Lost in Translation (2003) – Japonia
Bob Harris și Charlotte sunt doi americani în Tokyo. Bob este o vedetă de cinema care se află în oraș pentru a filma o reclamă la whiskey, în timp ce Charlotte este o tânără femeie care îl insoțește pe soțul ei, fotograful dependent de muncă. Neputând dormi, Bob și Charlotte se întâlnesc într-o noapte în barul hotelului de lux. Această întâlnire întâmplătoare se transformă în curând într-o prietenie surprinzătoare. Charlotte și Bob se aventurează prin Tokyo având adesea întâlniri extrem de amuzante cu locuitorii și descoperă la final o nouă perspectivă asupra posibilităților vieții.
Lost in Translation e un film de stare, vine cu anxietăți, cu blazări, cu încercări de trecere peste anxietăți și blazări, cu insomnii, cu întrebări existențiale. L-am văzut după miezul nopții, așa cum scrie pe prospect, am dat câteva ture prin Tokyo cel excentric, mi-am amintit și de-o întâlnire neașteptată, cândva parcă în altă viață, cu un om care m-a marcat cumva tocmai prin faptul că a trecut, dar n-a rămas, așa cum se cuvine să se întâmple cu tot ce e bun. Iar la toate astea s-a adăugat tihna aia din camera de hotel când Bob și Charlotte s-au așezat să privească La dolce vita, fellinianul meu cel mai de suflet.
A good year (2006) – Franta
Max Skinner este un bancher londonez specialist in investitii care se bucura de un mare succes in meseria sa. Într-o zi, află că unchiul său Henry – singura rudă apropiată pe care o mai avea – a decedat. Ca urmare, Max devine moștenitorul domeniului viticol al unchiului său, în Provence și pleacă în Franța pentru a revendica moștenirea. Aici îi regăsește pe Francis Duflot și pe soția sa Ludivine cei care se ocupaseră dintotdeauna de domeniul unchiului Henry și o cunoaște pe Fanny Chenal, proprietara unui restaurant din sat.
A good year e ecranizarea romanului omonim scris de Peter Mayle. Am dat peste film recent și întâmplător, căutând ceva ce nu văzusem cu Marion Cotillard – ea o interpretează pe Fanny. Apoi am aflat și despre cartea apărută la Rao pe care nu știu dacă o voi citi, deși cred că ar fi o lectură de vacanță plăcută. A good year e simpatic, are o coloană sonoră mișto – puțin Edith Piaf, Charles Trenet și ceva Alizee cu Moi lolita, o piesă pe care o ascultam pe repeat în adolescență. Mi-au plăcut peisajele, decorurile, vibe-ul, umorul, e foarte văratic.
Before Midnight (2013) – Grecia
Before Midnight este ultima parte a trilogiei Before, una din cele mai mișto trilogii văzute de mine până la momentul de față. Nu și-a pierdut esența, ci din contră parcă m-a convins tot mai mult cu fiecare film apărut. Nu o recomand celor care vor acțiune sau caută ceva spectaculos. O recomand celor care știu să savureze replicile smart și intense și celor care vor să plece în vacanță prin intermediul unui film bun. Filmele sunt filme de stare, sunt pentru cei care știu să să se lase furați de frumusețea cadrelor, a muzicii și a discuțiilor cu miez.
Celine și Jesse sunt acum în Grecia, în vacanță. Au trecut alți nouă ani de când s-au reîntâlnit în Franța. Acum, cei doi sunt impreună și au două fiice gemene. Când Jesse își duce fiul din prima căsătorie la un aeroport din Grecia pentru ca acesta să se întoarcă în America la mama lui, alături de care locuiește, începe să ia în considerare o mutare înapoi la Chicago pentru a fi mai aproape de băiat. Între timp Celine se gândește să accepte noua slujbă ce i s-a propus în Franța, acolo unde ea, Jesse și cele două fiice locuiesc permanent.
Mi-a plăcut tihna Greciei, mesele cu prietenii și plimbările lungi, aerul lejer, idilic. Chiar e de dat o tură pe acolo în vacanță cu Jesse și Celine.
Made in Italy (2020) – Italia
Made in Italy este o comedie plină de emoții care spune povestea unei relații tată-fiu. Tatăl: Robert, interpretat de Liam Neeson, este un artist londonez retras după șocul pierderii soției. Fiul: Jack, interpretat de Micheál Richardson, un ambițios manager la o galeria de artă. Când Ruth, soția acestuia, cu care se află în plin divorț, pune la vânzare galeria, o afacere care se dovedește a fi a părinților ei, Jack își vede viața frustrată brusc. În disperare de cauză hotărăște să vândă la rândul lui casa mamei sale din Toscana pentru a cumpăra galeria de artă și își atrage tatăl într-o călătorie în lumea amintirilor care va schimba complet dinamica relației lor. Jocul lui Liam Neeson, decorurile, peisajele, rețetele culinare, umorul și discuțiile cu suflet sunt doar câteva motive pentru care Made in Italy e musai de vizionat. Eu l-am văzut pe la începutul anului și mi-a dat un chef nebun să fug în lume, să trăiesc, să plâng, să cânt, să-mi asum, să privesc înainte.
XOXO
Lasă un răspuns