Je t’aime moi non plus – Serge Gainsbourg

jane and serge2

Serge Gainsbourg, născut în Paris din părinţi evrei ruşi, îşi dorea să fie pictor, dar îşi câştiga existenţa ca pianist de cabaret. A devenit curând unul dintre cei mai fertili şi impozanţi compozitori ai epocii sale. Aşa s-a făcut că, prin 1968, într-o noapte, Brigitte Bardot i-a cerut să-i compună o piesă de dragoste. A două zi suprema melodie erotică era gata. Cerinţa amantei fusese îndeplinită dar, odată înregistrată melodia, Bardot se răzgândeşte şi îi cere lui Serge să nu o lanseze. Se temea că imaginea i-ar putea fi afectată şi mai ales se temea de gelozia soţului ei.
”Muzica e foarte pură. Pentru prima dată în viața mea am scris un cântec de dragoste și este luat la șuturi!” Este reacţia compozitorului în faţa cerinţei actriţei. Cedează totuşi şi în acelaşi an, o cunoaşte pe platourile de filmare la pelicula Slogan pe Jane Birkin de care se îndrăgosteşte şi căreia îi cere să cânte melodia alături de el. Birkin cunoştea varianta cu Bardot considerând-o mult prea fierbinte şi imposibil de îmbunătăţit – şi nu era singura care credea asta. Au existat multe voci care spuneau că Bardot şi Serge au tras piesa în timpul unei partide de sex – Totuşi Jane nu poate să reziste şi cedează insistenţelor lui Gainsbourg acceptându-i în cele din urmă propunerea.

“Îi plăcea să lucreze cu femei, în special cu actriţe, pentru că putea să le dirijeze, să le facă să cânte aproape de microfon, să murmure. I se părea mai captivant să facă să cânte o frumoasă acriţă decât o cântăreaţă cu voce frumoasă.”
Anul următor Je t’aime… Moi non plus apărea pe piaţă şi pe copertă stătea scris “interzis celor sub 21 de ani.” Titlul piesei a fost inspirat de gluma lui Dali “Picasso este spaniol, şi eu. Picasso este un geniu, şi eu. Picasso este comunist, eu nu.”
Versurile melodiei reprezintă un dialog imaginar care se produce în mijlocul întâlnirii sexuale dintre doi amanţi. “Urc şi cobor între coapsele tale. Tu eşti valul, iar eu insula goală. Dragoste fizică este o fundătură.”
Sex pur, sunete sugestive şi punctul culminant – orgasmul simulat de Birkin – scandalizează întreaga lume. Cea mai pură melodie de dragoste, pe care Serge asigura că a scris-o, făcea Vaticanul să se revolte şi era cenzurată în mai multe ţări, printre care Spania, Marea Britanie şi Franţa.
Chiar dacă a fost considerată de mulţi un material pornografic şi o expresie a obscenului pentru Serge Gainsbourg piesa a fost o melodie anti-fucking despre disperare şi imposibilitatea iubirii fizice. Un lucru e însă cert, Je t’aime… moi non plus rămâne cea mai cunoscută melodie a compozitorului, datorită căreia a reuşit să-şi atingă obictivul, acela de a deveni celebru pulverizând orice tabú.
“Pentru cântecele lui eterne, care mi-au permis să vizitez lumea, pentru prietenia şi credinţa lui, pentru diamantul dăruit cu trei zile înainte de a muri, pentru faptul că veghează peste mine, pentru cântecele care l-au adus la viaţă în memoria altora.” Jane Birkin

Layla – Eric Clapton

Eric Clapton

În timp ce George Harrison îşi pregătea primul album solo, Eric Clapton, cel mai bun prieten al său, se dedica să flirteze cu femeia acestuia, Pattie Boyd.
George şi Pattie s-au întâlnit pe platourile de filmare la “A hard day’s night” şi s-au îndrăgostit. “Puteam să simt privirea lui George şi asta mă intimida.” Povesteşte Boyd despre scena pe care a filmat-o alături de cântăreţ. S-au căsătorit şi o vreme au fost fericiţi. Apoi a apărut Clapton care în ciuda admiraţiei ce simţea pentru Harrison îi era imposibil să nu îl invidieze. “Râvneam la Pattie pentru că era femeia unui bărbat de succes care părea să aibă tot ce eu îmi doream: maşini uimitoare, o carieră incredibilă şi o soţie minunată.” Mărturisea Eric Clapton.
Ocazia chitaristului s-a ivit odată cu interesul prietenului său pentru spiritualitate şi hinduism. Simţindu-se ignorată de soţ şi asaltată de declaraţiile de dragoste pe care Clapton i le făcea, Pattie se lasă dusă de val. Nu avea însă nicio intenţie să-l părăsească pe Harrison, ci mai degrabă încerca să îl facă gelos, decide deci să termine jocul periculos cu cel mai bun prieten al soţului său, lăsându-şi amantul distrus. Cu inima spartă în mii de bucăţi, Clapton începe să compună, încercând să-şi exteriorizeze durerea. Aşa ia naştere Layla, cântecul cheie, aşa cum îi spunea artistul, în încercarea de a o face pe Pattie să reacţioneze, să vină să locuiască alături de el.
Numele piesei a fost inspirat de povestea persană a poetului Nezami Ganjavi “Layla şi Manjun”, povestea unei iubiri interzise, în care Manjun înnebuneşte pentru că nu poate să îşi unească destinul de cel al iubitei.

Când Boyd a ascultat melodia nu a rămas indiferentă. Se temea însă că toţi vor afla despre aventura ei şi nu îi plăcea că amantul făcea presiuni asupra ei. Rămâne fermă, oricâtă emoţie îi produce gândul de a fi muza lui Clapton, Pattie nu revine asupra deciziei luate. Următoarea strategie a artistului este şantajul. Îi spune că dacă nu îl părăseşte pe George o să devină dependent de heroină. Nu are niciun efect, Boyd zâmbeşte trist, iar Clapton ştie că din acel moment totul s-a terminat cu adevărat.
Totuşi, câţiva ani mai târziu cei doi se reîntâlnesc. Căsnicia lui Boyd cu Harrison se terminase. Acum nu mai trebuiau să îşi ascundă relaţia.
S-au căsătorit în 1979, dar mariajul lor nu a funcţionat. Nelly, cum o numea Clapton pe Pattie, era infertilă, iar chitaristul se adâncise prea mult în dependenţa de alcool pierzându-şi interesul pentru femeia pe care şi-o dorise cu disperare din clipa în care reuşise în sfârşit să o cucerească.

“Nu era doar ce se vedea cu ochiul liber, cu toate că era femeia cea mai frumoasă pe care o văzusem în viaţa mea. Era însă mult mai profound de atât. Ieşea din interiorul ei. Era felul ei de a fi, asta mă captivase. Niciodată nu cunoscusem o femeie atât de perfectă şi mă simţeam copleştit. Îmi dădeam seama că fie trebuie să încetez să-i mai văd pe George şi Pattie fie trebuie să cedez emoţiilor şi să-i mărturisesc ce simţeam.” Spune Clapton.
„Dacă pentru George simţeam o iubire imensă şi profundă, între mine şi Eric exista o pasiune atât de îmbătătoare şi incontrolabilă că mă făcea să uit de mine. Să fiu muza a doi muzicieni atât de extraordinari era o presiune enormă, pentru că ei credeau să vadă în mine o persoană incredibilă, o persoană ce nu eram.” Povesteşte Boyd.

Jealous Guy – John Lennon

yoko and lennon

După ruptura de Beatles, John Lennon se găsea prins într-o spirală autodistructivă. Consumul de alcool devine un obicei şi atacurile de gelozie, aceleaşi care chinuiseră mariajul său cu Cynthia Powell, duc la o distanţare între el şi Yoko Ono.
Aşa s-a născut Jealous Guy în care artistul admite problemele sale de gelozie şi îi cere iertare femeii pe care o iubeşte. Totuşi, mai mult decât un act de căinţă, melodia e un fel de justificare personală. Yoko însăşi povestea la un moment dat că la începutul relaţiei cu Lennon acesta o pusese să scrie o listă cu numele foştilor ei amanţi şi că ea, în glumă, începuse să le aştearnă numele pe foaie. Nu mult mai târziu avea să descopere cât de serios şi delicat era subiectul acesta pentru bărbatul ei.

Oh I didn’t mean to hurt you
I’m sorry that I made you cry
Oh my I didn’t want to hurt you
I’m just a jealous guy

Totuşi, în ciuda tuturor problemelor, cei doi au fost întotdeauna profund îndrăgostiţi unul de celălalt şi le-ar fi fost imposibil să trăiască separat. Şi nu a fost doar pasiunea cea care i-a unit, ci potrivirea sufletelor. Povestea dintre Lennon şi Yoko a fost povestea a două fiinţe încărcate de creativitate. S-au iubit şi au colaborat artistic din primul moment în care s-au văzut. “Yoko este pentru mine zeiţa iubirii, îmi umple viaţa.” “Nu, nu a inspirat melodiile, m-a inspirat pe mine.” John despre Yoko.

semnatura1

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Related post

Oameni de care e mai sănătos să stăm la distantă

Acum ceva vreme, după o zi în care se presupunea că trebuie să mă distrez, m-am întors acasă mai obosită ca după o zi de muncă și s-a întâmplat ca pe una din paginile pe care le[...]

Wine not?

Capitolul II/Poveste de Toamnă/Elizabeth Taylor/ Wine, Women, Woods/  Sau cum să arunci în același coș cu mere și frunze, o divă de Hollywood și-o melodie-bucurie, venită de la un prieten[...]

Girls of the Wild

Capitolul I/ Poveste de Vară/ Your vibe attracts your tribe/ De curând eu și draga mea super prietenă  ne-am propus să ne aruncăm în brațele metamorfozei la sosirea fiecărui anotimp. Să[...]