Cred că știți citatul ăla: I’m glad I live in a world where there are octobers. Ei bine, mi se potrivește mănușă, pentru că eu iubesc toamna, iar octombrie aduce de fiecare dată cu el cele mai frumoase culori și cele mai frumoase povești. Dacă în luna precedentă mi-a fost tare greu să mă mobilizez și n-am reușit să citesc decât trei cărți, în octombrie am reușit să-mi revin, să mă las învăluită de tihna mea, și am dat gata cinci romane și o non-ficțiune. Două din cele cinci romane se află pe lista bucuriilor de luna asta, alături de filme, muzică & co. Curioși ce m-a făcut să zâmbesc în octombrie?

Cărti:

Vina – Camelia Cavadia


”Timpul care trece nu ne găsește niciodată la fel cum ne-a lăsat, experiențele de orice fel își pun amprenta peste noi și în fiecare zi devenim alții. Mai buni, mai răi, mai înțelegători, mai triști, mai veseli, dar niciodată la fel.”

Nu aveam dubii că romanul Cameliei Cavadia mă va prinde în mreje, dar nu îmi imaginam că o să mă atingă chiar mai profund decât a făcut-o Măștile fricii. A fost un roman duios și dureros deopotrivă, un roman pe care, datorită încărcăturii puternice, nu l-am putut parcurge pe nerăsuflate. Am stat alături de el mai bine de o săptămână, dar a fost o săptămână încărcată de emoții. L-am simțit ca pe un prieten, un prieten care vine să-și toarne sufletul dinaintea mea, un prieten alături de care sufăr și pe care nu-l pot ajuta cu nimic. A fost uneori frustrant, adevărat, dar n-am putut renunța la el, așa cum n-aș putea vreodată să renunț la prietenie. Mai multe despre carte am povestit aici.

Spulberatic – Anca Vieru


”E o iluzie să crezi că ai recuperat trecutul, chiar și o fărâmă din el, fiindcă ceea ce afli este mai degrabă o reflectare personală a lui. Nu este adevărul faptelor inițiale, ci o interpretare tardivă, acea parte a realității pe care o înțelegi în funcție de datele momentului prezent. Cu un plus de obiectivitate, poate.

Un alt roman care m-a făcut să mă zbat între tristețe și bucurie a fost Spulberatic. Romanul Ancăi Vieru are gust dulce-amărui și e de o frumusețe răvășitoare. E un roman despre puterea amintirilor, despre povara trecutului, despre greutatea pe care o au legăturile de familie în viața noastră. S-a dovedit a fi o lectură plină de magie, poleită cu mister, încărcată de muzică și dacă v-am făcut curioși, să știți că găsiți recenzia aici.

Filme:

Blue Jay (2016)

Blue Jay e un film de stare în care, la prima vredere, nu se întâmplă nimic, dar care te încarcă de emoție cu fiecare replică și fiecare cadru. E totodată un film alb-negru și asta îi dă o notă vintage care mi-a mers la suflet. M-a trecut printr-o mulțime de emoții – m-a purtat în trecut pe vremea liceului, mi-a amintit de un coleg căruia i-am pierdut urma și pe care m-aș bucura mult dacă l-aș revedea, m-a făcut să zâmbesc și m-a și zguduit puțin. Blue Jay mi-a dat senzația că am ieșit la o cafea cu un prieten vechi, mi-a dat cheful să răsfoiesc jurnalele ascunse prin pod și m-a topit cu coloana lui sonoră.

MO (2019)

Mi-a plăcut MO, deși nu a avut asupra mea efectul dorit, nu m-a dus cu gândul la campania #metoo pentru că nu l-am putut privi ca pe un caz de abuz de putere în care o tânără este victima unui profesor. Ca femeie, poate că o să fiu blamată pentru ce spun aici, consider ca MO a fost în primul rând victima unui complex Oedip nerezolvat și abia apoi victima unui bătrân senil, aflat într-o poziție de putere. Dincolo de asta, însă, filmul lui Radu Dragomir mi-a plăcut. A fost altceva, a adus un nou suflu în cinematografia românească și prin suflul ăsta și prin muzica bună a reușit să mă prindă. Am petrecut un timp plăcut alături de prietena mea la cinema, în timp ce ne savuram cafeaua, cu atât mai mult cu cât, am fost doar noi două în sală și n-am avut o problemă în a schimba păreri pe parcursul filmului. Prin urmare, da, MO e în mod clar una din bucuriile lui octombrie.

Muzică:

Memories de la Maroon 5


Here’s to the ones that we got
Cheers to the wish you were here, but you’re not
‘Cause the drinks bring back all the memories
Of everything we’ve been through
Toast to the ones here today
Toast to the ones that we lost on the way
‘Cause the drinks bring back all the memories
And the memories bring back, memories bring back you

Am dat de melodia asta pe la jumătatea lunii și de atunci o ascult obsesiv. Mă face tristă, dar îmi dă în același timp și un sentiment de eliberare, asta ca să nu mai spun că se lipește al naibii de mine pe starea mea din ultima vreme. Așa că, dacă n-ați ascultat-o încă, ar cam fi cazul s-o faceți – tare bine le mai zice Adam Levine!

Achizitii:

Centură SH

Am găsit centura asta pe la începutul lunii într-un SH când am ieșit la o plimbare. Nu aveam în plan să merg la scotocit, dar am văzut că erau reduceri și am zis să intru, cu atât mai mult cu cât îmi trebuia o curea sau un lanț pentru o geantă care rămăsese fără bretele. Când am dat peste ea, mi-au venit în minte niște bocanci văzuți la @floaredemucegai, cumpărați și ei tot dintr-un SH. Bocancii ei erau crem, dar aveau aceleași detalii din metal în formă de floare de colț. Nu-i așa că-s absolut superbe și că n-o să vă mirați dacă vă spun că a fost dragoste la prima vedere între mine și centura asta? E drept că trebuie să-i mai dau niște găuri, întrucât mi-e cam mare, dar sunt din cale afară de fericită că ne-am găsit. Ah, v-am spus că minunația asta m-a costat doar 2 lei?

Bască roșie

Am pus mâna luna asta și pe-o bască roșie ca cea pe care o purta Eva Green în The Dreamers. Am luat-o din New Yorker la un super preț, dar n-am ajuns încă să o port pentru că temperaturile mi s-au părut prea ridicate pentru ea. Știu, e mai mult de fantezie, decât pentru a ține de cald, dar nu m-am simțit încă pregătită pentru ea. Urmează însă poze, cât mai curând.

Surprize:

Cioco Lidl

Cutia a fost cea care mi-a atras atenția pentru că eu sunt mereu cu ochii după tot ce e colorat și are flori, iar când am aruncat o privire mai atentă, mi-am zis instant că bomboanele astea sunt un fel de Merci, la un preț mult mai atractiv și cu un ambalaj super cute. Nu m-am gândit că vor fi fix la fel ca ele, mă așteptam să fie surorile lor mai modeste, dar nu sunt modeste deloc, sunt pline de bunătăți și de suprize și le-am devorat c-o pasiune sălbatică. Le recomand, așa cum recomand cam tot ce e dulce la Lidl, niciodată nu m-au dezamăgit.

Pe voi ce v-a bucurat luna asta? Ce cărți, filme și muzici v-au făcut să zâmbiți în octombrie?

XOXO

2 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Related post

Bucuriile lui Decembrie

Film: The Hand of God Îi mulțumesc lui Fabietto și mămucă-sii cu farsele ei că m-au făcut să zâmbesc, ba chiar să hohotesc de nebună, într-o noapte complet banală dintr-o zi de[...]

Bucuriile lui August

Un răsărit la 2 Mai Mărturisesc că nu sunt o persoană matinală și că rar m-am deranjat să mă trezesc pentru un răsărit, dar ăsta de la 2 Mai mi-a dat un zen mișto rău. O[...]

32 de bucurii mari și mici

În mai număr bucuriile odată cu anii și le număr mai devreme pentru că e luna aia în care fericirea e parcă mai plină și mai din belșug, e luna pe care o consider luna mea și e cea[...]