Last night (2010)
Joanna (Keira Knightley) și Michael (Sam Worthigton) doi tineri căsătoriți se văd puși în situația de a lupta cu ei înșiși și cu ispitele atunci când el pleacă într-o deplasare cu o colegă de serviciu (Eva Mendes), iar ea rămâne acasă dând, din pură întâmplare, peste un fost iubit (Guillaume Canet).
Last night e genul de film care merge perfect noaptea târziu, cu un pahar de vin alături. Dialoguri istețe, chimie între actori, situații în care te regăsești cu ușurință, suspans și multă emoție. Mi s-a părut grozav de bine redată diferența dintre cele două sexe, felul în care bărbații și femeile trădează, comparația dintre cele două tipuri de infidelitate, cea emoțională și cea fizică. Așadar, dacă îți vine chef să îți înșeli partenerul, iar prietenul care îți face terapie nu răspunde la telefon, pornește filmul ăsta și fă-ți de lucru cu el.
Seeking a friend for the End of the World (2012)
Un asteroid este în drum spre Pâmânt, iar încercările de a evita dezastrul au eșuat. Odată cu sfârșitul lumii vine și sfârșitul căsniciei lui Dodge (Steve Carrel), a cărui soție îl părăsește pentru un alt bărbat. Au mai rămas doar 21 de zile până la marele dezastru, iar Dodge se simte singur și pierdut până când vecina de la parter, Penny (Keira Knightley) apare într-o seară la fereastra lui, pe scara de incendiu, plângând neconsolată. Din vina iubitului ei, Penny a ratat posibilitatea de a se urca în ultimul avion care ar fi putut-o duce să își vadă familia. Astfel că, atunci când în oraș izbucnește o revoltă, introvertitul Dodge și expansiva Penny fug împreună, unul în încercarea de a-și reîntâlni marea iubire din liceu, iar cealaltă dorindu-și să ajungă la familia ei pentru a-și lua rămas bun.
Seeking a friend for the End of the World este un film duios ca o îmbrățișare. Nu te face să râzi, parcă nici să plângi nu-ți vine, oftezi însă, te cuprinde un soi de nostalgie. Am inclus filmul pe listă pentru că, pe lângă conversațiile cu suflet ale protagoniștilor, mi-a amintit de o discuție avută cu un prieten în urmă cu ceva ani. Mă întreba ce aș face dacă aș afla că mâine ar veni sfârșitul lumii. Voi ce ați face?
Before we go (2014)
O femeie (Brook) pierde ultimul tren spre Boston după ce a fost jefuită într-un bar. Un muzician (Nick), venit în oraș (New York) pentru o audiție, cântă în gară în încercarea de a-și face curaj să meargă la petrecerea unor prieteni unde știe că ar putea să dea peste fosta lui iubită. Când Brook își scapă telefonul în gară, în goana de a prinde ultimul tren, Nick îl culege de pe jos și i-l înapoiază. De aici, de la o situația aparent banală, începe totul: un tur nocturn prin oraș, conversații amuzante și profunde în același timp, secrete, încurcături, jocuri și magie.
Filmul ăsta mi-a amintit de perioada în care umblam în nopțile de vară prin parcuri în compania unui prieten, conversând despre orice ne trecea prin minte, mi-a amintit totodată de Before Sunrise, un alt film cu bănănăieli și discuții cu suflet, așa că-l recomand celor care iubesc emoțiile și ideile care la prima vedere pot părea naive, dar care ascund în ele înțelesuri care de multe ori, în graba noastră prin viață, ne scapă.
Blue Jay (2016)
Doi foştii colegi și iubiți în adolescență, Jim (Mark Duplass) şi Amanda (Sarah Paulson) nu şi-au mai vorbit de mai mult de 20 de ani. Într-o zi, ei se întâlnesc din întâmplare într-un magazin din oraşul lor natal. Mama lui Jim a murit, iar el este aici pentru a-i vinde casa. Amanda îşi vizitează sora gravidă. Cei doi încep să discute la o cafea, apoi la o bere şi jeleuri și se trezesc pe neașteptate în casa mamei lui Jim unde deapănă amintiri din trecut, reînvie trecutul și își dau seama că mai există încă o mulțime de lucruri nespuse între ei.
Blue Jay este un film alb-negru în care două personaje sunt urmărite pe parcursul a 24 de ore. M-a trecut prin o mulțime de emoții – m-a purtat în trecut pe vremea liceului, m-a făcut să zâmbesc și m-a și zguduit puțin. Are bibelouri cu pisici, cărți (puțin Wuthering Heights), conversații cu suflet pe subiecte care te pun pe gânduri și o referință la un film care mi-a plăcut tare de tot în copilărie – Men at work cu Charlie Sheen și Emilio Estevez. Blue Jay e un film de stare, ultimul vizonat de mine și cel care mi-a dat ideea articolului, cu muzică bună – Annie Lennox – No More I Love You’s – și cu un final la care, zău, nu m-aș fi așteptat.
Destination Wedding (2018)
Destination Wedding urmărește povestea a doi invitați la nuntă, nefericiți și anti-sociali – Lindsay (Winona Ryder) și Frank (Keanu Reeves) – care dezvoltă o afecțiune reciprocă în ciuda fostelor lor experiențe amoroase dezastruoase. Pe neașteptate, cei doi ghinioniști în dragoste, se trezesc că viața lor ia o altă direcție. Cu toate că amândoi se simt incomod în cadrul evenimentului și nu se tem să-și exprime zgomotos nemulțumirile despre ei înșiși și despre prietenii lor, încet-încet încep să-și caute compania. De-a lungul weekend-ului și în ciuda tuturor dificultăților, Frank și Lindsay își împărtășesc dezastrele lor amoroase și încep să se privească cu alți ochi.
Destination Wedding mi-a plăcut în primul rând pentru dialogurile savuroase – un amestec de sarcasm, cinism și nerușinare care m-a făcut să zâmbesc în permanență. Filmul se concentrează doar asupra personajelor principale – doi mizantropi, absorbiți de ideile și tabieturile lor – motiv pentru care pentru unii ar putea părea plictisitor, dar interpretarea actorilor este haioasă și lipsită de inhibiții, ceea ce face din Destination Wedding o comedie romantică atipică și perfectă pentru serile în care ai chef să te pierzi în conversații și nu reușești să dai de vreun prieten disponibil să stea la taclale.
Le-ați văzut? Care este preferatul vostru?
XOXO
Lasă un răspuns