Fie că ieşim la plimbare în parc sau mergem la plajă, fie că ne aflăm călători în tren sau prinşi în trafic, în drum spre locul de muncă, să avem la noi o carte nu strică niciodată. Pasionaţii de lectură ştiu bine că cititul, pe lângă faptul că e sexy, face timpul să zboare şi plictiseala să dispară. Motiv pentru care m-am gândit să fac o selecţie de cărţi scurte, numai bune de pus în geantă, o selecţie de cărţi deloc voluminoase, uşor de transportat şi pentru toate gusturile. Dacă le-aţi citit, ceea ce este foarte probabil, având în vedere că nu fac parte din categoria noutăţi, aştept să-mi spuneţi cum vi s-au părut. Dacă nu, spor la citit!

1. Play back – Raymond Chandler:

Voi începe lista cu o carte de suspans, uşurică şi plăcută la citit, mai ales pentru cei care agrează genul. Mărturisesc că am pus mâna pe ea după ce am citit romanul poliţist al unui prieten scriitor. Voiam să am un termen de comparaţie pentru cartea acestuia, să aflu dacă m-am mirat de ea aşa cum te miri de o noutate sau a fost ceva mai mult. Ei bine, mărturisesc că romanul prietenului scriitor a fost mai lung şi mai elaborat, dar nici cartea lui Chandler nu e de lepădat. Curge atât de limpede şi de iute că nici nu-ţi dai seama când ajungi la final, v-o spune cineva care nu se omoară cu astfel de lecturi, parole d’ honneur! Cartea spune aşa: un client necunoscut îl angajează pe Marlowe prin diverşi interpuşi. Sarcina lui este să o urmărească pe tânăra roşcată care călătoreşte sub numele de Eleonor King, în realitate Betty Mayfield. Marlowe o însoţeşte din umbră până în orăşelul de coastă Esmeralda, unde descoperă că tânără este urmărită şi de un al doilea bărbat. Speriată Betty îi va cere ajutorul lui Marlowe, iar acesta, pentru prima dată în cariera sa, hotărăşte să se întoarcă împotriva clientului pentru a-i sări în ajutor misterioasei femei.

2. Demian – Hermann Hesse:

În urmă cu ceva ani, destul de mulţi dacă stau bine să mă gândesc, am ajuns la cartea asta. Îmi amintesc, de parcă ar fi azi, că a avut asupra mea un puternic impact. Destul de obscur pentru un roman de formare, având ca temă adolecenţa, Demian nu e tocmai genul de carte de citit pe plajă, chiar dacă este scurtă şi se parcurge relativ uşor. Te lasă cu întrebări şi te obligă să gândeşti, să vrei să te cunoşti, să fii profund. Totuşi, tolănit sub un copac, pe iarbă, într-un parc, într-o frumoasă zi de duminică, cartea lui Hesse poate fi parcursă cu toată seriozitatea pe care o necesită. Pentru cei cu atracţie spre gnosticism ori spre concepţiile lui Carl Jung poate fi o alegere interesantă. Pentru cei mai puţini doritori de simboluri o adevărată plictiseală. În ce mă priveşte, cartea a fost citită la momentul potrivit, ne-am ciocnit, mi-a pus întrebări, mi-a dat răspunsuri. Multe nu prea îmi amintesc din ea, dar e ceva ce m-a marcat: metafora păsării. Fiinţa umană e pasărea. Găoacea e lumea. Şi cine vrea să fie născut trebuie să spargă găoacea şi să iasă la lumină.

3. Memoria de mis putas tristes – Gabriel García Márquez:

Ultima carte scrisă de Márquez, apărută în 2004, are doar 100 de pagini care vă garantez că se citesc singure. Este povestea unui bătrân singuratic şi excentric care şi-a trăit viaţa plătind pentru sex. Acţiunea începe în ziua în care naratorul împlineşte 90 de ani şi îşi doreşte să îşi ofere în dar o noapte de amor cu o adolescentă virgină. Scandalos? Chiar deloc. Departe de a fi una din cărţile mele preferate, Povestea târfelor mele triste nu mi s-a părut nici vulgară, nici revoltătoare. Poate absurdă, poate ridicolă, poate comico-tragică, căci să îţi imaginezi cum un nonagenar, care făcuse toată viaţa dragoste fără dragoste, învârtindu-se printre prostituate, se îndrăgosteşte pe neaşteptate de o copilă care îşi vinde fecioria ca să-şi ajute familia, pe unii îi poate umple de dezgust, pe alţii de milă.

4. Le Petit Prince – Antoine de Saint-Exupéry:

Având în vedere că-i a patra cea mai tradusă carte din lume, cel mai probabil aţi citit-o deja. Nu m-am îndurat totuşi să n-o pun pe listă, căci e una din poveştile mele de suflet, găsită pentru prima dată într-un manual de franceză şi recitită ani mai târziu, după ce m-am făcut copil mare, că de adult nu poate fi vorba încă. Citate din carte ar fi multe de amintit, dar ăsta-i unul care îmi place în mod special: “Oamenilor mari le plac numerele. Când le vorbiţi de un nou prieten, nu vă întreabă niciodată ceea ce este cu adevărat important. Nu vă întreabă niciodată: „Cum sună vocea lui? Ce jocuri îi plac? Colecţionează fluturi?” Ei vă întreabă: „Câţi ani are? Câţi fraţi are? Cât cântăreşte? Cât câştigă tatăl său?” Numai atunci ei vor crede că l-au cunoscut. Oamenii mari nu pricep niciodată nimic şi este obositor pentru copii să le dea întruna explicaţii.” Ce ziceţi? Voi aţi renunţat la copilul din voi sau îl mai păstraţi? Dacă da, atunci mai răsfoiţi cartea asta o dată că tare bine face sufletului.

5. Séraphîta – Honoré de Balzac:

Inclusă în Comedia Umană, povestea se poate încadra la genul fantastic şi îl are ca personaj principal pe Seraphitus, o fiinţă neobişnuită care pare să ascundă un secret teribil. Minna îl vede ca pe un bărbat şi îl place, iar el o place la rândul lui pe ea, dar Seraphitus e iubit şi de Wilfrid care îl consideră femeie. În realitate Seraphitus-Serahita este un androgin perfect, născut din părinţi adepţi ai doctrinei lui Emanuel Swedenborg care are ca obiectiv depăşirea condiţiei umane. V-am ameţit, aşa-i? Ei bine, odată ce începeţi să citiţi cartea lucrurile vor căpăta sens. Eu am citit-o la vremea când mă aflam total subjugată de mitul androginului şi tare am savurat-o, aşa că nu puteam să nu o recomand.

6. Mayerling – Claude Anet:

Cartea prezintă povestea de dragoste dintre Prinţul Rudolf al Austriei şi Maria Vetsera, poveste de dragoste nefericită şi aflată încă sub semnul misterului. Subiectul istoric este  romanţat şi se pierde în vâltoarea sentimentelor celor doi, dar, mai mult decât să facă lumină în tragedia de la Mayerling, scopul scriitoarei cred că a fost acela de a scuza gestul necugetat al prinţului măcinat de nevroză. Pentru romantici cartea poate fi o alegere plăcută, începe cu entuziasmul tinereţii şi cu fluturi în stomac şi se termină cu gustul amar al destinului curmat într-o manieră absurdă. Altfel spus: zâmbete, îndrăgostiri, fatalitate şi lacrimi.

După cum aţi observat cărţile din lista mea nu au altceva în comun decât numărul redus de pagini. Dacă nu aveţi prea mult timp de investit în citit  sau dacă sunteţi dintre cei care citesc pe fugă, în metrou sau în pauza de masă, atunci merită să le daţi o şansă.

XOXO