilder reapare propunându-i să joace în Some like it hot. Marlyn se supără. Din nou avea să joace rolul unei blonde idioate. Totuşi asta nu o va împiedica să semneze contractul şi bine face, căci, e adevărat că a fost întotdeauna un accesoriu al intrigii în filmele în care a jucat, dar asta nu a împiedicat-o să se facă remarcată mai mult decât oricare altă actriţă a acelor vremuri, iar rolul lui Sugar Kane rămâne unul memorabil.

În ciuda bâlbâielilor ei, căci blonda se temea de camera de filmat, dar o şi excita, făcând-o să i se dăruiască deplin, şi a capriciilor de pe platoul de filmare, căci întotdeauna întârzia şi nimeni nu putea să o controleze, Wilder  îi respecta talentul şi surprinzătoarea capacitate de a surprinde. Nu ştiam niciodată ce urma să facă, cum avea să joace o scenă… Era mereu surprinzătoare. Nu ştiai niciodată ce va ieşi din ea. zicea Wilder.

Alături de Tony Curtis în Some like it hot
Alături de Tony Curtis în Some like it hot

În 1960, la un an după Some like it hot, blonda începe filmările pentru Misfits, un film al cărui scenariu aparţinea lui Arthur Miller şi în care scriitorul dezvăluia limbajul cel mai intim pe care soţia sa îl folosea ca să i se adreseze. Astfel Marilyn decide să se răzbune, făcând, mai mult ca niciodată, din suferinţa soţului, partenerul ei de viaţă. Filmările sunt oprite în repetate rânduri. Actriţa se ceartă cu toată lumea şi îşi atrage cele mai dure reproşuri. Rolul lui Roslyn o exasperează, vrea să scape de propria ei imagine, de imaginea blondei idioate, sub aşternuturile căreia toţi bărbaţii se îngrămădesc ca muştele, din nou vrea mai mult. Nu mai străluceşte ca altădată, Clark Gable, pe care îl are de astă dată ca partener, îi răpeşte importanţa, el e cel care surprinde mai mult, chiar dacă e deja un bărbat îmbătrânit, reversul celebrului Rhett Butler, un bărbat care la cinci zile de la terminarea filmărilor suferă o criză de inimă şi moare la vârsta de numai 59 de ani. Pentru Marilyn stingerea din viaţă a actorului este un adevărat şoc, se învinovăţeşte, convinsă fiind că totul s-a întâmplat din pricina capriciilor ei de pe platou, şi multă vreme rămâne obsedată de idee că l-a ucis pe tatăl visurilor ei, purtând pe umeri o nouă povară.

clark gable
M.M. şi Clark Gable

Perioada 1960-1962  a fost cea mai întunecată din viaţa actriţei. „Dincolo de neliniştea şi veselia ei, moartea o însoţea pretutindeni, şi probabil că această prezenţă nebănuită îi conferea acel aspect copleşitor atunci când dansa în braţele uitării.” scria Arthur Miller. Alţii spuneau însă că oferise prea mult şi că acum nu îi mai rămânea nimic. Devenise bolnavă de insomnie şi lipsită de putere. Era prea sensibilă pentru lumea crudă în care trebuia să trăiască. Obosise şi se stingea, înainte să îmbătrânească, la numai 36 de ani.

În ultimele săptămâni de viaţă, Marilyn a pozat de mai multe ori pentru Bert Stern, care se întorcea de la Roma, în urma unei şedinţe foto cu Liz Taylor, singura rivală a blondei. Dar nimic din ce a făcut cu Liz nu se poate compara cu ultima şedinţă cu MM. În acele poze Marilyn nu mai e blonda stupidă, este o femeie frumoasă, o femeie cu multe chipuri care se oferă obiectivului cu o naturaleţe aparte, rămânând peste ani o marcă a prezentului. Îi oferea aparatului mai mult decât oricare altă actriţă, decât oricare altă femeie, zicea Richard Avedon.

Marilyn Monroe by Bert Stern, 1962
Marilyn Monroe by Bert Stern, 1962

La doi ani de la moarte, Marilyn Monroe era deja un simbol, o găseai misterioasă şi familioară deopotrivă, distantă şi accesibilă, imortală, căci niciodată, niciun alt icon feminin nu a atins o asemenea forţă.

M.M. pe vremea când era Norma Jeane
M.M. pe vremea când era Norma Jeane

04826f19b44b1337c837abaf59f86f3d

În ce mă priveşte, o aleg pe femeia Norma Jeane, pe autentica M.M. O prefer mitului, căci ce m-a atras mereu a fost sensibilitatea din spatele strălucirii şi zâmbetul atât de pur al fetei ce trecea drept bombă sexy, aleg copilul neviciat din ea, lumina şi bucuria întipărite pe chip în ciuda a tot ce i-a fost dat să trăiască, aleg jocul din ea, acela din care au ţâşnit atâtea personaje ce mi-au descreţit fruntea, o aleg fără diamante pe degete, o aleg cu chitara pe genunchi, sălbatică, tânără şi plină de bizarerii.

semnatura1

Sursă foto: Pinterest

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Related post

Oameni de care e mai sănătos să stăm la distantă

Acum ceva vreme, după o zi în care se presupunea că trebuie să mă distrez, m-am întors acasă mai obosită ca după o zi de muncă și s-a întâmplat ca pe una din paginile pe care le[...]

Wine not?

Capitolul II/Poveste de Toamnă/Elizabeth Taylor/ Wine, Women, Woods/  Sau cum să arunci în același coș cu mere și frunze, o divă de Hollywood și-o melodie-bucurie, venită de la un prieten[...]

Girls of the Wild

Capitolul I/ Poveste de Vară/ Your vibe attracts your tribe/ De curând eu și draga mea super prietenă  ne-am propus să ne aruncăm în brațele metamorfozei la sosirea fiecărui anotimp. Să[...]