Aromaterapia: uleiuri esentiale & Co

Partea cea mai importantă când vine vorba de aromaterapie este alegerea esenței care să ne dea o stare de bine. Fiecare plantă are efectele ei binefăcătoare, dar nu toate au un parfum care să fie pe placul nostru. Eu sunt foarte sensibilă la mirosuri și nu tolerez esențele puternice. Am încercat o mulțime și singurele care îmi sunt cu adevărat pe plac, singurele care mă relaxează și reușesc să mă inunde de fericire sunt lavanda și salvia. Îmi plac mult și lacrimioarele și moscul, dar nu recurg la ele decât dacă n-am la îndemână lavandă și salvie.  Pe lângă faptul că aromele astea sunt extrem de plăcute, vin cu o infinitate de beneficii. Lavanda reglează ritmul inimii, alungă neliniștile, reduce anxietatea, combate insomniile, iar salvia este principalul aliat în lupta cu stresul. În principiu ambele luptă cu problemele astea pe care le avem cam toți într-o oarecare măsură.

Îmbrătisarea prietenului copac

Să profităm, zic, cât mai avem încă păduri și parcuri. Îmbrățișarea copacilor e ca un fel de poartă spre vindecare. Am aflat despre treaba asta de la mama și am practicat-o pentru prima dată în urmă cu ceva ani. Mărturisesc că nu m-am putut conecta la energia copacului atunci când ne-am dat prima îmbrățișare, căci eram mult prea preocupată dacă nu cumva pe trunchiul lui se găsesc furnici sau altfel de gongi, dar odată ce am trecut peste prejudecăți și gânduri diverse situația s-a schimbat. Cumva am înlocuit îngrijorarea cu recunoștința și aprecierea față de natură, am înlocuit negativul cu pozitivul, iar copacul mi-a răspuns în consecință. Ce vreau eu de fapt să spun, e că dacă ne deschidem în fața naturii, natura se deschide în fața noastră, chestie valabilă și între oameni și oameni. Așadar dacă vrei să experimentezi schimbul ăsta de energie, găsește-ți un prieten trainic și îmbrățișați-vă cât mai des. E de preferat să-l găsești într-un loc mai intim, cât mai în inima naturii pentru a putea să trăiești experiența bucurându-te în același timp și de aerul curat și de sunetele caracteristice pădurii.

Mudre Mudre si iar Mudre

Un fel de Degețele, hai să ne jucăm cu ele. Chestia asta cu mudrele chiar e for real. Am mers într-o dimineața la o ședință foto și mă trezisem simțindu-mă absolut mizerabil. Dormisem undeva la cel mult patru ore și când nu mă odihnesc suficient, la trezire îmi simt stomacul în gât. Cum obișnuim să facem poze pe coclauri, plecăm așa de nebuni și căutăm loc din mers, rar mergem la sigur, în general explorăm terenul și alegem ceva care să ne inspire pe toți – trei suntem.  Ei bine, în dimineața respectivă, am plecat să facem poze simțindu-mă mai mult moartă decât vie și nemaipomenit de stresată la gândul că voi avea probleme pe drum. Îmi era teribil de greață și singurul lucru care m-a calmat au fost aceste mici gesturi, joculețul ăsta cu degetele care pentru mulți poate părea absurd, dar care e extrem extrem de eficient.  Cum așa? Păi – am mai scris despre subiectul ăsta aici – mudrele influențează fluxul de energie din corpurile noastre. Când simțim un disconfort ori o durere înseamnă că suferim de un dezechilibru energetic. Există o mulțime de mudre pentru diferite probleme. Eu în dimineața respectivă, am folosit pentru problema mea Pushan Mudra.  Arată ca în imagine – R înseamnând mâna dreaptă, L înseamnând mâna stângă – și e de mare ajutor atunci când ai stări de greață. Reglează energiile sistemului nervos autonom și ajută în dezintoxicare, având un efect liniștitor asupra tuturor organelor situate la nivelul abdomenului.

Ceaiurile

Vara asta m-am ținut departe de cafea pentru o lună întreagă și spre mirarea mea n-am decedat. Acum serios vorbind, există și alte variante ca să ne energizăm. Ceaiul verde spre exemplu. Eu am început să-l beau în urmă cu trei ani. Nu cald, nu îndulcit. Îl beau răcit, cu gheață și lămâie, măcar o dată pe zi. Dar pentru dimineața, în loc de cafea, am ales luna trecută ceaiul negru Sir Edward, cu aromă de lămâie. Între timp mărturisesc că m-am întors și la cafea. E pentru mine cam ce e o ciocolată pentru o iubitoare de dulciuri, un fel de plăcere-desert. Având în vedere că nu prea’s consumatoare de creme, și fursecuri, șamd, de undeva trebuie să-mi iau și eu zahărul.

Meditatia cu cristale

Mania cu colecționarea pietrelor semiprețioase e super veche și am deprins-o de la mama. Ne-am luat multe țepe de-a lungul timpului cumpărând astfel de cristale de pe la toate târgurile posibile. Multe din ele nu erau ce ni s-a vândut, ci simple pietre pictate. Așa că aveți grijă de unde le achiziționați. Există și oameni care nu se dau în lături de la a vinde fake-uri pe sume destul de mari. Dar să trecem mai departe pentru că nu vreau să vă vorbesc despre asta, ci despre meditația cu cristale.

Am primit de ziua mea, un agat botswana superb și de atunci nu mai meditez niciodată fără el. Îmi place energia acestei pietre și știu că – deși venită cadou – eu am atras-o în viața mea. Nu vorbisem cu nimeni despre subiect, nimeni nu știa că îmi doresc un agat, dar chiar aveam de gând să achiziționez unul fix când prietena mea ( genul ăla de om care face întotdeauna cele mai geniale cadouri) mi-a făcut surpriza. Sunt convinsă că nu a ales agatul întâmplător, ci pentru că este piatra zodiei mele. Se spune că agatul acționează mai lent pentru că are o frecvență joasă și necesită timp pentru a aduce schimbare pe anumite planuri, dar în același timp conferă multă forță posesorului. În plan psihologic favorizează acceptarea de sine, în cel emoțional eliberează frustrările, iar în cel spiritual stimulează conștiința de sine ducând la stabilitate interioară. Recomandarea mea este să alegem cu grijă piatră cu care urmează să medităm și pe care urmează să o purtăm. Să găsim una care să acționeze la nivelul la care simțim noi că avem nevoie și să o tratăm cu respect dacă vrem într-adevăr să ne creăm o relație de prietenie cu ea.

Cam astea sunt obiceiurile mele sănătoase, obiceiuri care chiar mi-au făcut viața mai frumoasă în ultimii ani și pe care am vrut musai să le împart și cu ceilalți. Ale voastre care sunt? Ce faceți ca să vă mențineți fericiți?

XOXO