Acum ceva vreme, după o zi în care se presupunea că trebuie să mă distrez, m-am întors acasă mai obosită ca după o zi de muncă și s-a întâmplat ca pe una din paginile pe care le urmăresc să dau peste un citat de Cehov: Unui om deștept îi place să învețe. Unui prost, să-i învețe pe alții.  Mi-a fost dintr-o dată clar de ce eram atât de stoarsă de energie. Compania, bat-o vina! Așa că mă găsesc acum scriind despre oameni pe care cel mai bine ar fi să îi evităm și încerc să mă explic folosindu-mă de triunghiului dramatic (victimă-agresor-salvator), numai că eu o să încep cu cel din mijloc pentru că unul din ăia e responsabil pentru polologhia ce va urma.

Omul cu leadershipu’ în sânge

Oamenii ăștia sunt orice numai lideri nu. Sunt narcisiști, invazivi, egocentrici și de cele mai multe ori prost crescuți. Sunt oameni care intră în viața ta încălțați și fără să se șteargă pe tălpi, îți dau indicații scenice pentru orice și se simt jigniți atunci când îți permiți să ai o altă viziune decât a lor și să faci lucrurile într-o manieră proprie. De regulă le place să se bage în orice, să organizeze tot felul de evenimente și să dispună de timpul celorlalți după cum decid ei. Sunt autoritari, vorbesc mult despre ei înșiși, nu ascultă niciodată părerile celorlalți, n-au pic de empatie, cred că le știu pe toate, că au întotdeauna dreptate și că lumea ar trebui să-i aprecieze mai mult.

Sunt sigură că toată lumea a avut nenorocul să dea peste ei pentru că, din păcate, îi găsești peste tot și în număr destul de mare. Sunt oamenii din citatul lui Cehov – por supuesto, mă refer la cei din a doua categorie – și, ați ghicit, sunt preferații mei!

Genul ăsta de oameni pot să strice o petrecere în 5 minute pentru simplul fapt că nu înțeleg că distracția nu e ceva construit pe reguli sau pe mofturile lor. În cadrul unei reuniuni amicale te pot face foarte ușor să te simți ca la un training sau, în cel mai fericit caz, ca la un team building. Pe de altă parte ei sunt întotdeauna miezul, totul trebuie să se învârtă în jurul lor și dacă tu, muritorule de rând, meriți, atunci ei își vor pogorî puțin din grația lor divină asupra ta. Îți pot oferi la fel de bine și cunoașterea pentru că, după cum am scris mai sus, ei le știu întotdeauna pe toate.

Ce e de făcut cu astfel de oameni?

În primul rând nu te enerva. În al doilea rând întoarce-le spatele. E stoarcere de energie să pierzi timpul cu ei. Dacă nu poți să le întorci spatele atunci ignoră-i pur și simplu. Nimic nu îi deranjează mai tare ca lipsa de atenție.

Concluzie:

Oamenii ăștia sunt vampiri energetici, poartă masca dominatorului despre care vorbește Lise Bourbeau în cartea Cele 5 răni care ne împiedică să fim noi înșine și trebuie luați ca atare. Nu te gândi nici măcar o clipă atunci când dai peste un astfel de om că ești mai puțin decât el, nu te lasa complexat de un om care este el însuși complexat. Fii conștient de complexul lui de superioritate și de faptul că oamenii ăștia sunt construiți din aparențe și minciuni și nu te lăsa prins în plasa falsei lui perfecțiuni.

Omul eternă-victimă

Omul ăsta e și el perfect, dar nu-i lider, e veșnic trist și neînțeles. Nu te îngrijora, nu înseamnă că dacă te vaiți din când în când faci parte din categoria eterna-victimă. Cu toții avem zile mai proaste, zile în care ne vine să plângem în pumni, zile în care simțim că nimeni nu ne înțelege și nu ne iubește. Avem de asemenea și zile în care efectiv totul ne merge prost și chiar suntem chinuiți de semenii noștri, acasă, la muncă, etc. Problema începe atunci când zilele astea se transformă în săptămâni, apoi în luni, în ani și mai apoi într-un stil de viața în care nimic nu ne mai mulțumește și nimic nu mai e cum trebuie. Vestea bună e că nu e niciodată prea târziu să ieși din postura de victimă și că totul depinde numai de tine. Ți-o spune un om care multă vreme a încasat-o și n-a făcut altceva decât să se lamenteze, cu toate că știa bine de tot că n-are suflet de martir.

Omul eternă-victimă nu a știut să gestioneze momentele de criză care au apărut cândva în viața lui și a ajuns să trăiască într-o perpetuă stare de nemulțumire cu tot și cu toate. Când suntem nemulțumiți și în gardă atragem fix lucrurile de care ne temem cel mai tare, lucrurile care ne displac cel mai mult și oamenii care seamănă nemaipomenit de bine cu cei care ne-au greșit și ne-au făcut rău în trecut.

Dar oricâtă empatie aș avea față de victime nu vreau să le cruț în articolul de față, pentru că victimele sunt deopotrivă și agresori, agresori ai celor care le servesc drept batistă și umăr de plâns. Așadar încearcă pe cât posibil să eviți eterna-victimă! La fiecare soluție pe care i-o vei da, va găsi un argument contra. De ce? Pentru că eterna-victimă află plăcere în atenția pe care i-o oferi. Nu vrea să iasă din situația în care se găsește, suferința o face importantă, nedreptatea o ridică la rangul de martir, iubește să se sacrifice și să se vaite, în felul ăsta se simte validată.

Pe lângă faptul că genul ăsta de om este foarte obositor este și nemaipomenit de greu de mulțumit pentru că vede întotdeauna numai partea goală a paharului și se supără de fiecare dată când nu îi spui ce vrea să audă.

Ce e de făcut?

Explică-i că trebuie să își asume responsabilitatea pentru ceea ce trăiește și că oamenii nu au putere asupra lui atâta vreme cât el nu le-o oferă. Nu îl încuraja atunci când se victimizează, nu îi înfiera împreună cu el pe cei care i-au greșit. Încearcă să-i atragi atenția spre discuții mai constructive. Dacă perseverează în atitudinea lui, îndepărtează-te de el sau, în orice caz, nu încerca să-i oferi mai mult decât e omenește posibil. Nu îl vei ajuta cu nimic dacă vei face asta. Numai el sigur se poate ajuta cu adevărat.

Concluzie:

Oricât ai fi de empatic, nu e cazul să te lași exploatat de omul victimă-eternă. Riști să devii tu însuși un martir, iar rolul ăsta nu e unul pe care un om echilibrat ar trebui să și-l asume vreodată.

Omul salvator patalogic

Ăsta-i la fel de invaziv ca primul și nu-l vei scoate niciodată din ale lui. Este dispus să schimbe lumea, luptă pentru binele general, are revoluția în sânge, idealuri sublime și multe sfaturi de dat. Pentru salvatorul patologic noțiunea de dreptate este cea mai importantă. Este cel care le sare tuturor în ajutor, chiar și atunci când nu i se cere, cel care e mereu acolo când vrei să plângi, să te vaiți, să acuzi. Ai zice că este empaticul de serviciu, numai că nu e chiar așa empatic dacă stai să analizezi situația. De ce? Pentru că salvatorul patologic așteaptă medalii, așteaptă recunoaștere, mulțumiri, e construit din așteptări și nu poate să înțeleagă că nu există perfecțiune. Asta este problema lui majoră, faptul că nu își poate accepta limitările. Caută să fie perfect și vrea să fie înconjurat de oameni perfecți, de oameni care fac întotdeauna ce trebuie, așa cum de altfel se străduiește și el să facă.

Este la rândul lui extrem de obositor pentru că pretinde prea mult și pentru că îi face pe ceilalți să se simtă obligați să îi ofere mult și tot mai mult. Intențiile lui sunt de cele mai multe ori bune dar, știți cum se spune, drumul spre iad cu astfel de intenții este pavat.

Ce e de făcut?

Fii clar cu el și stabilește limite. Spune-i că dacă ai nevoie de ajutorul lui cu siguranță i-l vei cere tu însuți, spune-i că îi apreciezi eforturile, dar că nu e nevoie să se obosească pentru tine mai mult decât e cazul. Nu profita de disponibilitatea lui sau dacă o faci nu-ți imagina că e gratis. Mai devreme sau mai târziu îți va trimite factura, așa că să nu spui că n-ai fost avertizat.

Concluzie:

Adesea când întâlnim un astfel de om în calea noastră tindem să profităm de el fără să ne gândim la consecințe și nu înțelegem că oamenii, cu cât ne oferă mai mult, cu atât au mai multe așteptări de la noi. Dacă nu ești dispus să oferi la rândul tău, e mai bine să nu te întovărășești cu genul ăsta de oameni pentru că îți vei atrage negreșit ranchiuna lor și totodată va veni ziua în care te vei simți extrem de agasat de prezența lor în viața ta.

Omul 3 în 1

Ei bine, ăsta-i cireașa de pe tort și e un mix între cele trei categorii. N-ai întâlnit încă un astfel de individ super evoluat? Felicitările mele! N-ai pierdut nimic! Dar o să te invit să încerci să faci un exercițiu de imaginație. Vizualizează cele trei tipologii adunate la o cafea într-un pub. Omul victimă este agresat de supremul lider în timp ce salvatorul patologic îi sare în ajutor. O reuniune nu tocmai veselă, nu-i așa? Acum imaginează-ți un om care a adunat în el însuși toate cele trei fațete, la un nivel insuportabil de pronunțat, imaginează-ți cum trebuie să se simtă, imaginează-ți conflictul interior pe care îl trăiește.

Omul 3 în 1 este, din punctul meu de vedere, o bombă cu ceas. Te face să-ți pară rău pentru el și în același timp să tremuri de frică la gândul unei posibile întâlniri.

Eu am întâlnit un astfel de om chiar anul ăsta și scurta noastră interacțiune nu a fost tocmai plăcută. A început prin a fi victimă, încercând să-mi exploateze empatia, iar mai apoi, când felul în care i-am răspuns nu i-a fost pe plac, s-a transformat rapid în agresor. Când i-am semnalat că sunt conștientă de jocul lui, s-a grăbit să se deghizeze în salvator, oferindu-mi puțină consiliere pe motiv că reacțiile mele față de el nu sunt normale și că este evident că sufăr de o traumă atâta timp cât nu-l găsesc fascinant și nu-i ofer atenția de care are nevoie.

Când la un moment dat am povestit în cercul meu de prieteni întâmplarea respectivă, mi s-a spus că am prea multă răbdare. Nu sunt convinsă că este adevărat, dar încerc pe cât posibil să mă pun în locul celorlalți și să văd lucrurile și din perspectiva lor. E însă nemaipomenit de greu să îți ții nervii în frâu când un om care îți mărturisește că nu își mai găsește sensul în viață, vine, câteva zile mai târziu, să îți explice ție cum ar trebui să trăiești și ce anume nu funcționează bine la persoana ta. Și toate astea într-o manieră agresivă, atotștiutoare, fără să fie poftit, fără să i se ceară părerea, fără să i se solice vreun ajutor.

Ce e de făcut când dai peste un astfel de om?

Fugi! Fugi cât te țin picioarele! Un om de genul ăsta nu va pricepe nimic și va interpreta totul. Este cel mai toxic om din câți pot exista vreodată.

Concluzie:

Nu are rost să-ți consumi energia și să-ți dai viața peste cap pentru el. Numai în cadrul terapiei poate obține ajutor și chiar și acolo cu greu, pentru că este omul care le știe pe toate, este omul care face totul perfect, iar lumea este pornită împotriva lui din invidie și răutate, este omul în stare să-și consilieze terapeutul pentru că în mod clar terapeutul lui are probleme grave dacă nu vede viața în același fel ca el.

Și ca să închei într-un mare fel vă spun că toți suntem un pic 3 în 1, doar că atâta vreme cât nici una din fațete nu se manifestă la modul patologic suntem ok și suntem pe drumul cel bun. E normal să știm ce vrem și să avem curajul să obținem acele lucruri, e normal să ne simțim vulnerabili și să plângem atunci când suntem triști sau ne doare ceva, și e la fel de normal să reacționăm în fața nedreptăților, să oferim suport celor pe care îi iubim și care au nevoie de noi. Dar să facem toate astea într-o manieră echilibrată, fără să ne imaginăm că deținem adevărul suprem, fără să-i acuzăm pe ceilalți pentru ceea ce nu merge bine în viața noastră și fără să ne dedicăm altora uitând în proces de propria noastră persoană.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Related post

Wine not?

Capitolul II/Poveste de Toamnă/Elizabeth Taylor/ Wine, Women, Woods/  Sau cum să arunci în același coș cu mere și frunze, o divă de Hollywood și-o melodie-bucurie, venită de la un prieten[...]

Girls of the Wild

Capitolul I/ Poveste de Vară/ Your vibe attracts your tribe/ De curând eu și draga mea super prietenă  ne-am propus să ne aruncăm în brațele metamorfozei la sosirea fiecărui anotimp. Să[...]

Între vreau și trebuie, aleg să fiu liberă!

”Terminați cu tot ceea ce vi s-a dat din afară, ce vi s-a impus din afară, iar fața originară va începe să iasă la iveală. Nu știți niciodată, nu puteți nici măcar să vă imaginați[...]