O plimbare aiurea
Nu știu voi, dar eu am încercat să profit pe cât posibil de zilele astea de toamnă-vară. Mi-am pus căștile în urechi și am ieșit să cutreier străzile. Îmi place să mă plimb prin zonele cu case vechi. Am vreo trei preferate în oraș și tare mă visez stând la cafea în balconul uneia – cochetă și spațioasă – cu vedere chiar la stradă. Orașul meu e mititel, dar voi, cei care stați în orașe mari, puteți profita de plimbări lungi și tihnite prin locuri necunoscute, aiurea, fără direcție, încotro vă poartă pașii. Dacă Piteștiul are magia lui, sunt sigură că nici alte orașe nu duc lipsă de locuri interesante și demne de descoperit.
Un tur de librărie
Acum vreo săptămână, în una din plimbările mele, m-am trezit în fața librăriei din centrul orașului. Trecuse ceva vreme de când nu mai intrasem într-o librărie – e vreun an de când am preferat să comand online – dar m-a tras sufletul înăuntru și nu m-am opus. Mi-a plăcut să-mi petrec vreo oră printre cărți, am retrăit senzația din copilărie când răsfoiam tot felul de enciclopedii și mama mă scotea cu greu dintre rafturi. Iubitorii de cărți înțeleg sentimentul și sunt sigură că ideea unui tur de libărie le va surâde. În felul ăsta te poți pune la curent cu ultimele apariții literare și poți răsfoi în tihnă câte cărți vrei pentru a-ți actualiza wishlist-ul.
Un maraton cu desenele copilăriei
Dacă, în ciuda vârstei, mai ești copil în sufletul tău, atunci ideea maratonului e pentru tine. În ce mă privește, de fiecare dată când mă simt cu moralul la pământ, optez pentru un maraton Sailor Moon, desenul magic al copilăriei mele. L-am găsit la un moment dat pe Youtube și a fost ca o injecție cu fericire. Pregătește, așadar, un castron cu popcorn și încarcă-te pozitiv cu amintiri și voie bună.
Puțin teatru radiofonic?
Eu am descoperit plăcerea teatrului radiofonic într-o vară la țară când ascultam obsesiv Radio România. Difuzau seara, am impresia că după ora 9, dar nu mai țin minte ziua exactă. Totuși, dacă vă interesează subiectul, găsiți destule spectacole pe mixcloud și pe Youtube. Eu recomand Moliere de Mihail Bulgakov, l-am ascultat recent și mi-a plăcut mult.
Meditează
În ce mă privește meditația nu lipsește din programul meu zilnic și vă mărturisesc că viața mea s-a schimbat mult și în bine de când am început să meditez. Nu e musai să faci asta în fiecare zi, dar poți profita de zilele alea libere în care te plictisești și vrei să încerci o activitate nouă. S-ar putea să-ți placă, iar dacă nu știi de unde să începi, îți recomand cartea Mindfulness de Ed Halliwell. A apărut la editura Act și Politon și poate fi un punct de plecare pentru cei interesați de subiect. Găsești totodată aici 3 exerciții extrase din cartea lui Halliwell.
O rețetă nouă cu orice găsești prin bucătărie, dă delicatesei un nume
Ai încercat vreodată să gătești ceva doar cu ce aveai la îndemână? E cu adevărat distractiv să combini ingrediente după posibilități și după gust și să explorezi la final rezultatul. Dacă ai noroc și experimentul e reușit poate să devină un fel de mâncare pe care să-l servești și celorlalți sau pe care să-l pregătești mai apoi doar la ocazii speciale, poți să-l botezi în funcție de context, cu un nume exotic și fantezist, demn de cel mai renumit chief. Sună funny, așa-i?
Reorganizează-ți biblioteca
Chiar dacă e ziua ta liberă, reorganizarea bibliotecii nu sună niciodată rău pentru un bookaholic. De ce să nu recunoaștem, orice pretext e bun ca să-ți petreci vremea în preajma cărților. Pe de altă parte e un bun prilej să treci în revistă cărțile tale preferate și să renunți la cele care nu te-au încântat atât de mult. Le poți dona sau le poți da la schimb – există o mulțime de grupuri de schimb și vânzare de cărți. Eu deja am început să adun pe un raft numai al lor acele ficțiuni de care vreau să mă despart și chiar mă gândesc serios să merg în viitorul apropiat ca expozant la Shop my library. Poate ne vedem acolo!
Ridică un cort și invită câțiva prieteni la un film
Pe vremea copilăriei obișnuiam să fac împreună cu frații mei o construcție din perdele, ceașafuri și scaune pe care o numeam mai apoi cazemată. Ne plăcea să ne îngrămădim acolo și să mâncăm dulciuri, ascunși de ochii adulților. Erau momente plăcute și vă mărturisesc că tare am poftă, acum când scriu, să-mi sun prietenele pentru o petrecere în pijamale. Cu înghețată, râsete și Netflix. Vouă cum vă sună ideea?
XOXO
Lasă un răspuns