Eat, Pray, Love (2010)

Aflată la răscruce de drumuri, după divorţ, Liz Gilbert îşi ia un an de pauză de la muncă şi decide să evadeze din cotidian riscând totul pentru a-şi schimba viaţa. Porneşte, aşadar, într-o călătorie peste mări şi oceane în care învaţă să se bucure de lucrurile simple şi ajunge să afle pacea şi echilibrul iubirii în braţele unui nou bărbat.
Am văzut filmul după ce citisem romanul și am rămas cu un sentiment plăcut. Eat, Pray, Love, e un film de stare, lejer, relaxant. A adus în plus față de carte o mulțime de peisaje răvășitoare pentru care ochii mei au fost recunoscători- puțină Italia cu al ei dolce far niente, un strop de India cu regăsiri de sine și niscai Bali cu fluturi în stomac – și interpretarea luminoasă și simpatică a Juliei Roberts, în rolul autoarei Elizabeth Gilbert.


Girl on the train (2016)

Rachel ia în fiecare dimineață același tren care așteaptă la același semnal defect. De la geam, ea urmărește activitățile unui cuplu ce locuiește la casa cu numărul 15 de lângă calea ferată. I-a botezat Jess și Jason și viața lor i se pare perfectă. Ei au tot ce își dorește ea mai mult. Ar vrea să fie în locul lor până când, într-o zi, vede ceva ce o șochează. Începând de acolo totul se schimbă, iar Rachel se trezește prinsă în viața celor pe care îi privea de la distanță.
Am văzut Fata din tren în 2018, imediat după ce am finalizat romanul Paulei Hawkins, roman citit pe nerăsuflate și care, deși nu m-a suprins la final, m-a lăsat cu gândul c-aș vrea să o citesc pe autoare și cu alte apariții. Filmul, pe de altă parte, m-a dezamăgit la momentul respectiv, cu precădere prin jocul actorilor și prin faptul că nu a reușit să-mi transmită nimic din tensiunea pe care mi-a transmis-o povestea de pe hârtie.


Little women (2019)

Little women este povestea celor patru surori March – patru tinere hotărâte să-și trăiască viețile după propriile criterii. Jo, Meg, Amy și Beth au propria viziune despre dragoste și fericire și nu se tem să lupte pentru asta.
Mărturisesc că am așteptat cu nerăbdare apariția filmului regizat de Greta Gerwig chiar dacă nu am ajuns încă să citesc romanul care stă la baza scenariului. Mi-am dorit să văd filmul pentru că sunt complet îndrăgostită de ecranizări, mai ales atunci când au la baza povești clasice, mi-am dorit să îl văd și pentru că tot ce înseamnă film de epocă m-a fascinat de când mă știu, prin costume, decoruri și peisaje. Mi-am dorit totodată să îl văd pentru că autoarea Micuțelor doamne, Louisei May Alcott, a fost o tipă pe cinste, din câte am auzit, pe ici, pe colo, și pentru că îmi place mult Saoirse Ronan.
Filmul are un aer fresh, m-a făcut să zâmbesc și să mă bucur alături de prietena mea cea mai bună, într-o sală de cinema goală, pe parcursul celor două ore cât a durat povestea Micuțelor doamne.


Rebecca (2020)

După o scurtă poveste de iubire în Monte Carlo alături de Maxim de Winter, un bărbat văduv, o tânără proaspăt căsătorită ajunge la Manderley, domeniul noului ei soț. Naivă și lipsită de experiență, încearcă să se adapteze în noua ei viață, dar descoperă că trebuie să lupte cu umbra primei soții a lui Maxim, Rebecca, o femeie elegantă și mondenă a cărei moștenire este menținută în viață de sinistra menajeră de la Manderley, doamna Danvers.
Oricât de dragă îmi este Lily James și oricât m-am bucurat când am aflat că va juca în Rebecca, filmul nu a reușit să-mi transmită fiorii pe care mi i-au transmis cartea lui Daphne du Maurier și o mini-serie italiană apărută prin 2008, cu Alesio Boni în rolul lui Max de Winter.
Filmul regizat de Ben Wheatley e un regal vizual, energic, efervescent, dar în mâna lui povestea devine frivolă și își pierde esența, mai ales pentru cei care au citit înainte cartea și sunt familiarizați cu lanțul evenimentelor.


The Woman in the Window (2021)


Anna Fox suferă de agorafobie și se simte mai singură ca oricând atunci când privește lumea din spatele ferestrei ei. La scurt timp după ce familia Russell se mută vizavi, Anna este martora unor evenimente inimaginabile.
Am comandat cartea la apariția ecranizării. Îmi propusesem să o citesc înainte să vizionez filmul, dar părerile care au curs în valuri și care, trebuie spus, nu semănau deloc unele cu altele, m-au făcut prea curioasă în privința lui. L-am vizionat, așadar, în urmă cu câteva zile și mă bucur că am făcut-o, în ideea că aș fi pierdut mult mai mult timp citind cartea care probabil va rămâne acum uitată pe raft.
Filmul este plat, superficial, iritant, iar finalul, departe de a fi creepy, răvășitor sau suprinzător, e doar penibil și îmi întărește convingerea că romanele și filmele care se bucură de hype foarte rar reușesc să ajungă la mine.

Care sunt ecranizările tale preferate? Dar ecranizările care te-au dezamăgit?

XOXO

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Related post

4 Filme cu vibe de vacantă

Lost in Translation (2003) – Japonia Bob Harris și Charlotte sunt doi americani în Tokyo. Bob este o vedetă de cinema care se află în oraș pentru a filma o reclamă la whiskey, în[...]

Filme și cărti care merg mână în mână

Midnight in Paris – Sărbătoarea continuă Midnight in Paris este povestea a doi tineri logodnici aflaţi într-o călătorie în fascinantul Paris, chiar în prag de nunta. Ea, fiica[...]

4 Filme de văzut în mini-vacantă

Cinema Paradiso (1988) Cinema Paradiso este poveste lui Salvatore di Vita – nume ales deloc întâmplător – poreclit de apropiați Toto. Filmul se deschide cu un Salvatore ajuns deja la[...]